ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3714/2018

Ședința publică din data de 26 septembrie 2018

Deliberând asupra recursurilor, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția I civilă la data de 15 septembrie 2014, reclamantul Județul Timiș prin Consiliul Județean Timiș a chemat în judecată pe pârâta Societatea A. S.R.L. și a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 2.518.464,06 RON actualizată la zi la data plății, ca urmare a neexecutării obligațiilor asumate în temeiul contractului de închiriere nr. x/12.05.2011, compusă din: suma de 283.787,4 RON reprezentând debit datorat cu titlu de chirie pentru spațiul deținut în temeiul contractului de închiriere pentru perioada aprilie 2012- aprilie 2013 și suma de 2.234.676,66 RON reprezentând majorări de întârziere pentru neplata chiriei calculate în temeiul art. 8 din contractul de închiriere nr. x/12.05.2011.

Prin sentința civilă nr. 374/PI din 3.04.2017 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția I civilă a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de către reclamantul Județul Timiș prin Consiliul Județean și a fost obligată pârâta la plata sumei de 283.787,4 RON cu titlu de chirie restantă aferentă perioadei aprilie 2012- aprilie 2013 conform contractului de închiriere nr. x/2011, actualizată la zi cu rata inflației, precum și la plata sumei de 1.872,997,11 RON reprezentând penalități de întârziere contractuale aferente chiriei restante calculată până la data promovării acțiunii, actualizată la zi cu rata inflației, precum și la plata în continuare a penalităților de întârziere în cuantum de 1% pe zi de întârziere până la plata efectivă a debitului restant.

Au fost respinse în rest cererile reclamantului, ca neîntemeiate.

A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 1.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată și la plata către experții B., C. și D. a sumei de 7.500 RON cu titlu de diferență onorariu de expertiză.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul Județul Timiș prin Consiliul Județean Timiș și pârâta Societatea A. S.R.L. au formulat cereri de apel, care, prin decizia civilă nr. 169 din 25 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă au fost respinse.

Împotriva acestei decizii, reclamantul Județul Timiș prin Consiliul Județean Timiș și pârâta Societatea A. S.R.L. au declarat recurs.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 15.02.2018, recurentul-reclamant Județul Timiș prin Consiliul Județean Timiș a solicitat, în esență, respingerea recursului declarat de pârâta Societatea A. S.R.L. și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 9 mai 2018, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Recurentul-reclamant a depus punct de vedere la raportul întocmit în cauză.

Analizând recursurile formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea sunt inadmisibile, pentru următoarele considerente:

Art. XVIII din Legea nr. 2/2013 prevede: " (1) Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016, termenul fiind prorogat până la 1 ianuarie 2019 prin O.U.G. nr. 95/2016.

(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 (prorogat la 31 decembrie 2018), nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.

Potrivit art. 98 alin. (1) C. proc. civ. competența se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, pentru stabilirea valorii nu se vor avea în vedere accesoriile pretenției principale precum dobânzile, penalitățile, fructele etc.

Art. 101 C. proc. civ. prevede că:

"(1) În cererile privitoare la executarea unui contract ori a unui alt act juridic, pentru stabilirea competenței instanței se va ține seama de valoarea obiectului acestuia sau, după caz, de aceea a părții din obiectul dedus judecății. (2) Aceeași valoare va fi avută în vedere și în cererile privind constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea actului juridic, chiar dacă nu se solicită și repunerea părților în situația anterioară, precum și în cererile privind constatarea existenței sau inexistenței unui drept".

Conform art. 460 alin. (2) C. proc. civ.:

"dacă prin aceeași hotărâre au fost soluționate și cereri accesorii, hotărârea este supusă în întregul ei căii de atac prevăzute de lege pentru cererea principală".

În speță, se reține că obiectul cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul Județul Timiș prin Consiliul Județean Timiș constă într-o acțiune în pretenții, derivate din contractul de închiriere nr. x/12.05.2011 pentru neîndeplinirea locatarului a obligațiilor contractuale privind plata chiriei.

