ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5160/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Craiova, reclamanta M.C.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul R.A.R., Filiala Dolj, pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic pentru a putea beneficia de prevederile Legii nr. 448/2006. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâtul a refuzat, la solicitarea sa legală, să menționeze în cartea de identitate a autoturismului marca D.L. ca autoturismul are caracteristicile necesare pentru a putea fi condus de persoane cu handicap. Reclamanta a mai arătat că, prin adeverința medicală din 29 noiembrie 2010 eliberată de Dr. B.A., medic primar medicină fizică și recuperare, se indică afecțiunea fizică ce prezintă consecința deficiențelor funcționale și totodată se indică posibilitatea reclamantei de a conduce un autoturism echipat cu servodirecție; că dovada că autoturismul marca D.L.

are caracteristicile necesare reiese din adresa din 2 martie 2011 dată de conducerea R.A.R., că în vederea obținerii scutirii de la plata impozitului pe mijloace de transport, în condițiile menționate de adresa din 8 martie 2011 emisă de către Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Legislație Impozite Directe și adresa din 18 decembrie 2008 emisă de Autoritatea Națională pentru Persoane cu Handicap din cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, a solicitat R.A.R. să facă cuvenita mențiune privind prezența mecanismului de servodirecție, în cartea de identitate eliberară pentru autoturismul D.L. aflat în proprietatea sa, având în vedere faptul că autoturismul prezintă această caracteristică în urma echipării din fabrică.

Pârâtul, însă, prin adresa din 2 martie 2011, a refuzat să dea curs cererii reclamantei, indicând faptul că, în conformitate cu documentația de omologare, autoturismul a fost echipat, din construcție, cu un sistem de servodirecție. Prin sentința civilă nr. 10982 din 21 iunie 2011, Judecătoria Craiova a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de pârât prin întâmpinare și, în consecință, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, reținându-se, pe de o parte, că soluționarea cererii prin care se contestă refuzul unei autorități administrative de a emite un act administrativ este de competența instanței de contencios administrativ iar, pe de altă parte, faptul că pârâta R.A.R.

București este o autoritate publică centrală. Prin sentința civilă nr. 480 din 14 octombrie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea reclamantei M.C.V. Examinând înscrisurile cauzei și dispozițiile legale incidente, prima instanță a apreciat, în esență, că refuzul pârâtului, de a menționa în cuprinsul cărții de identitate a autoturismului achiziționat de către reclamantă, a unei echipări supuse omologării, anterior comercializării acestuia, în condițiile în care nu au fost modificate caracteristicile menționate în cartea de identitate, nu constituie refuz nejustificat. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta M.C.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului formulat recurenta-reclamantă a susținut în esență că în mod greșit instanța de fond a apreciat ca fiind neîntemeiată cererea acesteia privind obligarea pârâtului la menționarea în cartea de identitate a autoturismului marca D.L. a faptului că autoturismul are caracteristicile necesare pentru a putea fi condus de o persoană cu handicap. Deși recurenta-reclamantă nu a menționat expres motivul de recurs invocat, instanța de control judiciar apreciază că susținerile acesteia pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Intimatul R.A.R. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de către instanța de fond.

Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate, a dispozițiilor legale incidente în cauză cât și în temeiul dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele expuse în continuare. În fapt, prin cererea formulată de recurenta-reclamantă s-a solicitat constatarea refuzului nejustificat al pârâtului de a proceda la menționarea în cartea de identitate a autoturismului său proprietate personală, marca D.L., că aceasta are caracteristicile necesare pentru a putea fi condus de o persoană cu handicap, conform recomandării menționate în adeverința medicală din 29 noiembrie 2010. Contrar susținerilor recurentei-reclamante, instanța de control judiciar constată că sentința atacată este legală și temeinică instanța de fond interpretând și aplicând în mod corect dispozițiile legale incidente în cauză.

Astfel cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, autoturismul deținut de recurenta-reclamantă, a fost dotat din construcție cu un sistem de servodirecție, acesta putând fi condus de orice persoană care posedă permis de conducere categoria B și nu conține nici o modificare sau adaptare specială față de producția de serie, astfel că nu se impune efectuarea unor mențiuni suplimentare în cartea de identificare a vehiculului în cauză, acestea fiind deja înscrise pe baza omologării de tip. Potrivit prevederilor art. 1 din O.G.

nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare, Reglementările privind omologarea individuală, eliberarea cărții de identitate și certificarea autenticității vehiculelor rutiere, aprobate prin ordinul Ministrului Transporturilor și Infrastructurii nr, 1275/2009 eliberarea cărții de identitate a autovehiculului, se efectuează cu mențiunea obligatorie a omologării de către producător, aceasta fiind o condiție prealabilă a comercializării autovehiculului. Anexa 9 din RNTR7 cuprinde lista cu modificările speciale aduse autovehiculelor în scopul conducerii de către persoanele cu handicap și/sau în scopul preluării și transportării persoanelor cu handicap grav sau accentuat, fiind prevăzute în mod expres la pct. 2 din această anexă mențiunile pe care R.A.R.

le poate înscrie în Cartea de înmatriculare a vehiculului la rubrica „Modificări care nu afectează performanțele și caracteristicile de folosință ale vehiculului”. Cum din materialul probator administrat în cauză a rezultat că autovehiculul proprietatea recurentei nu este un vehicul special modificat față de configurația inițială, în scopul conducerii de către o persoană cu handicap, în mod corect s-a reținut de către instanța de fond, că refuzul intimatului de a menționa în cuprinsul cărții de identitate a autoturismului proprietatea recurentei a acestei mențiuni nu poate fi considerat un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri, astfel cum este acesta definit de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare.

Astfel fiind, Înalta Curte, reținând că nu sunt fondate criticile recurentei-reclamante, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, va respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de către M.C.V. împotriva sentinței nr. 480 din 14 octombrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4 decembrie 2012.