ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 251/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 251/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de
față,
Din examinarea
lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea de
chemare în judecată adresată Curții de Apel București, reclamantul G.D.R. a
solicitat obligarea pârâtei D.D.P. la plata amenzii prevăzute de art. 24 alin.
(2) din Legea nr. 554/2004, de la data de 22 iunie 2011, când a fost pronunțată
decizia nr. 3619 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, irevocabilă, până la
executarea integrală a acestui titlu executor, precum și obligarea la plata
despăgubirilor echivalente cu cuantumul sumelor datorate de la data modificării
cuantumului de 10%, reprezentând spor pentru condiții vătămătoare prin ordinul
nr. 482/2009, până la data achitării integrale a acestor sume, cu plata
dobânzii legale și a indicelui de inflație.
Hotărârea
instanței de fond
A. Prin sentința nr.
3234 din 15 mai 2012 a Curții de Apel București a fost respinsă acțiunea
reclamantului G.D.R. în contradictoriu cu pârâta D.D.P., ca neîntemeiată.
B. Motivele de fapt
și de drept care au stat la baza formării convingerii instanței
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța a reținut că pârâta a emis ordinul prin care a pus
în executare decizia nr. 3619 din 22 iunie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație
și Justiție la data de 20 iulie 2011, în termenul de 30 de zile de la
pronunțarea deciziei de către instanță. Instanța a reținut astfel că nu sunt
aplicabile dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, întrucât pârâta a
îndeplinit obligația prevăzută în hotărârea judecătorească arătată.
Recursul formulat de
G.D.R.
Împotriva hotărârii instanței
de fond a formulat recurs reclamantul, criticând hotărârea instanței de fond ca
netemeinică și nelegală și solicitând modificarea în tot a hotărârii instanței de
fond în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Recurentul a arătat că
hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii străine de natura pricinii, susținând
că instanța a interpretat greșit actul dedus judecății și a schimbat natura și înțelesul
lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
S-a arătat că hotărârea
instanței a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
II. Decizia instanței
de recurs
Înalta Curte de Casație
și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, la termenul stabilit pentru
soluționarea recursului, din data de 14 noiembrie 2012, a dispus suspendarea soluționării
recursului declarat în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât
părțile au lipsit de la judecarea cauzei și nu au solicitat judecarea cauzei în
lipsă.
Cauza a fost repusă pe
rol, din oficiu, în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 252 C. proc. civ.
În conformitate cu dispozițiile
prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată,
contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare
se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din
vina părții timp de un an.
Analizând actele și lucrările
dosarului Înalta Curte a constatat că suspendarea prezentei cauze este cauzată de
lipsa de stăruință a părților în judecată.
De la data suspendării
cauzei și până la repunerea cauzei pe rol, pricina a rămas în nelucrare din vina
părților, care nu au îndeplinit nici un act de procedură în vederea judecării cauzei.
Pentru aceste considerente
Înalta Curte urmează a constata perimat recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul
formulat de G.D.R. împotriva sentinței civile nr. 3234 din 15 mai 2012 a Curții
de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 22 ianuarie 2014.