ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 766/2019

HOTĂRÂRE

09.04.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 766/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 3 decembrie 2018 pe rolul Judecătoriei Balș, sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună desfacerea căsătoriei încheiate între aceștia la data 31 octombrie 2009 și revenirea pârâtei la numele purtat anterior, acela de C..

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 933 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 373 lit. b) și art. 383 alin. (3) C. civ.

Judecătoria Balș, prin Sentința nr. 1025 din data de 23 octombrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București și a trimis dosarul la această instanță în vederea soluționării.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 915 alin. (2) C. proc. civ., dacă nici reclamantul și nici pârâta nu au locuința în țară, părțile pot conveni expres să introducă cererea de divorț la orice judecătorie din România. În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorț este de competența Judecătoriei Sectorului 5 al municipiului București.

De asemenea, a avut în vedere că, prin Decizia nr. 20 din data de 24 octombrie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii și în interpretarea și aplicarea art. 915 alin. (2) din C. proc. civ., a stabilit că acordul părților cu privire la alegerea instanței care urmează să soluționeze acțiunea de divorț trebuie să fie exprimat expres, decizie obligatorie potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) din C. proc. civ.

Judecătoria Balș, a apreciat că, în raport de aceste considerente de fapt și de drept, în condițiile în care părțile au avut locuința comună în orașul Balș, însă nici unul nu mai locuiește aici, ambele părți fiind plecate din țară, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar (procuri), judecătoria competentă să judece cauza este Judecătoria Sectorului 5 București.

Prin Sentința nr. 684 din data de 4 februarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția necompetenței teritoriale a a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Balș, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța soluția de declinare a competenței, Judecătoria Sectorului 5 București a reținut că potrivit dispozițiilor art. 915 C. proc. civ., modificate prin Legea nr. 310/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 1074 din data de 18 decembrie 2018 - în vigoare la data pronunțării soluției de declinare (17 ianuarie 2019), rezultă că Judecătoria Sectorului 5 București are o competență subsidiară, atrasă numai în situația excepțională în care părțile aflate în străinătate nu au încheiat un acord cu privire la competența instanței pentru soluționarea cererii de divorț.

A constatat că, în cauza de față, părțile au convenit expres ca divorțul să fie judecat de Judecătoria Balș, iar alegerea acestei instanțe s-a realizat în mai multe modalități: în cuprinsul procurorilor autentificate, unde ambele părți au indicat obiectul cauzei și numărul dosarului deja înregistrat pe rolul Judecătoriei Balș; la dezbaterea în ședință publică a excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Balș, pusă în discuție de această instanță la data de 23.10.2018

Instanța a apreciat că, din aceste manifestări exprese de voință comună a părților nu se poate desprinde decât concluzia că soții au ales să divorțeze la Judecătoria Balș, în orașul în care au avut ultimul domiciliu comun înaintea plecării lor în străinătate.

A considerat că interpretarea dată de Judecătoria Balș dispozițiilor art. 915 alin. (2) teza a II-a și corelarea acestei interpretări cu Decizia nr. 20/2016 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii se îndepărtează de la însuși scopul acestui recurs, care a fost acela de a evita - prin interpretări uneori antagonice ale noțiunii de "acord" - posibilitatea soluționării acestor cauze cu elemente de extraneitate în lipsa pârâtului și de către o instanță necompetentă din punct de vedere teritorial.

A constatat că, potrivit atât dispozițiilor art. 915 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., cât și considerentelor Deciziei în interesul legii nr. 20/2016, acordul părților cu privire la alegerea instanței care urmează să soluționeze acțiunea de divorț trebuie să fie exprimat expres.

Astfel, Judecătoria Sectorului 5 București, luând în considerare solicitările părților exprimate verbal în fața instanței, considerând că nu este competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze acțiunea de față, în temeiul art. 129 alin. (2) pct. 2 și al art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., coroborate cu art. 132 din același act normativ, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea în favoarea Judecătoriei Balș.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Judecătoria Balș și Judecătoria Sectorului 5 București și-au declinat reciproc competența de soluționare a prezentei cauze, reținând incidența acelorași dispoziții legale, anume art. 915 alin. (2) C. proc. civ., însă apreciind în mod diferit asupra cerinței vizând exprimarea în mod expres a acordului părților în ceea ce privește alegerea judecătoriei care să soluționeze divorțul.

Prin prezentul demers judiciar instanța de judecată a fost învestită a se pronunța asupra unei cereri de divorț și a cererilor accesorii acesteia, ambele părți având domiciliul în străinătate, astfel cum rezultă din actele dosarului și susținerile mandatarilor părților.

Într-o atare situație, instanța competentă să soluționeze pricina se stabilește potrivit dispozițiilor art. 915 alin. (2) C. proc. civ., părțile putând conveni să introducă cererea de divorț la orice judecătorie din România, iar, în lipsa unui asemenea acord, cererea este de competența Judecătoriei Sectorului 5 București.

Prin Decizia nr. 20 din data de 24 octombrie 2016, pronunțată în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 1049/27.12.2016, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că este necesar ca acordul părților cu privire la "alegerea instanței care urmează a soluționa acțiunea de divorț să fie exprimat expres, în formă scrisă iar, în situația în care litigiul este pendinte, și verbal în fața instanței. În ambele cazuri, manifestarea de voință a părților în sensul opțiunii pentru o anumită instanță trebuie să rezulte explicit fie din cuprinsul convenției, fie din susținerile formulate în scris sau oral în fața instanței de judecată."

Astfel, chiar în lipsa unei convenții încheiate anterior învestirii instanței, părțile pot să își manifeste voința în scris sau verbal în fața instanței de judecată, în sensul alegerii judecătoriei care va soluționa divorțul, singura condiție fiind aceea ca opțiunea părților să rezulte explicit din susținerile formulate în scris sau oral în fața instanței.

Manifestarea de voință trebuie să fie una neechivocă, clară și exteriorizată, manifestarea tacită de voință neputând produce efecte juridice în cazul alegerii instanței în temeiul art. 915 alin. (2) C. proc. civ.

În speță, reclamantul a depus la dosar la data de 23 octombrie 2018 o cerere prin care a solicitat instanței să ia act de înțelegerea sa cu pârâta "în ceea ce privește stabilirea competenței de judecată a Judecătoriei Balș".

Pârâta, prin reprezentantul său, a confirmat prin concluziile formulate în fața Judecătoriei Sectorului 5 București că ambele părți au fost de acord cu soluționarea cauzei de către Judecătoria Balș.

Înalta Curte reține că din cererea scrisă depusă de reclamant la dosar la data de 23 octombrie 2018 și din declarațiile părților, prin mandatari, exprimate verbal în fața instanței, rezultă explicit și fără echivoc că acestea și-au manifestat în mod expres voința ca instanța care urmează să judece pricina să fie Judecătoria Balș.

Prin urmare, având în vedere circumstanțele particulare ale cauzei, reținând că părțile și-au exprimat acordul expres ca litigiul să fie judecat de către Judecătoria Balș, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.