ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1468/2019

Ședința publică din data de 24 septembrie 2019

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția I civilă, la data de 2 decembrie 2014, sub nr. x/2014, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul C., au solicitat să se dispună, în principal, rezoluțiunea contractului de rentă viageră autentificat sub nr. x/17.02.2005 de BNP D. și repunerea părților în situația anterioară, înscrierea în CF a dreptului de proprietate al reclamanților astfel dobândit; în subsidiar, obligarea pârâtului la plata sumei de 41.687,16 RON cu titlu de medicamente și îngrijire medicală pentru ultimii 3 ani; obligarea pârâtului la plata sumei de 3.108,97 RON/luna reprezentând medicamente și îngrijire medicală necesară; obligarea pârâtului la plata sumei de 24.000 RON reprezentând contravaloarea obligației de înmormântare și la plata sumei de 50.000 Euro sau echivalentul în RON la data plății reprezentând daune aduse onoarei și demnității; să se constate că între părți s-a încheiat promisiunea de vânzare-cumpărare în ceea ce privește imobilul situat în Timișoara, str. x, jud. Timiș la data de 25.05.2008 și să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic, cu consecința înscrierii în CF a dreptului de proprietate astfel dobândit.

Prin sentința civilă nr. 169/PI din 21 februarie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2014, Tribunalul Timiș, secția I civilă a respins acțiunea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul C., fără cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței primei instanțe, la data de 3 aprilie 2017, au declarat apel reclamanții A. și B., apelul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 27.04.2017.

Prin decizia civilă nr. 104 din 15 iunie 2017, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a respins excepțiile insuficientei timbrări, respectiv a nulității cererii de apel, formulate de către intimatul C. și a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții A. și B. împotriva sentinței civile nr. 169 din 21.02.2017 pronunțată de Tribunalul Timiș, fără cheltuieli de judecată.

La 30 mai 2018, reclamanții A. și B. au declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 104 din 15 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Prin cererea de recurs, recurenții au prezentat situația de fapt și și-au exprimat nemulțumirea față de soluțiile pronunțate în cauză, fără a indica motive de casare care să poată fi încadrate în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Intimatul-pârât C. a depus întâmpinare la 3 septembrie 2018, cu respectarea termenului legal, prin care a invocat în principal excepția netimbrării, excepția tardivității și excepția nulității recursului, precum și inadmisibilitatea recursului, potrivit art. 488 alin. (2) C. proc. civ. în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în care s-a menționat că recursul nu este timbrat.

Prin încheierea din 26 februarie 2019, în baza art. 493 alin. (4) C. proc. civ. s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către părțile în litigiu, punându-li-se în vedere că au posibilitatea să depună puncte de vedere în termen de 10 zile de la data comunicării.

Părțile nu au înțeles să își exercite acest drept.

Analizând, în temeiul art. 494, raportat la art. 482 și la art. 248 alin. (1) C. proc. civ., chestiunea prealabilă a timbrajului, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reține următoarele:

Prin rezoluția de primire a dosarului din 3 iulie 2018, s-a constatat că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 486 alin. (2) C. proc. civ., neavând anexată dovada achitării taxei judiciare de timbru, sens în care s-a stabilit în sarcina autorilor căii extraordinare de atac, în baza art. 24 alin. (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 80/2013, obligația de a depune o taxă judiciară de timbru în cuantum în de 5694,71 RON.

În aceste condiții, prin adresa comunicată recurenților la 11 iulie 2018, conform art. XVII alin. (3), raportat la art. XV alin. (2) din Legea nr. 2/2013, li s-a pus în vedere complinirea lipsurilor cererii de recurs anterior menționate.

Recurenții-reclamanți au formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar, solicitând scutirea de la plata taxei judiciare de timbru.

Prin încheierea din 23 iulie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins cererea de acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, formulată de recurenți, iar prin încheierea din 10 octombrie 2018 s-a respins cererea de reexaminare a încheierii menționate.

Recursul va fi anulat ca netimbrat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Articolul 1 din O.U.G nr. 80/2013 privind taxele de timbru statuează principiul potrivit căruia acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru, care se datorează atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice și se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.

Dispozițiile art. 32 ale anterior evocatului act normativ prevăd că taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în prima instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege.

Potrivit art. 486 alin. (2) și (3) C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii, sub sancțiunea nulității.

Conform dispozițiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G nr. 80/2013, dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., respectiv sub sancțiunea anulării cererii, obligația de a timbra cererea și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

În speță, se constată că recursul nu a fost timbrat anticipat și că recurenții nu s-au conformat obligației ce le revenea, deși li s-a pus în vedere să depună la dosar dovada achitării taxei de timbru, așa cum rezultă din dovezile de înmânare aflate la dosar recurs.

De asemenea, se constată că în cauză nu operează scutirea legală - personală sau în considerarea obiectului - de la obligația timbrării.

Prin urmare, Înalta Curte va face aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenții-reclamanți A. și B. împotriva deciziei civile nr. 104 din 15 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 septembrie 2019.