ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4090/2012

Asupra recursului de față: Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. I.1. Cererea de chemare în judecată și hotărârea primei instanțe. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 24 ianuarie 2012, sub nr. 604/2/2012 reclamanții C.L. și J.M. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, A.N.R.P., Instituția Prefectului Județului Argeș au solicitat anularea adreselor A.N.R.P.

din 5 iulie 2011 și din 26 octombrie 2009 și orice act, contrar Hotărârii Comisiei Județene Argeș de aplicare a Legii nr. 290/2003; obligarea pârâților care au refuzat ilegal să emită actele aferente acordării despăgubirilor să emită aceste acte și să repare paguba cauzată; obligarea pârâților să dea hotărâri privind punerea în aplicare a Hotărârii Comisiei județene Argeș pentru aplicarea legii nr. 290/2003 ca fiind temeinică și legală; obligarea pârâților să adopte decizii aferente acordării despăgubirilor și să emită titluri de plată; obligarea Instituției Prefectului județului Argeș să comunice în copie toate actele care au stat la baza emiterii Hotărârii nr. 252 din 21 iunie 2007. Prin Sentința nr. 2116 din 23 martie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, cererea formulată de reclamanții C.L.

și J.M. și a obligat pârâtele să emită actele solicitate și titlurile de plată, în condițiile și termenele legale. Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut, în esență, că pârâtele nu au soluționat cererile reclamanților și că sunt incidente prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004. I.2. Recursul declarat în cauza. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Cu privire la excepția tardivității recursului declarat de Instituția Prefectului Argeș, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 301 C. proc. civ.

"termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii" iar conform art. 20 alin. (1) din Legea 554/2004 "hotărârea prin care s-a soluționat acțiunea în contencios poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare". Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă fără putință de tăgadă că sentința atacată a fost comunicată Instituției Prefectului Argeș la data de 9 mai 2011, iar recursul a fost înregistrat la data de 25 mai 2011, prin poștă, potrivit plicului aflat la dosar, cu respectarea, așadar, a termenului legal de 15 zile prevăzut de textele legale sus-citate. Așa fiind, Înalta Curte reține că recursul a fost înregistrat în termen, motiv pentru care va respinge excepția invocată, ca neîntemeiată.

Cu privire la excepția necompetenței materiale a instanței de fond în soluționarea prezentei acțiuni, invocată, din oficiu, în baza art. 159 pct. 2 și art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Reclamanții C.L. și J.M. s-au adresat Curții de Apel București cu acțiune în contencios administrativ având ca obiect obligarea A.N.R.P., a Guvernului României și a Instituției Prefectului Argeș la punerea în aplicare a Hotărârii nr. 252/2007 emisă de Comisia Argeș pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003.

Competența materială a instanțelor de contencios în soluționarea acțiunilor întemeiate pe prevederile Legii nr. 290/2003, privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, cum este cazul reclamanților, este stabilită în art. 8 alin. (5) și (6) din actul normativ precitat, astfel: "(5) Hotărârile comisiei centrale sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul.

(6) Hotărârile pronunțate de tribunal sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege". Având ca reper aceste texte legale rezultă că în privința acțiunilor întemeiate pe prevederile Legii nr. 290/2003 legislatorul a stabilit o competență specială, derogatorie de la dreptul comun în materie (art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004). Astfel, conform art. 8 alin. (5) din Legea nr. 290/2003 acțiunile având ca obiect contestarea hotărârilor A.N.R.P. - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 sunt supuse cenzurii tribunalului, iar pentru identitate de rațiune, competența materială este aceeași și în privința acțiunilor ce vizează obligarea A.N.R.P. de a emite asemenea hotărâri. Prin urmare, excepția necompetenței materiale a instanței de fond este întemeiată, astfel că va fi admisă, cu consecința admiterii recursurilor declarate de Guvernul României, A.N.R.P.

și Instituția Prefectului județului Argeș, casării sentinței recurate și trimiterii cauzei spre competentă soluționare Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal, conform art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 3 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția tardivității recursului Instituției Prefectului județului Argeș, invocată de intimații reclamanți C.L. și J.M., ca neîntemeiată. Admite recursurile declarate de Guvernul României, A.N.R.P. și Instituția Prefectului - județul Argeș împotriva Sentinței civile nr. 2116 din 23 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare, Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2012. Procesat de GGC - AA