ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4960/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4960/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași reclamanta

Asociația Consiliilor Locale Țigănași - Probota a chemat în judecată pe pârâta Agenția

de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit din cadrul Ministerului Agriculturii,

Pădurilor și Dezvoltării Rurale solicitând anularea parțială a deciziei de soluționare

a contestației nr. 1017 din 17 februarie 2009 emisă de pârâtă și suspendarea acesteia.

Prin sentința nr. 6 din 10 ianuarie 2011 a Curții de Apel Iași

a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta Asociația Consiliilor

Locale Țigănași - Probota în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare

Rurală și Pescuit din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării

Rurale

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin

încheierea din 10 ianuarie 2011 reclamanta Asociația Consiliilor Locale Țigănași

- Probota a renunțat la capătul de cerere vizând suspendarea deciziei contestate,

astfel că instanța a luat act de cererea de renunțare formulată.

Pe fondul cauzei, curtea a reținut că reclamanta a chemat în

judecată pe pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit din cadrul

Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale solicitând anularea parțială

a deciziei de soluționare a contestației nr. 1017 din 17 februarie 2009 emisă de

pârâtă.

Prin decizia contestată a fost respinsă contestația reclamantei

nr. 1017 din 17 februarie 2009 cu privire la debitul în cuantum de 190.298,89 RON,

reținându-se că documentele anexate contestației dovedesc faptul că beneficiarul

finanțării S.A.P.A.R.D. este Asociația Consiliilor Locale formată din Consiliul

Local Țigănași și Consiliul Local Probota, ambele din județul lași.

Asociația a fost constituită special pentru accesarea fondurilor

S.A.P.A.R.D. care să permită realizarea proiectului „Modernizare drum comunal Kogălniceanu-Stejarii-Perieni-Probota”

și s-a înfăptuit prin încheierea contractului de asociere din data de 22 august

2002.

În ceea ce privește lucrările executate de alte firme decât

SC C.F.I.G.C. SA, faptul că Agenția S.A.P.A.R.D. a avizat executarea acestora, după

justificarea necesității execuției unor lucrări suplimentare sau a unor lucrări

modificate față de cele prevăzute inițial, nu înseamnă că a avizat executantul lucrărilor.

Procedura de achiziții lucrări și art. 7 din contractul de lucrări - Subcontractarea,

prevede ca pentru situația că o parte mai mică de 10% din totalul lucrărilor contractate

este executată de o altă firmă acest fapt poate fi făcut numai după înștiințarea

și după obținerea acordului scris al beneficiarului or Asociația Consiliilor

Locale Țigănași - Probota nu a prezentat un acord scris referitor la execuția unei

părți din lucrări de către alte societăți.

Instanța a apreciat că decizia pârâtei este legală și temeinică,

reținând că între Agenția S.A.P.A.R.D. (în prezent A.P.D.R.P.), în calitate de Autoritate

Contractantă și Asociația Consiliilor Locale ale comunelor Țigănași - Probota din

județul lași, în calitate de beneficiar, la data de 19 februarie 2003 s-a încheiat

contractul nr. X, având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil în

cuantum de 34.514.862.388 ROL pentru realizarea proiectului intitulat Modernizare

drum comunal Probota-Perieni-Stejarii-Kogălniceanu”.

Obținerea sprijinului financiar nerambursabil impune îndeplinirea

unor condiții stabilite și acreditate de Comunitatea Europeană, condiții care sunt

obligatoriu de cunoscut și respectat de către beneficiari - a se vedea în acest

sens și dispozițiile art. 1, 2, 3 din Anexa nr.

I

- Prevederi

Generale, la Contractul de finanțare, precum și dispozițiile legale referitoare

la definirea „nereguli, neregularității, fraudei”: art. 17 alin. (1) din Anexa

nr. 1 Prevederi Generale la contractul de finanțare și art. 2 din O.G. nr. 79/2003

privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de

cofinanțare aferente, utilizate necorespunzător.

