ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2113/2019

Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 25.06.2014 reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Bustuchin a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, anularea Deciziei nr. 174 din 19.05.2014 privind soluționarea contestației și, ca o consecință, admiterea Solicitării nr. x din 04.03.2014 pentru suportarea de la buget a sumelor constituind corecții financiare aplicate pentru abateri de la conformitatea cu legislația din domeniul achizițiilor publice. Prin cererea precizatoare din 16.12.2014 reclamanta și-a modificat petitul cererii, solicitând instanței de fond: - Admiterea plângerii formulate împotriva Deciziei nr. 174 din 19.05.2014 privind soluționarea contestației formulată împotriva Notei de neîncadrare în prevederile O.G. nr. 14/2013, emisă de pârâtă și înregistrată la aceasta sub nr. x din 10.04.2014; - Anularea Notei de neîncadrare în prevederile O.G. nr. 14/2013, emisă de pârâtă și înregistrată la aceasta sub nr. x din 10.04.2014; - Constatarea nelegalității operațiunii administrative reprezentată de Nota de neconformitate nr. x din 15.04.2013 referitoare la constatarea neconformităților față de prevederile privind achizițiile publice; - Obligarea pârâtei la plata integrală a contravalorii contractului de achiziție publică nr. x din 02.05.2012.

Hotărârea primei instanțe Prin Sentința civilă nr. 2.673 din 20 octombrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere formulat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Bustuchin, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice referitor la anularea Deciziei nr. 174 din 19.05.2014, a Notei de neîncadrare în prevederile O.G. nr. 14/2013 nr. x din 10.04.2014 și de suportare de la buget a corecției financiare din Solicitarea nr. x din 04.03.2014, și, ca inadmisibil, capătul de cerere privitor la constatarea a nelegalității Notei de neconformitate nr. x din 15.04.2013.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva Sentinței civile nr. 2.673 din 20 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs, la data de 19 noiembrie 2015, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Bustuchin, solicitând, anularea în tot a sentinței recurate cu consecința admiterii cererii introductive așa cum a fost formulată și precizată. În critica sentinței recurate, recurenta-reclamantă a reiterat argumentele prezentate instanței de fond în susținerea cererii de chemare în judecată, neindicând motivele de casare pe care își întemeiază cererea de recurs.

Apărarea formulată în cauză Intimatul-pârât a depus întâmpinare prin care a solicitat anularea recursului pentru nemotivare, iar în situația în care se va trece peste această excepție a solicitat să se respingă recursul ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost întocmit raport asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia către părți, prin încheierea din 30 ianuarie 2018. Prin încheierea din 31 octombrie 2018, Înalta Curte, constatând că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., a stabilit termen pentru judecata pe fond a recursului. În motivarea acestei dispoziții s-au avut în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. După comunicarea raportului privitor la admisibilitatea în principiu a recursului, recurenta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Bustuchin a depus un punct de vedere prin care preciza că cererea sa de recurs a fost depusă în termenul legal prevăzut de art. 182 C. proc. civ. și este întemeiată pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. II. Considerentele Înaltei Curți asupra excepției tardivității invocate din oficiu Examinând cu prioritate excepția tardivității formulării cererii de recurs, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare. Sentința civilă nr. 2.673 din 20 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost comunicată recurentei-reclamante la data de 02 noiembrie 2015 . Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: "Hotărârea pronunțată în prima instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", iar potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)." La data de 18 noiembrie 2015, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Bustuchin a comunicat prin poștă electronică (e-mail) la ora 22:06, cererea de recurs la Curtea de Apel București. În conformitate cu dispozițiile art. 182 alin. (2) C. proc. civ., republicat, "dacă este vorba de un act ce trebuie depus la instanță sau într-un alt loc, termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal, dispozițiile art. 183 fiind aplicabile." Recurenta-reclamantă a comunicat recursul în ultima zi de depunere a cererii de recurs, respectiv 18 noiembrie 2015, însă comunicându-l prin e-mail direct la instanța de judecată, termenul de depunere al recursului se raportează la programul de lucru al instanței, în conformitate cu textul de lege mai sus indicat. Prin Decizia nr. 605/2016, referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 182 alin. (2) C. proc. civ., Curtea Constituțională a reținut că trimiterea actelor de procedură prin fax sau poștă electronică este asimilată depunerii personale la instanță și nu trimiterii efectuate prin oficiul poștal, serviciul de curierat sau prin alt serviciu specializat de comunicare, ce intră sub incidența prevederilor art. 183 din același cod. Spre deosebire de cererile depuse la poștă, servicii specializate de curierat, unități militare sau locuri de deținere, cererile trimise prin poșta electronică sau prin fax nu beneficiază de efectele prevăzute de art. 183 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, potrivit căruia un act de procedură depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poștal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare este socotit a fi făcut în termen. În aceste condiții, actul de procedură transmis prin fax sau poștă electronică, cum de altfel s-a efectuat procedura de comunicare în acest dosar este considerat a fi făcut în termen, la data la care a fost înregistrat la instanță, partea interesată având obligația ca transmiterea cererilor sale să ajungă la instanță până la închiderea programului, în sens contrar înregistrarea actului comunicat prin aceste modalități realizându-se în ziua următoare de lucru. În speță, recursul a fost comunicat Curții de Apel București la data de 18 noiembrie 2015, ora 22:06, iar în conformitate cu obligațiile instituite prin Regulamentul de ordine interioară al instanțelor, recursul transmis prin fax după ora de închidere a programului de lucru al instanțelor de judecată urmează a fi înregistrat în următoarea zi de lucru, în speță la data de 19 noiembrie 2015. Această dată este în afara termenului de declarare a recursului prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fapt ce confirmă temeinicia excepției invocate. În concluzie, pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte constată că excepția tardivității formulării cererii de recurs este întemeiată și în consecință o va admite, astfel că instanța în temeiul art. 496 C. proc. civ., republicat va respinge recursul ca tardiv formulat.