ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1782/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A. SA, B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. și M. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, în temeiul prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Deciziilor nr. 1.138, 1.139, 1.142, 1.143, 1.145, 1.146, 1.148, 1.150, 1.151, 1.152, 1.154 și 1.156 din 16 august 2017.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 5126 din data de 21 decembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare a executării Deciziilor nr. 1.138, 1.139, 1.142, 1.143, 1.145, 1.146, 1.148, 1.150, 1.151, 1.152, 1.154 și 1.156 din 16 august 2017 formulată de reclamanții A. SA, B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. și M. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, ca neîntemeiată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinței nr. 5126 pronunțată în data de 21 decembrie 2017 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamanții A. SA, B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. și M., solicitând casarea acesteia, pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii, recurenții au evocat circumstanțele de fapt ale cauzei și au argumentat că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 14 și ale art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, considerând că argumentele recurenților reprezintă critici de nelegalitate care ar putea susține acțiunea în anulare. Or, recurenții au susținut că, din modalitatea în care s-a realizat controlul inopinat și având în vedere anumită circumstanță a cauzei, planează o puternică îndoială asupra actelor administrative ce formează obiectul dosarului.

În esență, ASF a emis un act administrativ vădit nelegal, care nu putea să producă efecte juridice, fiind aplicabilă sancțiunea inexistenței acestuia. Ulterior, emitentul revocă acest act administrativ, recunoscându-și astfel culpa, însă dispune efectuarea unui control inopinat pentru a verifica modalitatea în care acesta a fost pus în executare, sancționând recurenții pentru că nu s-ar fi supus dispozițiilor actului.

Recurenții au mai susținut că prejudiciul material, viitor și previzibil, este evident, rezultând din faptul că deciziile ASF sunt executorii pentru sume de bani considerabile, iar punerea în executare a deciziilor va avea și un puternic impact de imagine negativ.

Au mai argumentat recurenții că la pronunțarea sentinței recurate au fost nesocotite reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității și că instanța de judecată nu a analizat în mod efectiv prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, pronunțând, astfel, o hotărâre care nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

1.4. Apărările intimatei

Legal citată, intimata Autoritatea de Supraveghere Financiară a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.

A evocat circumstanțele emiterii actului a cărui suspendare s-a solicitat și a argumentat, în esență, că reclamanții nu au indicat suficiente elemente care să conducă la existența unor îndoieli serioase în ceea ce privește legalitatea acestuia și nici condiția pagubei iminente nu este îndeplinită.

Examinând înscrisurile cauzei, Înalta Curte constată următoarele:

Activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes legitim, personal, născut și actual, reprezentând folosul material sau moral pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu soluționarea unei cereri.

Această condiție trebuie îndeplinită atât la promovarea căii de atac, cât și pe parcursul soluționării acesteia.

În speță, recurenții-reclamanți au solicitat, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Deciziilor nr. 1.138, 1.139, 1.142, 1.143, 1.145, 1.146, 1.148, 1.150, 1.151, 1.152, 1.154 și 1.156 din 16 august 2017 emise de pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară.

Or, prin Sentința civilă nr. 5547 din 28 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2018, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanții A. SA, B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. și M., având ca obiect anularea actelor administrative a căror suspendare se solicită în cauza de față.

În aceste condiții, se constată că recurenții-reclamanți nu mai justifică un interes în soluționarea prezentei căi de atac, atât timp cât suspendarea executării actelor administrative nu putea fi dispusă decât până la momentul soluționării, pe fond, a acțiunii în anularea acestora, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Pentru toate considerentele anterior expuse, în temeiul art. 496 alin. (1), Înalta Curte va respinge recursul ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanții A. SA, B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. și M. împotriva Sentinței civile nr. 5126 din 21 decembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 aprilie 2019.

Procesat de GGC - CT