ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3820/2012

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea adresată

Curții de Apel București, reclamantul G.V., deținut în Penitenciarul G., a

formulat plângere împotriva judecătorului delegat în cadrul Penitenciarului G.,

dl. Z.G.T., pentru neglijență în serviciu.

instanței de fond

Prin sentința nr.

4525 din 28 iunie 2011 a Curții de Apel București a fost respinsă cererea

reclamantului ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că reclamantul a arătat că dorește ca

plângerea sa să fie judecată de instanța de contencios administrativ iar

obiectul cererii de chemare în judecată nu se circumscrie obiectului acțiunii

în contencios administrativ.

de G.V.

Recurentul a declarat

recurs împotriva hotărârii instanței de fond fără a motiva cererea de recurs.

II. Decizia instanței

de recurs

Înalta Curte sesizată

cu soluționarea recursului declarat, a constatat faptul că recursul nu a fost

motivat, situație în care va aplica sancțiunea prevăzută de dispozițiile art.

306 C. proc. civ.

Astfel, potrivit

dispozițiilor art. 303 alin. (1) C. proc. civ. recursul se va motiva prin

însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar la alin. (2)

se arată că termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea

hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.

Înalta Curte, verificând

îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 302

1

C. proc. civ., a

constatat că recurentul nu și-a îndeplinit obligațiile procedurale prevăzute de

lege.

În conformitate cu dispozițiile

art. 129 alin. (1) C. proc. civ. părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii

să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația

să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite

de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor

art. 723 alin. (1), precum și să-și probeze pretențiile și apărările.

Întrucât recurentul nu

a respectat dispozițiile mai sus arătate, nefiind indicate motivele de nelegalitate

și netemeinicie ale hotărârii atacate, Înalta Curte văzând dispozițiile art. 306

alin. (1) C. proc. civ., care dispun că recursul este nul dacă nu a fost motivat

în termenul legal, va aplica sancțiunea procedurală arătată de lege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul formulat de G.V. împotriva

sentinței nr. 4525 din 28 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie

2012.