ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 529/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 2935 din 13 aprilie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată excepția de nelegalitate a H.G. nr. 1897/2006 formulată de reclamantul C.D., în contradictoriu cu Ministerul Justiției, și Guvernul României și a respins ca lipsită de obiect excepția de nelegalitate a O.M.J. 3042/2007. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că excepția de nelegalitate a O.M.J. 3042/2007 este lipsită de obiect, întrucât, așa cum a arătat chiar reclamantul și cum reiese din art. 21 al Ordinului M.J. nr. 2714/C din 20 octombrie 2008, la data intrării în vigoare a acestui act normativ (cu mult înainte de sesizarea instanței de contencios administrativ cu excepția de nelegalitate), s-a abrogat expres Ordinul M.J.

nr. 3042/C/2007. Reclamantul a arătat că această hotărâre este "inexistentă în conformitate cu dispozițiile art. 108 alin. (4) și pentru încălcarea dispozițiilor art. 86 alin. (2) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor". Instanța de fond a constatat că, potrivit art. 86 alin. (1), (2) din Legea nr. 275/2006, Guvernul a fost abilitat ca, în termen de 10 zile de la intrarea în vigoare a legii (respectiv, 100 zile calculate de la data publicării legii, 20 iulie 2006), să adopte, prin hotărâre, regulamentul de aplicare a dispozițiilor acesteia. Ori, legea specială nu prevedea un alt termen în acest sens, lăsând practic la latitudinea executivului să dispună, în cadrul Regulamentului adoptat, toate măsurile pe care le considera necesare în organizarea aplicării și executării legii.

Față de aceste împrejurări, nefiind constatate aspecte de nelegalitate a actului administrativ contestat, Curtea de apel, în baza art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 554/2004, a respins și excepția de nelegalitate a H.G. nr. 1897/2006 ca neîntemeiată. Împotriva hotărârii instanței de fond reclamantul C.D. a formulat declarație de recurs, fără a preciza motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. Astfel fiind, Înalta Curte constată că recursul este nul. Pentru a ajunge la această soluție instanța a constatat că prezenta cerere de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ. Potrivit acestor dispoziții: "cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat". De asemenea, conform dispozițiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ., "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor în care instanța de recurs ar putea reține din oficiu motive de casare de ordine publică". Or, în cauză nu există motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, de către instanță. Astfel fiind, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (1) și art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ., în raport cu faptul că cererea de recurs formulată, nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se sprijină și nici dezvoltarea acestora, se va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de C.D., împotriva Sentinței civile nr. 2935 din 13 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 3 februarie 2012. Procesat de GGC - AA