Astfel, debitul principal este în sumă de 283.787,40 RON - chirie datorată de pârâtă pentru spațiul închiriat - și capetele accesorii constând în majorările de întârziere pentru neplata chiriei, calculate conform art. 6 din contractul de închiriere nr. x/12.05.2011, în cuantum de 2.234.676,66 RON; majorările de întârziere calculate în continuare până la data plății efective a debitului.

Sumele pretinse de reclamant au fost menționate în cererea de chemare în judecată - dosar fond vol. I - cu privire la spațiul închiriat, situat în imobilul din în suprafață de 241,16 mp, compus din traveele A.1.1, A.1.2, A.1.3 și A.I.4., a cărui chirie lunară a fost stabilită la 17.605 RON, conform contractului de închiriere încheiat de reclamant în calitate de locator și pârâta în calitate de locatar.

Raportând datele speței, la dispozițiile legale evocate se reține că este vorba de o acțiune în pretenții, având caracter patrimonial, iar recursurile nu sunt admisibile, întrucât valoarea pretențiilor contestate în prezentul litigiu se află sub plafonul de 1.000.000 RON prevăzut de art. XVIII din Legea nr. 2/2013 pentru exercitarea căii de atac a recursului, în condițiile în care valoarea obiectului acțiunii reclamantului o reprezintă suma de 283.787,40 RON.

Prin decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 582 din 20 iulie 2017, a fost admisă excepția de neconstituționalitate ridicată de E. în Dosarul nr. x/2014 și de F. și G. în Dosarul nr. x/2013 ale Curții de Apel Brașov, secția civilă, constatându-se că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. este neconstituțională.

În temeiul dispozițiilor art. 147 alin. (4) teza a II-a din Constituție, potrivit căreia:

"de la data publicării, deciziile (n.n. Curții Constituționale) sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor", decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 produce efecte "numai pentru viitor", nu și cu privire la situațiile juridice trecute sau aflate în curs de desfășurare.

În speță sunt aplicabile dispozițiile art. 27 C. proc. civ. potrivit cărora:

"Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".

Prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial nr. 609/17.07.2018, s-a statuat că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituția României, efectele Deciziei Curții Constituționale nr. 369/30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătorești pronunțate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017). Decizia nr. 52/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție este obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) C. proc. civ.

Aplicând în cauză dispozițiile obligatorii ale Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție și efectele Deciziei Curții Constituționale se va proceda la verificarea admisibilității recursului sub aspectul celor statuate.

Decizia recurată este pronunțată după publicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 369/2017 în Monitorul Oficial, dar litigiul de față, cu o valoare patrimonială a capetelor de cerere principale sub plafonul de 1.000.000 RON, este pornit anterior publicării Deciziei nr. 369/2017 în Monitorul Oficial al României.

Cum, în speță, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanței de judecată la data de 15 septembrie 2014, așadar, înainte de publicarea în Monitorul Oficial a Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, respectiv 20 iulie 2017, hotărârea recurată este supusă căilor de atac în condițiile prevăzute de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, chiar dacă ulterior, pe parcursul soluționării cauzei, norma care a determinat inadmisibilitatea căii de atac este înlăturată, efectele deciziei Curții Constituționale producându-se conform celor statuate prin Decizia nr. 52/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Prin urmare, hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțare, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

Se impune precizarea faptului că art. 457 C. proc. civ. reglementează principiul legalității căii de atac potrivit căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Se reține prioritatea analizării excepției inadmisibilității căii de atac, întrucât, pentru a da eficiență principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, instanța este obligată a examina căile de atac cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Pentru rațiunile înfățișate, în condițiile în care recursurile declarate în cauză nu îndeplinesc condițiile de admisibilitate în principiu, la care se referă art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, în raport de prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de recurentul-reclamant JUDEȚUL TIMIȘ prin CONSILIUL JUDEȚEAN TIMIȘ și de recurenta-pârâtă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 169 din 25 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant JUDEȚUL TIMIȘ prin CONSILIUL JUDEȚEAN TIMIȘ împotriva deciziei civile nr. 169 din 25 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 169 din 25 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2018.