Instanța a reținut că „Manualul de reguli și proceduri pentru

contractele de achiziții publice de servicii, bunuri și lucrări” reprezintă reglementarea

care stabilește procedura pentru adjudecarea contractelor de achiziții de bunuri,

servicii și lucrări de către beneficiarul cu care Agenția S.A.P.A.R.D. a încheiat

contractul de finanțare, în vederea execuției proiectului pentru care a obținut

ajutorul financiar nerambursabil (Manualul constituie Anexa nr.

IV

la contractul de finanțare între Agenția S.A.P.A.R.D. și beneficiar,

conform art. 6 din contract).

În urma controlului efectuat, experții D.L.A.F. au sesizat

că în cadrul contractului de execuție, constructorul SC C.F.I.G.C. SA a subcontractat

către SC D. SRL lași, activitatea specifică de verificare și asanare a terenului

de muniție rămasă neexploatată în sol, conform contractului din 18 august 2003 în

valoare de 47.835.000 ROL (fără TVA), iar către SC B.F. SRL lași, a subcontractat

execuția de podețe și drumuri laterale conform contractului din 22 august 2003,

în valoare de 2.207.633.145 ROL (inclusiv TVA).

Din verificările efectuate a rezultat ca SC C.F.I.G.C. SA nu

a informat autoritatea contractantă și A.P.D.R.P. despre serviciile prestate de

cei doi subcontractori, în conformitate cu prevederile art. 7 - Subcontractarea

din Condiții generale pentru contractele de lucrări, fapt de altfel necontestat

de reclamantă.

Prin adresa din 26 octombrie 2008, reprezentanții SC

C.F.I.G.C. SA au precizat că nu se impunea informarea autorității contractante având

în vedere că respectivele contracte reprezintă contracte de prestări servicii.

Instanța a reținut că în cauza de față nu suntem în prezența

unei subcontractări, în ce privește contractul încheiat cu SC D. SRL Iași, întrucât

nu a fost încredințată nici o parte a vreunei lucrări către un terț, ci această

firmă a efectuat lucrări conexe și neprevăzute care se impuneau pentru finalizarea

proiectului, caracterul acestor lucrări fiind, așa cum susține și reclamanta, lucrări

de prestări servicii. Aceste cheltuieli nu sunt eligibile însă potrivit art. 14

pct. e) din Anexa nr. 1 contractul de finanțare nu sunt cheltuieli eligibile, costurile

oricăror servicii, bunuri sau lucrări pentru care beneficiarul nu a obținut oferte

de la cel puțin 3 furnizori, originalele acestora fiind incluse în declarația de

cheltuieli.

Or, pe de o parte, instanța a constatat că nu s-a făcut dovada

că au existat și alte oferte în acest sens, iar pe de altă parte un astfel de contract

trebuia încheiat direct cu beneficiarul și nu cu executantul contractului, or în

cauză nici măcar nu a existat un acord scris al beneficiarului în vederea încheierii

unui astfel de contract de executant. În ce privește contractul încheiat cu SC

B.F. SRL Iași acesta are ca obiect executarea și predarea de părți ale investiției

Modernizare drum comunal Probota-Perieni-Stejarii-Kogălniceanu, deci lucrări prevăzute

în contractul de execuție, acesta fiind în mod evident prin obiectul și natura sa

un contract de subantrepriză, deci a existat practic o subcontractare, devenind

incidente dispozițiile art. 17 din contractul cadru.

S-a reținut că prin contractul de finanțare încheiat s-au prevăzut

clauze exprese cu privire la responsabilitatea Beneficiarului în ceea ce privește

interdicția de subcontractare, fiind obligatorie respectarea condiției privind obținerea

autorizării prealabile scrisă a autorității contractante, condiție ce în cauză nu

s-a îndeplinit, acest lucru echivalând practic cu încălcarea contractului.

