ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 529/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 529/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 2935 din 13 aprilie
2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și
fiscal, a respins ca neîntemeiată excepția de nelegalitate a H.G. nr. 1897/2006
formulată de reclamantul C.D., în contradictoriu cu Ministerul Justiției, și
Guvernul României și a respins ca lipsită de obiect excepția de nelegalitate a
O.M.J. 3042/2007.
Pentru a pronunța
această soluție instanța de fond a reținut că excepția de nelegalitate a O.M.J.
3042/2007 este lipsită de obiect, întrucât, așa cum a arătat chiar reclamantul
și cum reiese din art. 21 al Ordinului M.J. nr. 2714/C din 20 octombrie 2008,
la data intrării în vigoare a acestui act normativ (cu mult înainte de
sesizarea instanței de contencios administrativ cu excepția de nelegalitate),
s-a abrogat expres Ordinul M.J. nr. 3042/C/2007.
Reclamantul a arătat
că această hotărâre este "inexistentă în conformitate cu dispozițiile art.
108 alin. (4) și pentru încălcarea dispozițiilor art. 86 alin. (2) din Legea
nr. 275/2006 privind executarea pedepselor".
Instanța de fond a
constatat că, potrivit art. 86 alin. (1), (2) din Legea nr. 275/2006, Guvernul
a fost abilitat ca, în termen de 10 zile de la intrarea în vigoare a legii
(respectiv, 100 zile calculate de la data publicării legii, 20 iulie 2006), să
adopte, prin hotărâre, regulamentul de aplicare a dispozițiilor acesteia.
Ori, legea specială
nu prevedea un alt termen în acest sens, lăsând practic la latitudinea
executivului să dispună, în cadrul Regulamentului adoptat, toate măsurile pe
care le considera necesare în organizarea aplicării și executării legii.
Față de aceste
împrejurări, nefiind constatate aspecte de nelegalitate a actului administrativ
contestat, Curtea de apel, în baza art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr.
554/2004, a respins și excepția de nelegalitate a H.G. nr. 1897/2006 ca
neîntemeiată.
Împotriva hotărârii
instanței de fond reclamantul C.D. a formulat declarație de recurs, fără a
preciza motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd
dispozițiile art. 302
1
alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
Astfel fiind, Înalta
Curte constată că recursul este nul.
Pentru a ajunge la
această soluție instanța a constatat că prezenta cerere de recurs nu cuprinde
motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispozițiile
art. 302
1
alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
Potrivit acestor
dispoziții: "cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității:
motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau,
după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".
De asemenea, conform
dispozițiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ., "recursul este nul dacă nu
a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor în care instanța de
recurs ar putea reține din oficiu motive de casare de ordine publică".
Or, în cauză nu
există motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, de
către instanță.
Astfel fiind, pentru
considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (1) și art.
302
1
alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în raport cu faptul că cererea
de recurs formulată, nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se sprijină
și nici dezvoltarea acestora, se va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul
declarat de C.D., împotriva Sentinței civile nr. 2935 din 13 aprilie 2011 a
Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 3 februarie 2012.
Procesat de GGC - AA