ÎCCJ, Decizia nr. 159/2019

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Hotărârea nr. 9J din 19 iunie 2014, pronunțată în Dosarul nr. x/2014, Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători în materie disciplinară a admis acțiunea disciplinară formulată de Inspecția Judiciară și, în baza art. 100 lit. b) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare ("Legea nr. 303/2004"), a aplicat pârâtului A., judecător la Judecătoria Pitești, sancțiunea disciplinară constând în "diminuarea indemnizației de încadrare lunare brute cu 20% pe o perioadă de 3 luni", pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. c) și lit. t) teza a doua raportat la art. 99

1

alin. (2) din aceeași lege.

Împotriva hotărârii menționate, a declarat recurs pârâtul judecător A., care a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 2 din 12 ianuarie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2014.

Prin Hotărârea nr. 13J din 1 iulie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători în materie disciplinară a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 9J din 19 iunie 2014, pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători în materie disciplinară în Dosarul nr. x/2014.

Împotriva hotărârii menționate a declarat recurs revizuentul A.

Prin Decizia nr. 185 din 30 mai 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători a decis următoarele: (i) admite cererea de sesizare a Curții Constituționale, formulată de A.; (ii) sesizează Curtea Constituțională pentru a decide asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 32 din Legea nr. 304/2004 și, respectiv ale art. 44 alin. (1) din Legea nr. 317/2004; (iii) respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva Hotărârii nr. 13J din 1 iulie 2015, pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători în materie disciplinară în Dosarul nr. x/2015.

II. Cererea de revizuire

Împotriva deciziilor menționate la pct. I, A. a formulat cerere de revizuire, invocând motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ. și criticile expuse rezumativ în continuare.

Cererea de revizuire formulată împotriva Deciziei nr. 2 din 12 ianuarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/2014, a format obiectul Dosarului nr. x/2019 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, soluționat prin Decizia nr. 63 din 4 martie 2019.

Cererea de revizuire formulată împotriva Deciziei nr. 185 din 30 mai 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, formează obiectul prezentului Dosar nr. x/2019.

În esență, revizuentul arată că, în Dosarul nr. x/2015, în care a fost pronunțată Decizia nr. 185 din 30 mai 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 32 din Legea nr. 304/2004, dispoziții care, ulterior soluționării cauzei, au fost declarate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale nr. 685 din 7 noiembrie 2018.

În susținere, face referire la considerentele de la pct. 198 teza finală din Decizia Curții Constituționale nr. 685/2018 și expune critici privind nelegalitatea și netemeinicia Hotărârii nr. 9J din 19 iunie 2014 a secției pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, pronunțată în Dosarul nr. x/2014, din perspectiva motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

III. Excepția de neconstituționalitate ridicată în cauză și soluția dată cererii de sesizare a Curții Constituționale

În Dosarul nr. x/2019, revizuentul A. a ridicat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 303/2004, art. 28 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizare judiciară ("Legea nr. 304/2004") și art. 24 alin. (3) și (4) și art. 69 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii ("Legea nr. 317/2004") în ceea ce privește sintagma "colaborator al vreunui serviciu de informații" în raport cu dispozițiile art. 1 alin. (4) și (5), art. 21, art. 61 alin. (1), art. 124, art. 126 și art. 131 alin. (1) din Constituție.

Revizuentul susține că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale, întrucât excepția a fost ridicată de una dintre părțile cauzei, vizează dispoziții cuprinse într-o lege în vigoare și nu a fost admisă anterior o excepție de neconstituționalitate cu privire la dispozițiile respective. În ceea ce privește legătura dispozițiilor criticate cu soluționarea cauzei, autorul excepției argumentează că atât inspectorul-șef al Inspecției Judiciare, președintele și vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție și președintele Consiliului Superior al Magistraturii au participat în mod activ la cercetarea sa disciplinară și implicit la judecarea acțiunii disciplinare.

În esență, criticile de constituționalitate sunt fundamentate pe semnarea Protocoalelor dintre Serviciul Român de Informații, respectiv Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, și Inspecția Judiciară (nr. 904/23.02.2016), Consiliul Superior al Magistraturii (nr. 001/1154 din 07.03.2012) și Înalta Curte de Casație și Justiție (nr. 004/02.09.2009).

Autorul excepției susține că președintele Consiliului Superior al Magistraturii, președintele și vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție au încălcat propriile competențe și atribuții stabilite de lege și au uzurpat competențele Parlamentului, învestind Serviciul Român de Informații, respectiv Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu competența de a desfășura activități specifice organelor de inspecție judiciară privind cercetarea disciplinară a judecătorilor și de judecată a acțiunilor disciplinare ale acestora, fapt interzis în mod expres de legiuitor, atât prin legea fundamentală, cât și prin Legea nr. 14/1992 privind organizarea și funcționarea Serviciului Român de Informații.

Prin încheierea pronunțată în Dosarul asociat nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de revizuentul A.