De fapt SC C.F.I.G.C. SA (constructorul) a înaintat către Asociația

Consiliilor Locale Țigănași - Probota un memoriu tehnico-economic în care a învederat

necesitatea modificării cantităților de materii primă și efectuarea unor lucrări

specifice, conexe proiectului, motivat de descoperirea de muniție din timpul celui

de-al Doilea Război Mondial, precum și de structura defectuoasă a unei porțiuni

de teren, fapt ce a impus introducerea unui sistem rutier cu platforme de întâlnire,

fără însă a se specifica că aceste lucrări nu pot fi executate de contractant.

În primul rând instanța reține că executantul proiectului a

fost cel care a încheiat cu SC D. SRL lași, contractului nr. 13 din 18 august 2003,

iar cu SC B.F. SRL lași, a subcontractat execuția de podețe și drumuri laterale

conform contractului din 22 august 2003. Aceste contracte nu au fost vizate de reclamantă,

astfel că potrivit art. 969 C. civ., acestea creează obligații doar între părțile

contractante, valoarea lor trebuind a fi suportată de executantul SC C.F.I.G.C.

SA.

Mai mult, se reține aspectul că urmare a acestor cheltuieli

suplimentare făcute de executant, s-a solicitat modificarea contractului cu reclamanta

încheindu-se în acest sens actul adițional nr. 1, prin care a fost suplimentată

valoarea contractului cu suma de 706.126.621 RON, reprezentând lucrări suplimentare

ce au fost suportate din capitolul Diverse și neprevăzute.

La încheierea actului adițional s-a avut în vedere memoriul

tehnico-economic întocmit prin care sunt prevăzute lucrări de verificare și asanare

a terenului de muniție. Prin urmare prin semnarea actului adițional și suplimentarea

valorii inițiale a contractului, executantul și-a recuperat implicit cheltuielile

proprii făcute prin încheierea celor două contracte, neexistând nici un motiv rezonabil

ca facturile emise de cele două societăți să mai fie solicitate încă odată spre

decontare reclamantei.

Referitor la afirmația reclamantei potrivit cu care prin actele

adiționale încheiate cu Agenția S.A.P.A.R.D. s-a aprobat efectuarea de lucrări de

asanare și deminare, precum și construirea unui sistem rutier cu platforme de întâlnire,

activități care inițial nu erau incluse în soluția tehnică propusă de proiectant

și nu se găseau în caietul de sarcini, instanța de primă jurisdicție a reținut că

la data de 06 octombrie 2003 între Agenția S.A.P.A.R.D. și reclamantă s-a încheiat

actul adițional nr. 1, al cărui obiect a fost modificarea bugetului inițial în sensul

trecerii diferenței de 1.819.650.104 RON rezultată între valoarea contractului de

lucrări și valoarea serviciilor și lucrărilor contractate, așa cum a rezultat din

încheierea procedurilor de licitație de pe o linie bugetară la capitolul 8 - Actualizare,

deoarece în bugetul inițial aceste cheltuieli pentru actualizare nu au fost incluse.

Acest aspect rezultă din documentele justificative care stau la baza aprobării acestuia,

respectiv raportul M.T.C.T. nr. 5296 din 17 septembrie 2003, nota explicativă

nr. 11138 din 29 august 2003 și memoriul justificativ nr. 11139 din 29 august 2003).

Mai mult, în justificarea modificării prin act adițional reclamanta

a depus o serie de contracte de lucrări și servicii, printre care nu se numără și

cele încheiate cu SC D. SRL Iași sau SC B.F. SRL Iași.

Ulterior, la data de 30 septembrie 2004 s-a încheiat actul

adițional nr. 2, al cărui obiect a fost doar prelungirea duratei de execuție a proiectului

până la data de 20 octombrie 2004. Astfel, instanța a constatat că prin niciunul

din actele adiționale menționate, acte adiționale ce modifică contractul de finanțare,

nu s-a cerut aprobarea încuviințării executării lucrărilor de asanare și deminare

de către o altă firmă decât adjudecatarul licitației organizate pentru semnarea

contractului de lucrări și nu a fost modificat bugetul inițial ca urmare a efectuării

acestor lucrări. Mai mult din adresa de la dosar rezultă că reclamanta nu a solicitat

la plată decontarea facturilor emise de către SC D. SRL și SC B.F. SRL.

