ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3671/2014

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată și hotărârea instanței de fond. Prin acțiunea înregistrată la data de 18 aprilie 2012, pe rolul Curții de Apel Pitești, reclamantul D.A. a chemat în judecată pe pârâta C.C.S.D. și pe doamna D.D., în calitate de președinte a acestei comisii, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: - Obligarea C.C.S.D.

să emită decizia ce reprezintă titlu de despăgubiri pentru imobilul situat în Drăgășani, str. T.V., în cuantum de 300.000 RON; - Stabilirea sumei totale datorate statului de către doamna D.D., în calitate de președinte a C.C.S.D., cu titlu de amendă civilă, pentru neîndeplinirea obligației de a emite decizia reprezentând titlu de despăgubire stabilită prin Sentința nr. 165/F-Cont/2010, modificată de Decizia nr. 1.331 din 4 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și de Sentința nr. 4/F-CC/2012, modificată de Decizia nr. 1.114 din 1 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție; - Obligarea pârâtelor la daune interese în valoare de 47.740 RON, pentru neîndeplinirea obligației de a emite decizia reprezentând titlu de despăgubire stabilită prin Sentința nr. 165/F-Cont/2010, modificată de Decizia nr. 1.331 din 4 martie 2011 Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A solicitat de asemenea acordarea cheltuielilor de judecată, reprezentând contravaloarea plăților pe care le va face cu deplasarea la proces și efectuarea expertizelor de specialitate. La data de 1 iunie 2012, instanța a dispus disjungerea capătului al treilea de cerere, formând prezentul Dosar cu nr. 618/46/2012. Prin Sentința nr. 22/F-CC din 6 iunie 2012 a respins capătul de cerere formulat de reclamantul D.A. , în contradictoriu cu pârâtele C.C.S.D. și D.D. - Președintele C.C.S.D., privind obligarea pârâtelor la daune interese în valoare de 47.740 RON, pentru neîndeplinirea obligației de a emite decizia reprezentând titlu de despăgubire stabilită prin Sentința nr. 165/F-Cont/2010, modificată de Decizia nr. 1.331 din 4 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A reținut instanța de fond că autoritățile administrative nu și-au îndeplinit obligația care le revenea, de executare a unei hotărâri judecătorești, nici chiar după efectuarea de către reclamant a demersului întemeiat pe art. 24 alin. (2) teza I din Legea 554/2004. 2. Recursul declarat în cauză. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs D.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. 3. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, verificând data la care a fost formulat recursul, constată că acesta a fost declarat peste termenul prevăzut de art. 25 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Prin intermediul celui de-al treilea capăt de cerere s-a solicitat de către reclamant obligarea pârâților la daune interese în valoare de 47.740 RON, pentru neîndeplinirea obligației de a emite titlu de despăgubire stabilită prin Sentința nr. 165/F-Cont/2010, modificată de Decizia nr. 1.331 din 4 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, demersului întemeiat pe art. 24 alin. (2) teza I din Legea 554/2004. Ținând cont de obiectul cererii de chemare în judecată, verificarea termenului de recurs se va face în raport cu dispozițiile art. 25 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 25 alin. (3), "Hotărârea pronunțată de instanța de executare poate fi atacată cu recurs, în termen de 5 zile de la comunicare". Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultă fără putință de tăgadă că sentința atacată a fost comunicată la data de 9 iulie 2012 iar recursul a fost înregistrat la data de 19 iulie 2012, depășindu-se așadar termenul legal de 5 zile prevăzut de textul legal sus citate. Conform dispozițiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ.: "neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal, atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai sus de voința ei". Cum în cauză recurentul nu a pretins și nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mei presus de voința lui, se va constata că recursul este tardiv formulat și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. se va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.A. împotriva Sentinței nr. 22/F-CC din 6 iunie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2014. Procesat de GGC - MI