ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1938/2017

Asupra cauzei de față, constată următoarele;

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța, la data de 29 iulie 2016, sub numărul x/212/2016, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., desfacerea căsătoriei încheiate la data de 30.06.2007 la Primăria Năvodari și revenirea la numele deținut anterior căsătoriei, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 5210 din 3 mai 2017, Judecătoria Constanța a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

La pronunțarea acestei soluții, instanța a avut în vedere faptul că, potrivit înscrisurilor de la dosar, niciuna dintre părți nu mai locuiește în România.

Totodată, s-a reținut că reclamanta nu a putut prezenta instanței acordul pârâtului în legătură cu instanța care să judece cererea de divorț, astfel că, în raport de prevederile art. 915 C. proc. civ., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

Prin sentința nr. 6787 din 9 octombrie 2017, Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Constanța. A constatat ivit conflictui negativ de competență și a dispus trimiterea dosarului la înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că la data sesizării instanței pârâtul încă locuia în România, astfel încât în mod nejustificat Judecătoria Constanța a reținut că niciuna dintre părți nu are locuința în România și, în raport de prevederile art. 915 alin. (1) C. proc. civ., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.

Cu privire ia conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art: 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de la data de 29 iulie 2016 reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., desfacerea căsătoriei încheiate la data de 30.06.2007 la Primăria Năvodari.

Dispozițiile art. 915 C. proc. civ. arata ca cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul. Dacă nici reclamantul și nici pârâtul nu au locuința în țară, părțile pot conveni să introducă cererea de divorț la orice judecătorie din România. În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorț este de competența Judecătoriei Sectorului 5 al municipiului București.

Din înscrisurile aflate la dosar, anume procesul verbal din data de 22.09.2016, aflat la fila 23 din dosarul Judecătoriei Constanța, precum și din declarația martorei C., rezultă că pârâtul locuia în România la data sesizării instanței cu cererea de divorț.

Față de această împrejurare, competența de soluționare a cauzei aparține instanței în a cărei circumscripție teritorială locuia pârâtul la data înregistrării acțiunii, anume Judecătoria Constanța.

În consecință, în aplicarea dispozițiilor legale menționate, înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța, secția civila.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 decembrie 2017.