ÎCCJ, Decizia nr. 63/2019
ÎCCJ, Decizia nr. 63/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra cererii de revizuire de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Hotărârea ce formează obiectul cererii de revizuire
Prin Decizia civilă nr. 2 din 12 ianuarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul A. împotriva Hotărârii nr. 9/J din 19 iunie 2014 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători în materie disciplinară, în Dosarul nr. x/2014.
Cererea de revizuire
Împotriva deciziei menționate la pct. 1, recurentul A. a formulat cerere de revizuire în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ.
În motivare, a arătat că, prin Decizia civilă nr. 2 din 12 ianuarie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2014 s-a respins recursul pe care l-a formulat împotriva Hotărârii nr. 9/J din 19 iunie 2014 a secției pentru judecători în materie disciplinară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.
A mai arătat că, prin Decizia civilă nr. 185 din 30 mai 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2015 s-a respins ca nefondat recursul declarat de acesta împotriva Hotărârii nr. 13/J din 1 iulie 2015 a secției pentru judecători în materie disciplinară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, prin care se soluționase cererea de revizuire formulată împotriva Hotărârii nr. 9/J din 19 iunie 2014 a secției pentru judecători în materie disciplinară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.
A susținut revizuentul că, în cauză, a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 32 din Legea nr. 304/2004, dispoziții care, ulterior soluționării cauzei, au fost declarate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale nr. 685/2018.
Potrivit parag. nr. 198 din această decizie, "Întrucât atât în materie penală, cât și extrapenală, sancțiunea compunerii nelegale a completului de judecată este nulitatea necondiționată și, prin urmare, absolută a actelor îndeplinite de un astfel de complet și ținând cont de faptul că deciziile sale produc efecte numai pentru viitor, conform art. 147 alin. (4) din Constituție, Curtea reține că prezenta decizie se aplică de la data publicării sale, atât situațiilor pendinte, respectiv în cauzele aflate în curs de judecată, precum și în cele finalizate în măsura în care justițiabilii sunt încă în termenul de exercitare a căilor de atac extraordinare corespunzătoare, cât și situațiilor viitoare".
În continuare, revizuentul a arătat că apreciază ca nelegală Hotărârea nr. 9/J din 19 iunie 2014 a secției pentru judecători în materie disciplinară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, întrucât este pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 și dispozițiile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ. și a reluat apărările din recurs.
Întâmpinare
Intimata Inspecția Judiciară a arătat, prin întâmpinare, că decizia împotriva căreia s-a formulat prezenta cerere de revizuire a devenit definitivă la data pronunțării, iar pe parcursul soluționării cauzei nu a fost invocată vreo excepție de neconstituționalitate, astfel că nu este incident cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ.
Considerentele Înaltei Curți cu privire la cererea de revizuire
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege, fără a presupune o analiză în privința temeiniciei soluției cu privire la drepturile subiective deduse judecății.
În cauză, cererea de revizuire este formulată în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ., conform cărora:
"Art. 509. - Obiectul și motivele revizuirii
(1) Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: [...]
după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională prevederea care a făcut obiectul acelei excepții."
Din economia dispozițiilor citate, rezultă că una dintre cerințele de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiate pe acest motiv rezidă în faptul că decizia Curții Constituționale la care se referă textul procedural este necesar să fi fost pronunțată asupra excepției de neconstituționalitate invocate în litigiul în care a fost pronunțată hotărârea atacată cu revizuire, cu referire la o prevedere dintr-o lege sau ordonanță, normă legală care să aibă legătură cu judecata în fond a cauzei.
Așadar, textul art. 509 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ. are în vedere ipoteza constând în admiterea unei excepții de neconstituționalitate invocate în cauza în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere, intervenită după ce hotărârea a devenit definitivă.
Această ipoteză nu se verifică însă, în speță, întrucât în Dosarul nr. x/2014 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, partea nu a invocat nicio excepție de neconstituționalitate.
Decizia Curții Constituționale nr. 685 din 7 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1021/29.11.2018, de care se prevalează revizuentul în susținerea motivului prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ., a fost pronunțată într-un conflict juridic de natură constituțională între Parlamentul României, pe de o parte, și Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de altă parte, nefiind invocată nicio excepție de neconstituționalitate în Dosarul nr. x/2014 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, în care a fost pronunțată hotărârea atacată cu revizuire (Decizia nr. 2 din 12 ianuarie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători).
Rezultă că, în litigiul pendinte, nu este îndeplinită una dintre condițiile cumulative ce trebuie întrunite pentru a fi admisibilă cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ. Revizuentul nu a invocat în cauza ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/2014 excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 32 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, așa cum susține prin cererea de revizuire.
În acest sens, sunt elocvente considerentele Curții Constituționale din Decizia nr. 163 din 16 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523/5.07.2017, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ., conform cărora:
"33. În plus, astfel cum a statuat Curtea Constituțională în jurisprudența sa, pot forma obiect al revizuirii numai hotărârile judecătorești definitive care au fost pronunțate în cauze în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate admisă sau în cele în care aceasta a fost ridicată până la publicarea deciziei Curții de admitere și a fost, în consecință, respinsă ca devenită inadmisibilă [...]. În schimb, cauzele soluționate definitiv și în care nu a fost ridicată o excepție de neconstituționalitate nu pot face obiectul revizuirii, operând principiul autorității lucrului judecat.
Persoanele care au fost părți în procese soluționate prin hotărâri definitive pronunțate în temeiul unor texte de lege care au fost constatate ca neconstituționale printr-o decizie ulterioară rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, dar care nu au ridicat o excepție de neconstituționalitate cu privire la acele texte nu se pot prevala de calea de atac a revizuirii întemeiată pe un asemenea motiv. Rațiunea pentru care legiuitorul a optat pentru această soluție este justificată de necesitatea respectării autorității de lucru judecat a hotărârilor pronunțate în procese desfășurate în conformitate cu regulile de procedură specifice, în cursul judecării cărora părțile au avut posibilitatea legală de a beneficia de toate mijloacele de apărare pe care legea le pune la dispoziție. Depinde de conduita procesuală a fiecărei părți să invoce sau nu unele sau altele dintre mijloacele procesuale pe care legea le reglementează și care sunt apte și adecvate spre a fi utilizate în funcție de situația procesuală și de parcursul procesual al cauzei. Așadar, neinvocarea excepției de neconstituționalitate, deși era susceptibilă de a fi ridicată, conduce la imposibilitatea de a solicita revizuirea ca urmare a admiterii acesteia într-o altă cauză, fără ca astfel să se aducă atingere dreptului la un proces echitabil, așa cum pretinde autoarea excepției."
Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 513 alin. (3) raportat la 509 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei civile nr. 2 din 12 ianuarie 2015, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2014.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 martie 2019.
Procesat de GGC - GV