ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4090/2012

Asupra recursului de

față:

Din analiza actelor

și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

I.1. Cererea de chemare în judecată și

hotărârea primei instanțe.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de

24 ianuarie 2012, sub nr. 604/2/2012 reclamanții C.L. și J.M. în contradictoriu

cu pârâții Guvernul României, A.N.R.P., Instituția Prefectului Județului Argeș

au solicitat anularea adreselor A.N.R.P.  din 5 iulie 2011 și din 26 octombrie

2009 și orice act, contrar Hotărârii Comisiei Județene Argeș de aplicare a

Legii nr. 290/2003; obligarea pârâților care au refuzat ilegal să emită actele

aferente acordării despăgubirilor să emită aceste acte și să repare paguba

cauzată; obligarea pârâților să dea hotărâri privind punerea în aplicare a

Hotărârii Comisiei județene Argeș pentru aplicarea legii nr. 290/2003 ca fiind

temeinică și legală; obligarea pârâților să adopte decizii aferente acordării

despăgubirilor și să emită titluri de plată; obligarea Instituției Prefectului

județului Argeș să comunice în copie toate actele care au stat la baza emiterii

Hotărârii nr. 252 din 21 iunie 2007.

Prin Sentința nr.

2116 din 23 martie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis, în parte, cererea formulată de reclamanții

C.L. și J.M. și a obligat pârâtele să emită actele solicitate și titlurile de

plată, în condițiile și termenele legale.

Pentru a hotărî

astfel prima instanță a reținut, în esență, că pârâtele nu au soluționat

cererile reclamanților și că sunt incidente prevederile art. 2 alin. (1) lit.

c) din Legea nr. 554/2004.

I.2. Recursul

declarat în cauza.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat recurs pârâtele, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

II. Considerentele

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cu privire la

excepția tardivității recursului declarat de Instituția Prefectului Argeș,

Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 301 C.

proc. civ. "termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea

hotărârii" iar conform art. 20 alin. (1) din Legea 554/2004

"hotărârea prin care s-a soluționat acțiunea în contencios poate fi

atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".

Din analiza actelor

și lucrărilor dosarului rezultă fără putință de tăgadă că sentința atacată a

fost comunicată Instituției Prefectului Argeș la data de 9 mai 2011, iar

recursul a fost înregistrat la data de 25 mai 2011, prin poștă, potrivit

plicului aflat la dosar, cu respectarea, așadar, a termenului legal de 15 zile

prevăzut de textele legale sus-citate.

Așa fiind, Înalta

Curte reține că recursul a fost înregistrat în termen, motiv pentru care va

respinge excepția invocată, ca neîntemeiată.

Cu privire la

excepția necompetenței materiale a instanței de fond în soluționarea prezentei

acțiuni, invocată, din oficiu, în baza art. 159 pct. 2 și art. 306 alin. (2) C.

proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Reclamanții C.L. și

J.M. s-au adresat Curții de Apel București cu acțiune în contencios

administrativ având ca obiect obligarea A.N.R.P., a Guvernului României și a

Instituției Prefectului Argeș la punerea în aplicare a Hotărârii nr. 252/2007

emisă de Comisia Argeș pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003.

Competența materială

a instanțelor de contencios în soluționarea acțiunilor întemeiate pe prevederile

Legii nr. 290/2003, privind acordarea de despăgubiri sau compensații

cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate,

reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare

a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile

Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, cum este cazul

reclamanților, este stabilită în art. 8 alin. (5) și (6) din actul normativ

precitat, astfel:

"(5) Hotărârile

comisiei centrale sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate, în

termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ a

tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul.

(6) Hotărârile

pronunțate de tribunal sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege".

Având ca reper aceste

texte legale rezultă că în privința acțiunilor întemeiate pe prevederile Legii

nr. 290/2003 legislatorul a stabilit o competență specială, derogatorie de la

dreptul comun în materie (art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004).

Astfel, conform art.

8 alin. (5) din Legea nr. 290/2003 acțiunile având ca obiect contestarea

hotărârilor A.N.R.P. - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 sunt

supuse cenzurii tribunalului, iar pentru identitate de rațiune, competența materială

este aceeași și în privința acțiunilor ce vizează obligarea A.N.R.P. de a emite

asemenea hotărâri.

Prin urmare, excepția

necompetenței materiale a instanței de fond este întemeiată, astfel că va fi

admisă, cu consecința admiterii recursurilor declarate de Guvernul României,

A.N.R.P. și Instituția Prefectului județului Argeș, casării sentinței recurate

și trimiterii cauzei spre competentă soluționare Tribunalului București, secția

de contencios administrativ și fiscal, conform art. 312 alin. (1) raportat la

art. 304 pct. 3 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

tardivității recursului Instituției Prefectului județului Argeș, invocată de

intimații reclamanți C.L. și J.M., ca neîntemeiată.

Admite recursurile

declarate de Guvernul României, A.N.R.P. și Instituția Prefectului - județul

Argeș împotriva Sentinței civile nr. 2116 din 23 martie 2012 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre competentă soluționare, Tribunalului București,

secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 12 octombrie 2012.

Procesat de GGC - AA