ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5160/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei

Craiova, reclamanta M.C.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul R.A.R., Filiala

Dolj, pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic pentru a putea

beneficia de prevederile Legii nr. 448/2006.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că pârâtul a refuzat, la solicitarea sa legală, să menționeze

în cartea de identitate a autoturismului marca D.L. ca autoturismul are caracteristicile

necesare pentru a putea fi condus de persoane cu handicap.

Reclamanta a mai arătat

că, prin adeverința medicală din 29 noiembrie 2010 eliberată de Dr. B.A., medic

primar medicină fizică și recuperare, se indică afecțiunea fizică ce prezintă consecința

deficiențelor funcționale și totodată se indică posibilitatea

reclamantei de a conduce

un autoturism echipat cu servodirecție; că dovada că autoturismul marca D.L. are

caracteristicile necesare reiese din adresa din 2 martie 2011 dată de conducerea

R.A.R., că în vederea obținerii scutirii de la plata impozitului pe mijloace de

transport, în condițiile menționate de adresa din 8 martie 2011 emisă de către Ministerul

Finanțelor Publice, Direcția Legislație Impozite Directe și adresa din 18

decembrie 2008 emisă de Autoritatea Națională pentru Persoane cu Handicap din cadrul

Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, a solicitat R.A.R. să facă

cuvenita mențiune privind prezența mecanismului de servodirecție, în cartea de identitate

eliberară pentru autoturismul D.L. aflat în proprietatea sa, având în vedere faptul

că autoturismul prezintă această caracteristică în urma echipării din fabrică.

Pârâtul, însă, prin adresa

din 2 martie 2011, a refuzat să dea curs cererii reclamantei, indicând faptul că,

în conformitate cu documentația de omologare, autoturismul a fost echipat, din construcție,

cu un sistem de servodirecție.

Prin sentința civilă

nr. 10982 din 21 iunie 2011, Judecătoria Craiova a admis excepția necompetenței

sale materiale, invocată de pârât prin întâmpinare și, în consecință, s-a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de

contencios administrativ și fiscal, reținându-se, pe de o parte, că soluționarea

cererii prin care se contestă refuzul unei autorități administrative de a emite

un act administrativ este de competența instanței de contencios administrativ iar,

pe de altă parte, faptul că pârâta R.A.R. București este o autoritate publică centrală.

Prin sentința civilă

nr. 480 din 14 octombrie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ

și fiscal a respins cererea reclamantei M.C.V.

Examinând înscrisurile

cauzei și dispozițiile legale incidente, prima instanță a apreciat, în esență, că

refuzul pârâtului, de a menționa în cuprinsul cărții de identitate a autoturismului

achiziționat de către reclamantă, a unei echipări supuse omologării, anterior comercializării

acestuia, în condițiile în care nu au fost modificate caracteristicile menționate

în cartea de identitate, nu constituie refuz nejustificat.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamanta M.C.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului

formulat recurenta-reclamantă a susținut în esență că în mod greșit instanța de

fond a apreciat ca fiind neîntemeiată cererea acesteia privind obligarea pârâtului

la menționarea în cartea de identitate a autoturismului marca D.L. a faptului că

autoturismul are caracteristicile necesare pentru a putea fi condus de o persoană

cu handicap.

Deși recurenta-reclamantă

nu a menționat expres motivul de recurs invocat, instanța de control judiciar apreciază

că susținerile acesteia pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Intimatul R.A.R. a formulat

întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat și menținerea

ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de către instanța de fond.

Examinând sentința atacată

în raport de criticile formulate, a dispozițiilor legale incidente în cauză cât

și în temeiul dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată

că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele expuse în continuare.

În fapt, prin cererea

formulată de recurenta-reclamantă s-a solicitat constatarea refuzului nejustificat

al pârâtului de a proceda la menționarea în cartea de identitate a autoturismului

său proprietate personală, marca D.L., că aceasta are caracteristicile necesare

pentru a putea fi condus de o persoană cu handicap, conform recomandării menționate

în adeverința medicală din 29 noiembrie 2010.

Contrar susținerilor recurentei-reclamante,

instanța de control judiciar constată că sentința atacată este legală și temeinică

instanța de fond interpretând și aplicând în mod corect dispozițiile legale incidente

în cauză.

Astfel cum rezultă din

probatoriul administrat în cauză, autoturismul deținut de recurenta-reclamantă,

a fost dotat din construcție cu un sistem de servodirecție, acesta putând fi condus

de orice persoană care posedă permis de conducere categoria B și nu conține nici

o modificare sau adaptare specială față de producția de serie, astfel că nu se impune

efectuarea unor mențiuni suplimentare în cartea de identificare a vehiculului în

cauză, acestea fiind deja înscrise pe baza omologării de tip.

Potrivit prevederilor

art. 1 din O.G. nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare, Reglementările

privind omologarea individuală, eliberarea cărții de identitate și certificarea

autenticității vehiculelor rutiere, aprobate prin ordinul Ministrului Transporturilor

și Infrastructurii nr, 1275/2009 eliberarea cărții de identitate a autovehiculului,

se efectuează cu mențiunea obligatorie a omologării de către producător, aceasta

fiind o condiție prealabilă a comercializării autovehiculului.

Anexa 9 din RNTR7 cuprinde

lista cu modificările speciale aduse autovehiculelor în scopul conducerii de către

persoanele cu handicap și/sau în scopul preluării și transportării persoanelor cu

handicap grav sau accentuat, fiind prevăzute în mod expres la pct. 2 din această

anexă mențiunile pe care R.A.R. le poate înscrie în Cartea de înmatriculare a vehiculului

la rubrica „Modificări care nu afectează performanțele și caracteristicile de folosință

ale vehiculului”.

Cum din materialul probator

administrat în cauză a rezultat că autovehiculul proprietatea recurentei nu este

un vehicul special modificat față de configurația inițială, în scopul conducerii

de către o persoană cu handicap, în mod corect s-a reținut de către instanța de

fond, că refuzul intimatului de a menționa în cuprinsul cărții de identitate a autoturismului

proprietatea recurentei a acestei mențiuni nu poate fi considerat un refuz nejustificat

de soluționare a unei cereri, astfel cum este acesta definit de dispozițiile

art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările

ulterioare.

Astfel fiind, Înalta Curte,

reținând că nu sunt fondate criticile recurentei-reclamante, în temeiul dispozițiilor

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu dispozițiile art. 20 din Legea

nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, va respinge recursul formulat în cauză,

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de către M.C.V. împotriva

sentinței nr. 480 din 14 octombrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4 decembrie

2012.