ÎCCJ, Decizia nr. 79/2019

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia nr. 133 din 25 iunie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, a respins, ca nefondate, recursul declarat de Inspecția Judiciară împotriva Hotărârii nr. 11 P din 20 septembrie 2017, pronunțată de secția pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, în Dosarul nr. x/2017, și recursul declarat de A. împotriva aceleiași hotărâri și a încheierilor de ședință din 14 iunie 2017, 5 iulie 2017 și 13 septembrie 2017, pronunțate de aceeași secție a Consiliului Superior al Magistraturii, în același dosar.

Împotriva Deciziei nr. 133 din 25 iunie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, A. a formulat cerere de revizuire în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ.

În motivarea cererii sale, revizuentul arată că, în Dosarul nr. x/2017, în care a fost pronunțată decizia a cărei revizuire se cere, instanța de judecată, prin încheierea din 25 iunie 2018, a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, raportat la dispozițiile art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1), art. 20, art. 21 alin. (1)-(3), art. 24 alin. (1), art. 53, art. 124 și art. 132 alin. (1) din Constituție.

Excepția invocată a fost soluționată prin Decizia nr. 381 din 31 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 634/20.07.2018, Curtea Constituțională constatând că prevederile legale respective sunt constituționale doar în măsura în care se interpretează că recursul prevăzut de acestea este o cale devolutivă de atac împotriva hotărârilor secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii pronunțate în materie disciplinară.

Susține revizuentul că instanța de recurs s-a limitat la motivarea respingerii recursului în raport cu fiecare aspect de nelegalitate invocat, precum și la recunoașterea formală a aptitudinii secției pentru procurori în materie disciplinară de a analiza cauza sub aspectul temeiniciei și de a-i respinge probele, fără să efectueze ea însăși în vreun fel o analiză concretă a pertinenței, concludenței și utilității fiecărui mijloc de probă administrat ori propus în apărare, pentru corecta stabilire a situației de fapt și pronunțarea unei hotărâri temeinice; arată, de asemenea, că instanța de recurs nu a realizat o judecată efectivă sub aspectul temeiniciei hotărârii atacate, deși probele administrate ori propuse în apărare ar fi conturat o cu totul altă situație de fapt decât cea reținută de instanța disciplinară, consecința fiind pronunțarea unei hotărâri netemeinice.

În continuare, revizuentul expune o analiză a mijloacelor de probă administrate în cauza disciplinară, argumentând corecta stabilire a situației de fapt, care ar contribui la pronunțarea unei hotărâri temeinice.

Prin notele scrise, formulate la data de 3 decembrie 2018, revizuentul a invocat excepția nulității absolute a deciziei atacate și excepția nelegalei constituiri a completului de judecată, aceasta din urmă fiind respinsă de instanța de judecată, pentru argumentele arătate în practicaua prezentei decizii.

În ceea ce privește excepția nulității absolute a deciziei atacate cu revizuire, revizuentul, în temeiul art. 178 și art. 176 alin. (4) din C. proc. civ. și invocând Decizia Curții Constituționale nr. 685 din 7 noiembrie 2018, susține că hotărârea atacată a fost pronunțată cu nerespectarea normelor de ordine publică referitoare la constituirea instanței prevăzute de art. 32 din Legea nr. 304/2004.

Intimata Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.

Intimata arată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ., deoarece Decizia Curții Constituționale nr. 381 din 31 mai 2018, invocată de revizuent, a fost pronunțată înaintea, iar nu după rămânerea definitivă a hotărârii atacate.

Totodată, se arată că motivul de revizuire invocat nu este incident, deoarece recursul soluționat prin decizia atacată cu revizuire este o cale de atac devolutivă, fapt menționat atât în considerentele deciziei respective, cât și în decizia Curții Constituționale invocate de revizuent. În același sens, se afirmă că recursul soluționat prin decizia atacată nu a fost limitat la motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., iar Completul de 5 judecători, a analizat hotărârea instanței disciplinare și sub aspectul temeiniciei.

Revizuentul a formulat răspuns la întâmpinare, în cuprinsul căruia combate apărările intimatei, arătând, în esență, că, raportat la dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ., relevantă este data publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 381, care este 20 iulie 2018, iar nu data pronunțării.

