ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4092/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4092/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față:
Din analiza actelor
și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei și
hotărârea primei instanțe.
Prin acțiunea
înregistrată la data de 25 august 2011, pe rolul Curții de Apel București, secția
a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Z.M., în contradictoriu
cu pârâții Guvernul României și Autoritatea Națională pentru Restituirea
Proprietăților, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună
obligarea paraților la plata despăgubirilor în bani corespunzătoare deciziei A.V.A.S.
nr. 264 din 04 septembrie 2008 și dispoziției Primăriei Municipiului București
nr. 10831 din 16 iunie 2008, prin care s-a propus acordarea de despăgubiri
potrivit art. 13 lit. h) din Legea nr. 247/2005 modificată prin O.U.G. nr.
81/2007.
Conform rezoluției președintelui
completului, din data de 25 august 2011, s-a dispus citarea reclamantului cu obligația
de a semna cererea de chemare în judecată sub sancțiunea nulității acțiunii.
La termenul de judecată,
acordat aleatoriu, din data de 24 octombrie 2011, Curtea, din oficiu, a invocat
excepția nulității acțiunii pentru lipsa semnăturii și prin sentința nr. 6123 din
24 octombrie 2011 a anulat acțiunea reclamantei, reținând incidența, în cauză a
prevederilor art. 133 alin. (1) C. proc. civ. raportat la dispozițiile art. 82
alin. (1), art. 112 pct. 6, art. 114 alin. (1) C. proc. civ.
Recursul declarat în
cauză.
Împotriva acestei hotărâri
a declarat recurs reclamanta Z.M., susținând că în mod greșit prima instanță a dispus
anularea cererii de chemare în judecată, pentru lipsa semnăturii, întrucât a trimis,
potrivit solicitărilor instanței, cererea semnată, dar probabil nu a ajuns la dosar.
Considerentele Înaltei
Curți de Casație și Justiție.
Înalta Curte, analizând
actele și lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate și dispozițiile
legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele
considerente:
Potrivit dispozițiilor
art. 112
C. proc. civ. „
Cererea de chemare în
judecată va cuprinde: 1. numele și prenumele, domiciliul sau reședința părților
ori, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor, precum și, după caz, numărul
de înmatriculare în registrul comerțului sau de înscriere în registrul persoanelor
juridice, codul fiscal și contul bancar. (…) Dacă reclamantul locuiește în străinătate,
va arăta și domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările
privind procesul; 2. numele și calitatea celui care reprezintă partea în proces,
iar în cazul reprezentării prin avocat, numele acestuia și sediul profesional; (…)
obiectul cererii și valoarea lui, după prețuirea reclamantului, atunci când prețuirea
este cu putință. (…); 4. arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază
cererea; 5. arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere. (…);
semnătura.
De asemenea,
în conformitate cu prevederile art. 82 din același cod „
- (1)
Orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să fie făcută în scris și
să cuprindă arătarea instanței, numele și prenumele, domiciliul sau reședința părților
ori, după caz, denumirea și sediul lor, numele și prenumele, domiciliul sau reședința
reprezentanților lor, dacă este cazul, obiectul cererii și semnătura. De asemenea,
cererea va cuprinde, dacă este cazul, și datele de identificare a mijloacelor de
comunicare utilizate de părți, precum numărul de telefon, numărul de fax, adresa
de poștă electronică sau altele asemenea.”
În cauza
de față, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Z.M. nu cuprinde
semnătura potrivit dispozițiilor art. 82 alin. (1) C. proc. civ. și art. 112
pct. 6 din același cod și deși i s-a pus în vedere, prin citația comunicată la data
de 05 septembrie 2011 să complinească omisiunea menționată, reclamanta nu s-a conformat
acestei cerințe.
Din
acest motiv devin incidente prevederile art. 133 alin. (1) C. proc. civ., potrivit
cărora „
(1) Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde
numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată
nulă”.
Rezultă,
așadar, că prima instanță a procedat în deplin acord cu prevederile legale aplicabile,
anulând acțiunea reclamantei pentru lipsa semnăturii.
Înalta
Curte nu poate primi apărările recurentei reclamante potrivit cărora a depus la
dosarul de fond acțiunea semnată, dar probabil nu a ajuns la dosar.
Din
analiza dosarului Curții de Apel București nr. 7590/2/2011, Înalta Curte constată
că la dosar există câte două exemplare a acțiunii reclamantei și a adresei de înaintare,
cu toate acestea niciun exemplar al cererii de chemare în judecată nu este semnat.
Așa
fiind și constatând că hotărârea atacată este temeinică și nelegală, în temeiul
art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de Z.M. împotriva sentinței nr. 6123 din 24 octombrie 2011 a Curții de Apel București,
secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi 12 octombrie 2012.