ÎCCJ, Decizia nr. 50/2020

Ședința publică din data de 9 martie 2020

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Hotărârea contestată

Prin decizia civilă nr. 92 din 15 aprilie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în dosarul nr. x/2018, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A. împotriva încheierilor de ședință din 25 octombrie 2017 și 22 noiembrie 2017 și a Hotărârii nr. 13P din 13 decembrie 2017, pronunțate de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru procurori în materie disciplinară în dosarul nr. x/2017.

II. Calea de atac formulată

Împotriva acestei decizii, A. a formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 1, 2 și 3 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac formulate, contestatoarea invocă următoarele argumente:

- la pct. 71, instanța de recurs a omis să precizeze cu exactitate data la care contestatoarea ar fi completat evidențele, pentru a se putea stabili, în mod cert, situația de fapt ce a fost reținută în sarcina sa, cu date concrete;

- la pct. 73, instanța de recurs a reținut în mod greșit că "termenul de prescripție nu era împlinit în cazul celorlalte 4 dosare", de vreme ce sancțiunea disciplinară pentru nesoluționarea în termenul de 48 de ore a fost aplicată cu privire la 3 (nu 4) declarații de abținere (nu de recuzare);

- la pct. 83, "instanța de recurs, din eroare, a reținut că aș fi încălcat actul normativ arătat (Ordinul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 5 din 10 ianuarie 2017 - n.r.)", reținând "în sarcina mea o abatere disciplinară care nu se circumscrie actului normativ pe care l-a indicat";

- la pct. 87, "instanța de recurs a hotărât sancționarea mea disciplinară pentru nerespectarea unor norme (art. 173 din Regulamentul de ordine interioară al parchetelor - n.r.) care nu incumbă nicio o obligație în sarcina procurorului" și "(instanța - n.r.) a omis să precizeze cu exactitate care este condica pe care eu nu aș fi completat-o";

- la pct. 92, în mod greșit s-a consemnat că "apărătorul pârâtei nu a pus concluzii orale", de vreme ce "nu am fost asistată de apărător";

- referitor la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004, constând în nerepartizarea unui număr de 8, 24 (din 28) și 30 (din 40) de dosare, spre soluționare, în ziua prezentării corespondenței sau cel mai târziu în 3 zile de la prezentarea de către grefier, "instanța de recurs, din eroare, nu a precizat cu exactitate data la care eu aș fi primit la mapă lucrările în discuție, pentru a se putea stabili, în mod cert, situația de fapt ce a fost reținută în sarcina mea, în sensul depășirii celor 3 zile de la prezentarea corespondenței";

- referitor la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004, constând în nesoluționarea în termenul legal de 20 de zile, a 118 plângeri împotriva actelor, măsurilor și soluțiilor procurorului, înregistrate în anul 2015, și 26, înregistrate în primul semestru al anului 2016, "instanța de recurs, din eroare, nu a precizat cu exactitate data la care eu am predat în ciornă grefierului lucrările în discuție, pentru a se putea stabili, în mod cert, situația de fapt ce a fost reținută în sarcina mea, în sensul depășirii celor 20 zile prevăzute pentru soluționarea acestora".

- excepția prescripției răspunderii disciplinare [art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ..];

- hotărârea nr. 13P din 13.12.2017 [art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ..];

- săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004, "în sensul că nu am completat condica de evidență a dosarelor și lucrărilor procurorului, ci aceasta era completată de grefier" [art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ..];

- săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. g) din Legea nr. 303/2004, "în sensul că am dispus verbal grefierului B. să introducă în aplicația Ecris 40 de dosare penale ale căror soluții erau în ciornă" [art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ..];

- săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004, "în sensul nesoluționării unui număr de 40 de dosare penale, în termenele legale de 15 zile, dosare pe care mi le-am repartizat spre soluționare la data de 09.10.2015" [art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ..];

- săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004, "în sensul nesoluționării unui număr de 28 de dosare penale" [art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ..];

- săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004, "în sensul soluționării, cu depășirea termenelor legale, a 52 dosare penale repartizate în anul 2015 (4 luni de la repartizare), respectiv 146 dosare penale repartizate în anul 2015 (3 luni de la repartizare)" [art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ..];

- săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004, "în sensul nerepartizării a 8 dosare spre soluționare în ziua prezentării corespondenței sau cel mai târziu în 3 zile de la prezentarea de către grefier" [art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ..];

- săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004, "în sensul nerepartizării a 24 dosare (din cele 28 de dosare) și a 30 dosare (din cele 40 de dosare) spre soluționare în ziua prezentării corespondenței sau cel mai târziu în 3 zile de la prezentarea de către grefier" [art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ..];

- săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004, "în sensul nesoluționării în termenele legale de 48 de ore, a 3 cereri de recuzare, dintre care una în anul 2015 și două în primul semestru al anului 2016" [art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ..];

- săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004, "în sensul nesoluționării în termenele legale de 20 de zile, a 118 plângeri împotriva actelor, măsurilor și soluțiilor procurorului înregistrate în anul 2015 și 26 în primul semestru al anului 2016" [art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ..].

III. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata a solicitat respingerea contestației în anulare și menținerea hotărârii atacate, ca fiind legală și temeinică, arătând, în esență, că:

- nu este întrunită condiția, necesară în cazul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., referitoare la invocarea, în fața instanței de recurs, a excepției necompetenței instanței sau nelegalei compuneri a completului de judecată;

- argumentele invocate de contestatoare din perspectiva cazului prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ. țin eminamente de aprecierea probelor avute în vedere de instanță la stabilirea situației de fapt și a poziției psihice a contestatoarei, în raport cu faptele comise și consecințele acesteia; prin criticile formulate, contestatoarea nu vizează, așadar, greșeli materiale de ordin procedural sau aspecte de ordin formal ale judecății, în sensul dispozițiilor legale invocate, ci tinde să pună în discuție elemente ale cauzei care țin de dezlegarea dată de către instanța de recurs aspectelor pricinii;

- din examinarea deciziei contestate, rezultă că instanța de recurs a analizat toate argumentele menționate în susținerea motivelor de recurs invocate, răspunzând grupat, corespunzător fiecărui motiv de recurs.

IV. Hotărârea Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia atacată, în raport cu actele dosarului, cu motivele invocate de contestatoare, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată inadmisibilitatea - în ce privește motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ. - și, respectiv, netemeinicia - în ce privește motivele prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 2 și 3 din C. proc. civ. - contestației în anulare, după cum se va arăta în continuare.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, motivele pentru care poate fi exercitată fiind expres și limitativ prevăzute de art. 503 din C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 1-3 din C. proc. civ., invocate de contestatoare drept temei al cererii sale, "Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: 1. hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia; 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; 3. instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen; (…)".

În susținerea acestui motiv, contestatoarea a invocat Decizia Curții Constituționale nr. 685 din 7 noiembrie 2018, prin care s-a constatat existența unui conflict de natură constituțională între Parlament și instanța supremă, reținându-se nerespectarea de către aceasta din urmă a normelor referitoare la alcătuirea instanței.

La paragraful 161 al Deciziei Curții Constituționale nr. 685 din 7 noiembrie 2018, instanța de contencios constituțional "reține că nelegala alcătuire a instanței constituie motiv de casare; în acest sens, art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. prevede:

"Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: 1. când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale". Mai mult, hotărârea dată în recurs este supusă contestației în anulare, dacă a fost pronunțată cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței, în condițiile în care se invocase excepția corespunzătoare, iar instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia (s.n.) [art. 503 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ..]. Se mai reține că o asemenea normă este de ordine publică și nu poate fi, astfel, acceptată în niciun fel încălcarea normelor legale referitoare compunerea instanței."

Așadar, raportat la Decizia nr. 685/2018 a Curții Constituționale, contestatoarea avea deschisă calea de atac formulată, pentru motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., doar cu respectarea condițiilor prevăzute în cuprinsul acestui text legal, respectiv dacă ar fi invocat în cursul judecății recursului, în fața Completului de 5 judecători al instanței supreme, împrejurarea că acest complet a fost constituit cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței, ceea ce, însă, nu s-a întâmplat.

Intenția legiuitorului, prin instituirea condiției susmenționate, a fost să sancționeze însăși inacțiunea părții, pasivitatea acesteia, neputându-se susține că prin pronunțarea Deciziei nr. 685/2018 a Curții Constituționale nu mai trebuie dovedită îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 1 teza a II-a din C. proc. civ., din moment ce însăși Curtea Constituțională le-a reținut expres în considerentele deciziei.

În consecință, prin raportare la dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 1, se constată că nu sunt îndeplinite exigențele legale pentru admisibilitatea contestației în anulare, respectiv condițiile referitoare la invocarea excepției în cursul judecării recursului, pe de-o parte, și omisiunea instanței de a se pronunța cu privire la aceasta, pe de altă parte.