IV. Considerentele Înaltei Curți cu privire la cererea de revizuire

În cauză, cererea de revizuire este formulată în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., conform cărora:

"Art. 509. - Obiectul și motivele revizuirii

(1) Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: […]

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege, fără a presupune o analiză în privința temeiniciei soluției cu privire la drepturile subiective deduse judecății.

Din economia dispozițiilor citate, rezultă că una dintre cerințele de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiate pe acest motiv rezidă în faptul că decizia Curții Constituționale la care se referă textul procedural este necesar să fi fost pronunțată asupra excepției de neconstituționalitate invocată în cauza în care a fost pronunțată hotărârea atacată cu revizuire.

Or, în prezenta cauză, este adevărat că în Dosarul nr. x/2015 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în care a fost pronunțată Decizia nr. 185 din 30 mai 2016, ce formează obiectul revizuirii, recurentul A. a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 32 din Legea nr. 304/2004 și art. 44 alin. (1) din Legea nr. 317/2004.

Însă, prin Decizia nr. 68 din 22 februarie 2018, Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de A. în Dosarul nr. x/2015 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători și a constatat că dispozițiile art. 32 din Legea nr. 304/2004 și art. 44 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Rezultă astfel că, în raport cu soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate invocate de revizuentul-recurent, nu este îndeplinită cerința de admisibilitate prevăzută de art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., în sensul existenței unei soluții a Curții Constituționale de declarare ca neconstituționale a prevederilor care au făcut obiectul excepției.

Sub acest aspect, este de observat că revizuentul nu își întemeiază cererea de revizuire pe Decizia nr. 68/2018, care a fost pronunțată în soluționarea excepției de neconstituționalitate pe care a invocat-o, ci pe o altă decizie a Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 685 din 29 noiembrie 2018, prin care a fost soluționat conflictul juridic de natură constituțională între Parlament, pe de o parte, și Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de altă parte.

Este adevărat că, prin Decizia nr. 685 din 29 noiembrie 2018, Curtea Constituțională a admis sesizarea formulată de prim-ministrul Guvernului României, a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între Parlament, pe de o parte, și Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de altă parte, generat de hotărârile Colegiului de conducere a Înaltei Curți de Casație și Justiție, începând cu Hotărârea nr. 3/2014, potrivit cărora au fost desemnați prin tragere la sorți doar 4 din cei 5 membri ai Completurilor de 5 judecători, contrar celor prevăzute de art. 32 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, astfel cum a fost modificat și completat prin Legea nr. 255/2013 și a decis că Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a proceda de îndată la desemnarea prin tragere la sorți a tuturor membrilor Completurilor de 5 judecători, cu respectarea art. 32 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, astfel cum a fost modificat și completat prin Legea nr. 207/2018.

Din perspectiva condițiilor de admisibilitate a revizuirii întemeiate pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., se constată că, prin Decizia nr. 685/2018, Curtea Constituțională nu a analizat constituționalitatea dispozițiilor art. 32 din Legea nr. 304/2004, ci, în mecanismul conflictului juridic de natură constituțională, s-a pronunțat cu privire la modalitatea de punere în executare a dispozițiilor respective.

Totodată, este adevărat că, în jurisprudența Curții Constituționale s-a reținut că "pot forma obiect al revizuirii numai hotărârile judecătorești definitive care au fost pronunțate în cauze în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate admisă sau în cele în care aceasta a fost ridicată până la publicarea deciziei Curții de admitere și a fost, în consecință, respinsă ca devenită inadmisibilă" (Decizia Curții Constituționale nr. 163 din 16 martie 2017, publicată în M. Of. nr. 523/5.07.2017).

Dar, în condițiile cauzei, nu este întrunită cerința rezultând din jurisprudența menționată a instanței de contencios constituțional ca excepția invocată de recurentul-revizuent să fi fost respinsă, ca devenită inadmisibilă, întrucât anterior aceeași excepție ar fi fost admisă și ar fi fost declarate neconstituționalitate prevederile criticate.

În plus, sub aspectul admisibilității, tot în jurisprudența Curții Constituționale s-a reținut că "în ceea ce privește admisibilitatea cererii de revizuire, aceasta se va întemeia, în mod evident, pe decizia Curții Constituționale, dacă dispoziția legală declarată neconstituțională a avut o înrâurire decisivă asupra hotărârii pronunțate în cauză" (Decizia Curții Constituționale nr. 126/2016, pct. 19).

În ceea ce privește admisibilitatea cererii de revizuire, se reține incidența dispozițiilor art. 457 C. proc. civ., care consacră principiul legalității căii de atac, în sensul că "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Or, în condițiile expuse ale litigiului de față, a recunoaște admisibilitatea căii de atac exercitate de revizuent cu nerespectarea condițiilor decelate din interpretarea dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ. ar constitui o atingere adusă principiului legalității căii de atac.

Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 513 alin. (3) raportat la 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 185 din 30 mai 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2015.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 iunie 2019.

Procesat de GGC - NN