De asemenea, revizuentul arată că susținerea intimatei potrivit căreia instanța de recurs a analizat hotărârea instanței disciplinare și sub aspectul temeiniciei, ținând seama de caracterul devolutiv al căii de atac formulate, nu corespunde realității, întrucât pe toată perioada soluționării recursului această cale de atac permitea criticarea hotărârilor atacate doar sub aspectul legalității.

II. Considerentele Înaltei Curți

Prin notele scrise formulate la 3 decembrie 2018, revizuentul a invocat excepția nulității absolute a deciziei a cărei revizuire o solicită, întemeiată pe dispozițiile art. 176 alin. (4), art. 178 și art. 245 din C. proc. civ. și pe Decizia Curții Constituționale nr. 685 din 7 noiembrie 2018, susținând că hotărârea atacată a fost pronunțată cu nerespectarea normelor de ordine publică referitoare la constituirea instanței, prevăzute de art. 32 din Legea nr. 304/2004.

Potrivit dispozițiilor art. 178 alin. (1) din C. proc. civ., "Nulitatea absolută poate fi invocată de orice parte din proces, de judecător sau, după caz, de procuror, în orice stare a judecății cauzei, dacă legea nu prevede altfel", iar conform art. 247 alin. (1) teza întâi din același cod "Excepțiile absolute pot fi invocate de parte sau de instanță în orice stare a procesului, dacă prin lege nu se prevede altfel".

Dispozițiile legale citate instituie, pe de o parte, regula potrivit căreia nulitățile, respectiv excepțiile absolute pot fi invocate în orice stare a judecății cauzei și, pe de altă parte, excepția de la această regulă, constând în situațiile în care legea prevede altfel.

Or, în cauză, nulitatea invocată de revizuent vizează tocmai o astfel de situație, în care legea prevede o altă procedură.

Astfel, nulitatea invocată de revizuent vizează o hotărâre dată în recurs, despre care se pretinde că a fost pronunțată cu nerespectarea normelor de ordine publică referitoare la constituirea instanței, prevăzute de art. 32 din Legea nr. 304/2004.

O astfel de situație este, însă, reglementată distinct de dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., conform cărora "Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: 1. hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia;".

Nulitatea invocată de revizuent nu poate fi, așadar, invocată, pe cale de excepție, în cadrul unei cereri de revizuire, ci exclusiv pe calea, în condițiile și termenele expres prevăzute de dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 1 și art. 506 alin. (1) din C. proc. civ., cazul de nulitate în discuție reprezentând un motiv distinct de exercitare a contestației în anulare împotriva hotărârilor pronunțate de instanțele de recurs.

Cererea de revizuire este întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ., potrivit cărora "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă (...) după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională prevederea care a făcut obiectul acelei excepții".

În susținerea motivului de revizuire invocat, revizuentul face trimitere la Decizia Curții Constituționale nr. 381 din 31 mai 2018, prin care instanța de contencios constituțional; constată că dispozițiile art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii sunt constituționale doar în măsura în care se interpretează că "recursul" prevăzut de acestea este o cale devolutivă de atac împotriva hotărârilor secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii, pronunțate în materie disciplinară, arătând că el însuși a invocat în fața instanței de recurs aceeași excepție de neconstituționalitate la care se referă decizia sus-menționată.

Din dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ., citate mai sus, rezultă, în mod explicit, că exercitarea căii de atac în discuție este condiționată sub mai multe aspecte, între care și acela ca instanța de contencios constituțional să se fi "pronunțat" asupra excepției de neconstituționalitate, după ce hotărârea a cărei revizuire se solicită a devenit definitivă.

În cauză, se constată, însă, că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de textul legal citat, întrucât hotărârea a cărei revizuire se cere a devenit definitivă la 25 iunie 2018, iar Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate (și) de revizuent în dosarul de recurs, la 31 mai 2018.

Cum data pronunțării asupra excepției de neconstituționalitate ce face obiectul Deciziei Curții Constituționale nr. 381 din 31 mai 2018, invocată de revizuent, este anterioară datei la care a rămas definitivă hotărârea a cărei revizuire se solicită, calea de atac formulată în cauză este inadmisibilă.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 513 alin. (3) raportat la art. 509 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, va respinge cererea de revizuire formulată de A., ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității absolute a Deciziei civile nr. 133 din 25 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2017.

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei civile nr. 133 din 25 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 martie 2019.

Procesat de GGC - GV