ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 278/2019

Asupra contestației în anulare de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la 18 februarie 2009, sub nr. x/2009, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța:

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1020 - 1021, art. 1198 alin. (2), art. 1320, art. 1365 C. civ. și art. 273 din Legea nr. 7/1996.

Prin Sentința civilă nr. 4.800 din 2 aprilie 2009, Judecătoria Timișoara a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la 27 aprilie 2009, sub același număr de dosar.

Prin Sentința civilă nr. 651/PI din 11 martie 2010, Tribunalul Timiș, secția Civilă a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B. și a obligat reclamantul la plata către pârât a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 RON.

Apelul declarat de reclamantul A. (decedat) și continuat de succesorii săi D., E. și F. împotriva sentinței primei instanțe a fost constatat ca perimat de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, prin Decizia civilă nr. 65 din 13 aprilie 2017.

Împotriva acestei decizii, reclamanții D., E. și F. au declarat recurs, fără să indice în drept motivele de nelegalitate pe care și-au întemeiat recursul.

Prin Decizia nr. 1.258 din 21 septembrie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a anulat ca netimbrat recursul declarat de recurenții-reclamanți D., E. și F. împotriva deciziei instanței de apel.

Împotriva acestei decizii, contestatorii D., E. și F. au formulat contestație în anulare, prin care au solicitat admiterea căii de atac, anularea deciziei atacate și reluarea procesului de la ultimul act de procedură efectuat în cauză.

În drept, contestația în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 6 octombrie 2018, sub nr. x/2017.

Prin încheierea din 14 noiembrie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a suspendat judecata contestației în anulare formulate de contestatorii D., E. și F., în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Prin notele scrise depuse la 14 februarie 2019, intimatul B. a solicitat să se constate perimarea contestației în anulare, precum și judecata în lipsă.

În temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a luat în examinare excepția perimării contestației în anulare, invocată din oficiu, reținând următoarele:

Potrivit art. 248 alin. (1) teza I C. proc. civ., "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an".

Perimarea reprezintă atât o sancțiune procedurală care conduce la stingerea procesului în faza în care se găsește, cât și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței părților în proces.

Conform textului de lege anterior evocat, perimarea poate opera atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac, de reformare sau retractare.

Reglementată ca excepție de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepția de perimare este peremptorie, întrucât admiterea acesteia conduce la stingerea procesului în faza în care se găsește și absolută, întrucât este instituită prin norme de ordine publică, fiind prevăzută în interesul unei bune administrări a justiției.

Prin raportare la aceste considerații, instanța supremă constată că prin încheierea din 14 noiembrie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a suspendat judecata contestației în anulare, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Instanța supremă constată că autorii contestației în anulare nu au solicitat repunerea cauzei pe rol după suspendarea judecății, dispusă prin încheierea din 14 noiembrie 2017.

Astfel, contestatorii nu au mai stăruit în soluționarea contestației în anulare, deși justificau un interes în continuarea judecății acestei căi de atac.

Având în vedere că pricina a rămas în nelucrare din vina contestatorilor începând cu 14 noiembrie 2017 și până la 19 februarie 2019, când a fost luată în examinare excepția perimării contestației în anulare, rezultă că s-a împlinit termenul de perimare de un an, prevăzut de art. 248 alin. (1) teza I C. proc. civ.

Pentru aceste motive, constatând că pricina a rămas în nelucrare din vina contestatorilor mai mult de un an, fără ca în acest termen să intervină o cauză de suspendare sau de întrerupere a termenului de perimare, conform art. 249 - 250 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 248 alin. (1) și art. 252 alin. (1) și (2) din același act normativ, va constata perimată contestația în anulare formulată de contestatorii D., E. și F. împotriva Deciziei nr. 1.258 din 21 septembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2009.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată contestația în anulare formulată de contestatorii D., E. și F. împotriva Deciziei nr. 1.258 din 21 septembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2009.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 februarie 2019.

GGC - ED