ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 595/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, prin Decizia nr. 104 din 21 iunie 2018, a admis excepția tardivității apelului. A respins, ca tardiv, apelul declarat de reclamanta Comuna C. prin Primar împotriva Sentinței civile nr. 1860 din 28 decembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Timiș. A obligat-o pe apelanta-reclamantă la plata către intimatul-pârât A. a sumei de 1500 RON și către intimatul-pârât B. a sumei de 1500 RON reprezentând cheltuieli de judecată în apel cu titlu de onorariu avocațial, redus potrivit art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

S-a constatat că hotărârea tribunalului a fost comunicată către instituția apelantă la 15 februarie 2018, iar apelul a fost declarat la 21 martie 2018, dată înscrisă pe actul întocmit de firma de curierat rapid prin intermediul căreia a fost transmis instanței, dată necontestată de expeditor.

Făcând aplicarea art. 181 alin. (2) C. proc. civ., curtea a constatat că termenul de exercitare a apelului s-a împlinit la 19 martie 2018.

Faptul că apelanta a dispus înregistrarea comunicării hotărârii tribunalului în evidența sa la data de 19 februarie 2018, nu a putut fi recunoscut ca având consecințe juridice valabile, în condițiile art. 165 alin. (2) C. proc. civ.

Împotriva deciziei, reclamanta Comuna C. prin Primar a declarat recurs.

A criticat hotărârea pronunțată în apel prin prisma motivului circumscris pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., solicitând casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare.

A arătat că apelul a fost depus în termenul legal de 30 de zile, care a început să curgă de la 19 februarie 2018, dată la care Sentința civilă nr. 1860/2017 a fost înregistrată la Primăria comunei C. sub nr. 1158 și s-a împlinit la 22 martie 2013.

Prevalându-se de dispozițiile art. 155 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., potrivit cărora Comuna C. trebuia citată prin reprezentantul său legal care are capacitatea legală de a o reprezenta în justiție, a precizat că acesta este, conform art. 21 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, Primarul comunei C.

Recursul este nefondat, urmând a fi respins în considerarea argumentelor ce succed:

Deși recurenta a încadrat criticile formulate în motivul circumscris art. 488 pct. 8 C. proc. civ., se constată că punând în discuție încălcarea art. 155 alin. (1) pct. 2 din cod, acest aspect este de natură să atragă incidența pct. 5 al art. 488.

Astfel, critica recurentei vizează aspectul potrivit căruia trebuia citată prin reprezentantul său legal, respectiv Primarul comunei C. și, din acest motiv, termenul de apel a început să curgă de la data în care sentința atacată a fost înregistrată la instituția reclamantă.

O atare critică nu poate fi însă primită.

Potrivit art. 155 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., invocat de recurentă în susținerea criticilor deduse judecății, referitor la locul citării, se stipulează că unitățile administrativ-teritoriale și celelalte persoane juridice de drept public vor fi citate prin cei însărcinați să le reprezinte în justiție la sediul acestora.

Este incontestabil că prin prisma dispozițiilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, de care se prevalează recurenta, "în justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean", însă acest aspect nu este de natură a aduce modificări referitoare la înmânarea citațiilor, care potrivit art. 162 alin. (1) teza întâi C. proc. civ., în cazurile prevăzute la art. 155 alin. (1) pct. 1 - 5 și pct. 12 se poate face și funcționarului sau persoanei însărcinate cu primirea corespondenței, care va semna dovada, cum este cazul în speță.

Astfel, din analiza dovezii de la dosarului tribunalului, Sentința civilă nr. 1860 din 28 decembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Timiș a fost comunicată reclamantei la 15 februarie 2018, iar apelul a fost depus la firma de curierat la 21 martie 2018, cu depășirea termenului prevăzut de art. 468 alin. (1) C. proc. civ., calculat potrivit dispozițiilor art. 181 din cod și care se împlinea la 19 martie 2018.

Faptul că recurenta a înregistrat comunicarea hotărârii în evidența sa la 19 februarie 2018, cum corect a reținut și curtea de apel, nu poate avea consecințele juridice pe care le pretinde recurenta, respectiv de a se calcula termenul de apel de la data respectivei înregistrări.

Aceasta rezultă cu evidență din conținutul art. 165 C. proc. civ., potrivit căruia procedura se socotește îndeplinită la data semnării dovezii de înmânare, care în speță s-a realizat și prin înscrierea numărului și seriei cărții de identitate a funcționarului însărcinat cu primirea corespondenței din cadrul instituției recurente.

De altfel, se poate observa că decizia pronunțată în apel, care face obiectului prezentului recurs, a fost comunicată chiar persoanei care a primit și sentința tribunalului.

Pentru aceste considerente, recursul reclamantei, urmează a fi respins, ca nefondat.

Văzând solicitarea intimatului-pârât B., formulată prin întâmpinare, de acordare a cheltuielilor de judecată, justificate prin chitanța aflată la dosarului de recurs, reprezentând onorariu avocațial, se va admite cererea, în raport de dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., recurenta fiind obligată la plata sumei de 500 RON către respectivul intimat.

Se va respinge cererea intimatului-pârât A., formulată prin întâmpinarea depusă la dosar, de acordare a cheltuielilor de judecată, în lipsa dovezilor efectuării acestora, potrivit dispozițiilor art. 452 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Comuna C. împotriva Deciziei nr. 104 din 21 iunie 2018 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

Obligă pe recurentă la 500 RON cheltuieli de judecată către intimatul - pârât B..

Respinge cererea formulată de intimatul - pârât A. de acordare a cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 martie 2019.

Procesat de GGC - GV