ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 251/2014

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel București, reclamantul G.D.R. a solicitat obligarea pârâtei D.D.P. la plata amenzii prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, de la data de 22 iunie 2011, când a fost pronunțată decizia nr. 3619 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, irevocabilă, până la executarea integrală a acestui titlu executor, precum și obligarea la plata despăgubirilor echivalente cu cuantumul sumelor datorate de la data modificării cuantumului de 10%, reprezentând spor pentru condiții vătămătoare prin ordinul nr. 482/2009, până la data achitării integrale a acestor sume, cu plata dobânzii legale și a indicelui de inflație.

2. Hotărârea instanței de fond A. Prin sentința nr. 3234 din 15 mai 2012 a Curții de Apel București a fost respinsă acțiunea reclamantului G.D.R. în contradictoriu cu pârâta D.D.P., ca neîntemeiată. B. Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formării convingerii instanței Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că pârâta a emis ordinul prin care a pus în executare decizia nr. 3619 din 22 iunie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 20 iulie 2011, în termenul de 30 de zile de la pronunțarea deciziei de către instanță. Instanța a reținut astfel că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, întrucât pârâta a îndeplinit obligația prevăzută în hotărârea judecătorească arătată.

3. Recursul formulat de G.D.R. Împotriva hotărârii instanței de fond a formulat recurs reclamantul, criticând hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală și solicitând modificarea în tot a hotărârii instanței de fond în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată. Recurentul a arătat că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii străine de natura pricinii, susținând că instanța a interpretat greșit actul dedus judecății și a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. S-a arătat că hotărârea instanței a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. II. Decizia instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, la termenul stabilit pentru soluționarea recursului, din data de 14 noiembrie 2012, a dispus suspendarea soluționării recursului declarat în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., întrucât părțile au lipsit de la judecarea cauzei și nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă. Cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 252 C. proc. civ. În conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Analizând actele și lucrările dosarului Înalta Curte a constatat că suspendarea prezentei cauze este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată. De la data suspendării cauzei și până la repunerea cauzei pe rol, pricina a rămas în nelucrare din vina părților, care nu au îndeplinit nici un act de procedură în vederea judecării cauzei.

Pentru aceste considerente Înalta Curte urmează a constata perimat recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul formulat de G.D.R. împotriva sentinței civile nr. 3234 din 15 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2014.