Curtea constată că potrivit art. 17 alin. (1) din Anexa

nr. 1 (Prevederi Generale) a contractului de finanțare: Prin «Neregularitate» în

accepțiunea prezentului contract, se înțelege orice încălcare a prevederilor contractului

și a Acordului Multianual de Finanțare ratificat prin Legea nr. 316/2001.

Față de aspectele prezentate mai sus, Curtea a apreciat că

în mod corect pârâta a emis decizia de soluționare a contestației nr. 1017 din 17

februarie 2009 considerând cheltuială neeligibilă suma de 1.902.988.903 ROL reprezentând

contravaloarea lucrărilor executate SC D. SRL lași și SC B.F. SRL lași întrucât

chiar dacă efectuarea lucrărilor de cele două societăți era pe deplin justificată,

au fost încălcate dispozițiile contractului cadru, prin nerespectarea condiției

privind obținerea autorizării prealabile scrisă a autorității contractante așa cum

s-a arătat anterior, culpa revenind reclamantei

- Iași

Recurenta a criticat ca netemeinică și nelegală hotărârea instanței

de fond, arătând că instanța de fond a interpretat greșit actele deduse judecății.

Astfel, s-a arătat că instanța de fond a conchis că cele două

societăți subcontractante au produs cheltuieli neeligibile prin costurile lucrărilor

efectuate de acestea și că era obligația constructorului principal de a informa

autoritatea contractantă, or recurenta a arătat că indiferent de denumirea actului,

ceea ce contează este comunicarea necesității suplimentării lucrărilor și a prețului,

ceea ce s-a și realizat prin memoriul tehnico-economic depus la dosarul cauzei.

S-a prezentat pe larg situația de fapt a cauzei, arătându-se

că este nelegală și netemeinică măsura aplicată de pârâtă, întrucât se bazează pe

propria turpitudine.

II.

Decizia instanței de control judiciar

Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul art. 304 C.

proc. civ., analizând cu prioritate motivul de recurs de ordine publică, conform

art. 306 alin. (2) C. proc. civ., constatând incidența în cauză a dispozițiilor

art. 304 pct. 3 C. proc. civ. va admite recursul, pentru considerentele ce urmează.

În conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc.

civ., motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs,

iar potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ. modificarea sau casarea

unor hotărâri se poate cere când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei

instanțe.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul

cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea parțială a deciziei de soluționare

a contestației nr. 1017 din 17 februarie 2009 emisă de pârâtă, cu privire la debitul

în cuantum de 190.298,89 RON.

În conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I din

Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate

de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și

impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până

la 500.000 RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

Înalta Curte a reținut că Legea contenciosului administrativ

a stabilit competența materială de soluționare a cauzelor în concordanță cu dispozițiile

C. proc. fisc., în raport de două criterii și anume al locului ocupat de organul

care a emis ori încheiat actul și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe

și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.

Având în vedere obiectul cauzei de față, care privește o creanță

bugetară, rezultată din nereguli privind utilizarea fondurilor comunitare și de

cofinanțare, competența de soluționare a cauzei este stabilită exclusiv în raport

de criteriul cuantumului sumei stabilită de actul administrativ atacat de până la

500.000 RON, indiferent dacă actul atacat este emis de o autoritate centrală.

Soluția decurge și din aplicarea prevederilor art. 3 din O.G.

nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a

fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător, potrivit căruia sumele

provenite din asistența financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea

Europeană, precum și din fondurile de cofinanțare care sunt rezultatul unor nereguli

sau fraude reprezintă creanțe bugetare, a căror constatare urmează procedura din

legislația în vigoare privind contestarea de plată a creanțelor bugetare.

Pentru aceste considerente, văzând că hotărârea atacată cu

recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă material, în temeiul art. 312-313

teza finală C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, ca casa hotărârea atacată

și va trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Asociația Consiliilor Locale Țigănași

- Iași împotriva sentinței nr. 6 din 10 ianuarie 2011 a Curții de Apel Iași, secția

contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare

la Tribunalul Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2011.