Contestatoarea susține că soluția dată de instanța de recurs este rezultatul unor greșeli materiale, constând în aprecierea greșită a instanței asupra următoarelor aspecte, individualizate și prin trimiterea la paragraful corespunzător din considerentele deciziei contestate: data la care contestatoarea ar fi completat evidențele (pct. 71); numărul dosarelor în privința cărora termenul de prescripție nu era împlinit (pct. 73); încălcarea Ordinului procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 5 din 10 ianuarie 2017 (pct. 83); nerespectarea unor norme (art. 173 din Regulamentul de ordine interioară al parchetelor) care nu incumbă nicio o obligație în sarcina procurorului (pct. 87); împrejurarea că nu a fost asistată de apărător (pct. 92); data la care recurenta (contestatoare) ar fi primit la mapă lucrările, pentru care s-a reținut depășirea termenului de repartizare, în legătură cu abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004; data la care recurenta (contestatoare) a predat lucrările (118 plângeri, înregistrate în anul 2015, și 26 plângeri, înregistrate în primul semestru al anului 2016), pentru care s-a reținut în sarcina sa depășirea termenului de soluționare, în legătură cu abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004.

Fiind un text legal de excepție iar excepția fiind, potrivit unui principiu de drept, de strictă interpretare, nici noțiunea de "eroare materială" folosită de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., citat mai sus, nu trebuie interpretată altfel decât tot restrictiv.

Astfel, în sensul art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., "erorile materiale" sunt greșeli evidente și involuntare cu privire la aspecte esențiale de ordin formal-procedural, care au dus la pronunțarea unei soluții eronate; ele nu sunt greșeli de judecată și nu se referă, deci, la aspectele de fond ale cauzei, cum ar fi, de exemplu, modul în care instanța a apreciat probele sau a înțeles să interpreteze o dispoziție legală.

Verificarea unei astfel de greșeli materiale nu trebuie să implice, așadar, reexaminarea fondului cauzei sau reaprecierea probelor, deoarece contestația în anulare tinde la desființarea unei hotărâri nu pentru că judecata nu a fost bine făcută, ci pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege, care nu a urmărit, astfel, să pună la dispoziția părților calea recursului la recurs.

Or, susținând că aprecierea instanței de recurs asupra unor împrejurări de fapt și probe avute în vedere la stabilirea situației de fapt și a poziției psihice a contestatoarei, în raport cu faptele comise și consecințele acesteia, precum și cu privire la modul de interpretare a normelor juridice aplicabile în cauză, contestatoarea tinde să pună în discuție elemente ale cauzei care țin de dezlegarea dată de către instanța de recurs aspectelor pricinii.

Aspectele invocate de contestatoare țin, așadar, de fondul cauzei, de modul în care instanța de recurs - prin aprecierea probelor și prin stabilirea situației de fapt, în raport cu interpretarea dată dispozițiilor legale aplicabile - a înțeles să exercite controlul hotărârii recurate.

Singura critică prin care contestatoarea nu vizează aspecte de fond ale cauzei este cea referitoare la trimiterea eronată, care se face în considerentele deciziei atacate, la "apărătorul pârâtei" (pct. 92), în condițiile în care aceasta nu a fost asistată juridic.

Așa cum s-a arătat mai sus, "erorile materiale" la care face referire art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ. sunt greșeli ce privesc aspecte esențiale de ordin formal-procedural, care au dus la pronunțarea unei soluții eronate, nu simple erori materiale și nici greșeli de judecată, referitoare la aspectele de fond ale cauzei.

În cauză, însă, mențiunea din cuprinsul considerentelor, potrivit căreia "apărătorul pârâtei nu a pus concluzii orale", constituie, în mod evident, o simplă eroare materială, fără niciun efect asupra soluției, eroare ce poate fi îndreptată pe calea prevăzută de art. 442 din C. proc. civ.

Aceste aspecte, așa cum s-a arătat, excedează noțiunii de "eroare materială" la care face referire art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

Dispozițiile legale invocate de contestatoare au în vedere omisiunea instanței de a examina motivele de recurs, unul sau mai multe dintre acestea, indicate expres de recurent în cererea formulată, iar nu argumentele de fapt și de drept invocate în susținerea respectivelor motive de recurs, care, oricât de larg ar fi dezvoltate, sunt întotdeauna subsumate motivului de casare pe care îl sprijină, putând fi grupate de către instanță, pentru a li se răspunde printr-un considerent comun.

Este, deci, suficient ca instanța să arate considerentele pentru care a găsit un anumit motiv de recurs neîntemeiat, chiar dacă nu a răspuns la toate argumentele invocate în sprijinul acestuia.

În cauză, cererea de recurs a fost întemeiată pe motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ., motive care au fost analizate pe larg și respinse de către instanța de recurs, care, în considerentele deciziei pronunțate (cap. IV - pct. 48 și urm.), s-a referit la criticile și argumentele formulate de recurentă în susținerea motivelor de recurs invocate, pe care, uneori, din rațiuni de logică juridică și formală, le-a grupat, răspunzându-le printr-un considerent comun.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 508 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată în cauză de A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 92 din 15 aprilie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 martie 2020.