ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 625/2019

HOTĂRÂRE

21.03.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 625/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la data de 20 iulie 2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., desfacerea căsătoriei încheiată la data de 26 mai 2007 și înregistrată în Registrul de stare civilă al comunei Cernătești, jud. Buzău și reluarea de către pârâtă a numelui avut anterior căsătoriei.

Prin Sentința civilă nr. 2597 din data de 1 februarie 2018 pronunțată de Judecătoria Buzău, s-a admis excepția necompetentei teritoriale invocată din oficiu și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

În motivarea hotărârii pronunțate, instanța a reținut că nici reclamantul și nici pârâta nu au locuința în țară, înțelegând prin noțiunea de "locuință" locul unde partea locuiește efectiv la momentul introducerii acțiunii. Cum părțile nu au convenit să introducă cererea de divorț la orice judecătorie din România, instanța a concluzionat că, față de dispozițiile art. 915 alin. (2) C. proc. civ., revine Judecătoriei Sectorului 5 București competența de soluționare a cauzei.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 5 București a pronunțat Sentința nr. 8670 din data de 3 decembrie 2018 prin care a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În considerentele sentinței, instanța a reținut că în cauză este incidentă situația în care niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, astfel că judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâta la data sesizării instanței, adică Judecătoria Buzău.

Pentru elucidarea aspectelor referitoare la domiciliul/reședința pârâtei, Judecătoria Sectorului 5 București a dispus atât verificarea bazei de date a Direcției Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, cât și verificări în fapt la adresa de domiciliu - adresă confirmată de secția de poliție a comunei Mărăcineni (adresă la care pârâta a fost găsită, confirmând acest domiciliu).

De asemenea, la interpelarea instanței, reclamantul a precizat că, la data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul Judecătoriei Buzău, pârâta locuia la reședința indicată prin cererea de chemare în judecată, respectiv în comuna Mărăcineni, județul Buzău.

Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În stabilirea competenței de soluționare a litigiului, ambele instanțe aflate în conflict s-au raport la dispozițiile art. 915 C. proc. civ. Aspectul care a generat ivirea conflictului negativ de competență îl reprezintă aprecierile diferite ale celor două instanțe cu privire la locuința părților.

Astfel, Judecătoria Buzău a reținut că nici reclamantul și nici pârâta nu mai au domiciliul în țară, ambii având domiciliul în străinătate, făcând aplicarea prevederilor art. 915 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., în timp ce Judecătoria Sectorului 5 București a constatat, pe de o parte, că soțul pârât a revenit în România, locuind în comuna Cernătești, județul Buzău (astfel cum acesta declară în cuprinsul înscrisului existent la dosarul Judecătoriei Sectorului 5 București).

Pe de altă parte, în urma probelor administrate, a reieșit faptul că la data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul Judecătoriei Buzău, pârâta locuia la reședința indicată încă prin cererea de chemare în judecată, adică în comuna Mărăcineni, județul Buzău, astfel încât s-a concluzionat că judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâta la data sesizării instanței, adică Judecătoria Buzău.

Potrivit dispozițiilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ., cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul.

Competența prevăzută de art. 915 C. proc. civ. nu are un caracter facultativ, ci absolut, reclamantul neavând un drept de opțiune între instanțele menționate în cadrul acestui articol, ci fiind obligat să aleagă instanța competentă în funcție de ordinea prevăzută de text.

Așadar, în materie de divorț, competența teritorială aparține instanței în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților, dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ două condiții, respectiv cei doi soți să fi avut o locuință comună și cel puțin unul dintre soți să mai locuiască în circumscripția respectivei instanțe.

Se reține că noțiunea de "locuință" trebuie înțeleasă ca element de identificare al persoanei fizice, interesând adresa unde persoana locuiește efectiv și nu locuința statornică și principală. Altfel spus, ceea ce are relevanță în stabilirea competenței teritoriale în această materie este locuința faptică, iar nu domiciliul înscris în cartea de identitate.

Din susținerile părților și din probele administrate în cauză, a rezultat că la data înregistrării cererii de chemare în judecată pârâtul revenise în România și locuia în comuna Cernătești, județul Buzău, iar pârâta locuia la reședința indicată în cererea de chemare în judecată, adică în comuna Mărăcineni, județul Buzău. De asemenea, ultima locuință comună a soților a fost în comuna Cernătești, județul Buzău.

Pentru a se reține că Judecătoria Buzău este competentă a soluționa prezentul litigiu trebuie îndeplinită și condiția ca locuința cel puțin a unuia dintre soți să fie în circumscripția judecătoriei în care se află ultima locuință comună a soților, condiție care în cauză este îndeplinită.

Astfel, se constată că la data demarării litigiului, 20 iulie 2017, ambele părți, respectiv atât reclamantul, cât și pârâta locuiau în circumscripția judecătoriei în care s-a aflat cea din urmă locuință comună a soților, respectiv în Buzău.

În această situație, incidentă în cauză este ipoteza reglementată de art. 915 alin. (1) prima teză C. proc. civ., care are în vedere împrejurarea ca, la data sesizării instanței, cel puțin unul dintre soți să mai locuiască în circumscripția instanței în care se află cea din urmă locuință a soților.

Prin urmare, competența de soluționare a cererii pendinte revine instanței în circumscripția căreia s-a aflat cea din urmă locuință comună a soților, respectiv Judecătoriei Buzău.

Față de cele anterior arătate, în aplicarea dispozițiilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău.