ÎCCJ, Decizia nr. 107/2019

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia nr. 266 din 9 octombrie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, a respins, ca nefondate, recursul declarat de Inspecția Judiciară împotriva Hotărârii nr. 23J din 31 octombrie 2016, pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători în materie disciplinară, în Dosarul nr. x/2016, și recursurile declarate de A. împotriva aceleiași hotărâri, precum și a încheierii din 14 septembrie 2016 și a încheierii din camera de consiliu de la 3 ianuarie 2017, pronunțate de instanța disciplinară, în același dosar.

Împotriva Deciziei nr. 266 din 9 octombrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, A. a formulat cerere de revizuire, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

În motivarea cererii sale, revizuenta invocă Decizia Curții Constituționale nr. 685 din 7 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1021 din 29 noiembrie 2018, prin care s-a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între Parlament, pe de o parte, și Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de altă parte, generat de hotărârile Colegiului de conducere a Înaltei Curți de Casație și Justiție, începând cu Hotărârea nr. 3/2014, potrivit cărora au fost desemnați prin tragere la sorți doar 4 din cei 5 membri ai Completurilor de 5 judecători, contrar celor prevăzute de art. 32 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, astfel cum a fost modificat și completat prin Legea nr. 255/2013.

Se susține, în esență, că decizia Curții Constituționale reprezintă un înscris doveditor, care nu a putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părților și care, sancționând greșita constituire a completului de judecată ce a pronunțat decizia atacată, atrage nulitatea absolută a acesteia, precum și a celorlalte acte întocmite de instanța de judecată, conform art. 176 pct. 4 din C. proc. civ.

De asemenea, revizuenta arată că înscrisul invocat are caracter determinant, întrucât, dacă ar fi fost cunoscut, ar fi condus la constatarea nulității Hotărârii Colegiului de conducere a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 24/25.11.2016, prin care a fost stabilita componența completului de 5 judecători - C2 civil pentru anul 2017, și la soluționarea recursului într-o alta componența, astfel încât hotărârea pronunțată nu ar mai fi fost nulă absolut.

II. Considerentele Înaltei Curți

Cererea de revizuire este întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., potrivit cărora "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă (...) după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților;".

În doctrină și jurisprudență s-a arătat că revizuirea se justifică prin aceea că, involuntar, instanța de judecată a săvârșit o eroare în legătură cu starea de fapt stabilită în hotărârea atacată, fie în raport cu materialul existent la data pronunțării hotărârii, fie în raport cu noile împrejurări, apărute ulterior pronunțării hotărârii.

De asemenea, s-a arătat că, pentru a fi "doveditor", în sensul dispozițiilor legale citate, înscrisul trebuie să aibă o importanță determinantă, adică să fie de natură a duce la modificarea soluției din hotărârea a cărei revizuire se cere; este, deci, necesar ca înscrisurile noi, invocate în susținerea motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., să aibă forță doveditoare prin ele însele, adică să fie de natură a conduce la stabilirea unei alte situații, cu o altă aplicabilitate a textelor de lege.

În speță se invocă, în calitate de "înscris doveditor", Decizia Curții Constituționale nr. 685 din 7 noiembrie 2018, prin care instanța de drept constituțional a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între Parlament, pe de o parte, și Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de altă parte, generat de hotărârile Colegiului de conducere a Înaltei Curți de Casație și Justiție, începând cu Hotărârea nr. 3/2014, potrivit cărora au fost desemnați prin tragere la sorți doar 4 din cei 5 membri ai Completurilor de 5 judecători, contrar celor prevăzute de art. 32 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, astfel cum a fost modificat și completat prin Legea nr. 255/2013.

Or, Înalta Curte constată că această decizie nu poate fi calificată ca "înscris doveditor" în sensul art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., întrucât nu este vorba de un înscris de natură să probeze o anumită stare de fapt relevantă pentru soluționarea litigiului dintre părți, ci de un act jurisdicțional care conține raționamentul juridic care a fundamentat soluția Curții Constituționale de constatare a unui conflict de natură constituțională.

Decizia menționată nu poate fi privită ca un mijloc de probă și, în consecință, efectele ei nu pot fi valorificate în cadrul unei revizuiri întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 513 alin. (3) raportat la art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei civile nr. 266 din 9 octombrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, în Dosarul nr. x/2017, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 aprilie 2019.

GGC - GV