ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4564/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu

pârâtul S.A., a solicitat să se constate existența calității de colaborator al

Securității, în ceea ce îl privește pe pârât, în lumina prevederilor art. 2

lit. b), teza IV din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată, cu modificări și completări

prin Legea nr. 293/2008, a documentelor ce alcătuiesc dosarul de rețea nr. X1,

al cărui titular este pârâtul.

În motivare,

reclamantul a arătat, în esență, faptul că pârâtul a fost recrutat, în calitate

de gazdă a casei de întâlniri, la data de 30 martie 1970, cu numele conspirativ

„A.", în scopul conspirării legăturii cu informatorii.

Pârâtul a formulat

cerere reconvențională, prin care a învederat, în esență, că există o confuzie

de nume între pârâtul din prezenta cauză și persoana sa solicitând obligarea

reclamantului la reparații daune materiale și morale în cuantum de 600. 000 RON,

cu cheltuieli de judecată.

În probatoriul

cererii reconvenționale, pârâtul a înțeles să se folosească de probele cu

interogatoriu, înscrisuri și verificarea procedurii de scripte.

Curtea de Apel, prin

încheierea din 17 ianuarie 2011, a luat act de renunțarea reclamantului Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității, la judecată, în contradictoriu

cu pârâtul S.A.

Pentru a se pronunța astfel

prima instanță a reținut că la termenul de judecată din data de 17 ianuarie 2011,

reclamantul a depus o cerere, prin care a învederat faptul că înțelege să renunțe

la judecarea prezentei, astfel că, în temeiul art. 246 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ., instanța a lua act de acest aspect și a dispus în consecință.

Împotriva acestei încheieri

a promovat recurs S.A., susținând că în mod nelegal instanța de fond a luat act

de renunțarea la judecată fără consimțământul său, deoarece s-ar fi intrat în dezbaterea

fondului și au fost încălcate, astfel, dispozițiile art. 246 C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările

dosarului de fond, precum și motivul de recurs invocat, ce se încadrează în prevederile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este întemeiat

pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 246 C. proc.

civ. „(1)

Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal

în ședință, fie prin cerere scrisă.

(2)

Renunțarea la judecată se constată prin încheiere dată fără drept de apel.

(3)

Dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța,

la cererea pârâtului, va obliga pe reclamant la cheltuieli.

(4)

Când părțile au intrat în dezbaterea fondului, renunțarea nu se poate face decât

cu învoirea celeilalte părți.”

În speță

instanța de fond a luat act de cererea de renunțare la judecată a reclamantului

în lipsa pârâtului și fără a-i comunica acestuia cererea, încălcându-i astfel dreptul

de a solicita cheltuieli de judecată sau, după caz, de a cere continuarea procesului,

drepturi procesuale prevăzute de art. 246 alin. (3) și (4) C. proc. civ.

În conformitate

cu art. 304 alin. (5) și art. 312 alin. (2) și (5) Înalta Curte va admite recursul,

dispunând casarea încheierii și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță,

pentru a se pune în discuția părților cererea de renunțare la judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de pârâtul S.A. împotriva încheierii din 17 ianuarie 2011 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre

rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 octombrie

2011.