ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3671/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3671/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de
față,
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată și
hotărârea instanței de fond.
Prin acțiunea înregistrată la data de 18
aprilie 2012, pe rolul Curții de Apel Pitești, reclamantul D.A. a chemat în
judecată pe pârâta C.C.S.D. și pe doamna D.D., în calitate de președinte a
acestei comisii, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
- Obligarea C.C.S.D.
să emită decizia ce reprezintă titlu de despăgubiri pentru imobilul situat în
Drăgășani, str. T.V., în cuantum de 300.000 RON;
- Stabilirea sumei
totale datorate statului de către doamna D.D., în calitate de președinte a
C.C.S.D., cu titlu de amendă civilă, pentru neîndeplinirea obligației de a
emite decizia reprezentând titlu de despăgubire stabilită prin Sentința nr.
165/F-Cont/2010, modificată de Decizia nr. 1.331 din 4 martie 2011 a Înaltei
Curți de Casație și Justiție și de Sentința nr. 4/F-CC/2012, modificată de
Decizia nr. 1.114 din 1 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție;
- Obligarea pârâtelor
la daune interese în valoare de 47.740 RON, pentru neîndeplinirea obligației de
a emite decizia reprezentând titlu de despăgubire stabilită prin Sentința nr.
165/F-Cont/2010, modificată de Decizia nr. 1.331 din 4 martie 2011 Înaltei
Curți de Casație și Justiție.
A solicitat de
asemenea acordarea cheltuielilor de judecată, reprezentând contravaloarea
plăților pe care le va face cu deplasarea la proces și efectuarea expertizelor
de specialitate.
La data de 1 iunie
2012, instanța a dispus disjungerea capătului al treilea de cerere, formând
prezentul Dosar cu nr. 618/46/2012.
Prin Sentința nr.
22/F-CC din 6 iunie 2012 a respins capătul de cerere formulat de reclamantul
D.A. , în contradictoriu cu pârâtele C.C.S.D. și D.D. - Președintele C.C.S.D.,
privind obligarea pârâtelor la daune interese în valoare de 47.740 RON, pentru
neîndeplinirea obligației de a emite decizia reprezentând titlu de despăgubire
stabilită prin Sentința nr. 165/F-Cont/2010, modificată de Decizia nr. 1.331
din 4 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
A reținut instanța de
fond că autoritățile administrative nu și-au îndeplinit obligația care le
revenea, de executare a unei hotărâri judecătorești, nici chiar după efectuarea
de către reclamant a demersului întemeiat pe art. 24 alin. (2) teza I din Legea
554/2004.
Recursul declarat
în cauză.
Împotriva acestei
hotărâri a declarat recurs D.A., criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie.
Considerentele
Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Înainte de a analiza
motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, verificând data la care a
fost formulat recursul, constată că acesta a fost declarat peste termenul
prevăzut de art. 25 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
Prin intermediul
celui de-al treilea capăt de cerere s-a solicitat de către reclamant obligarea
pârâților la daune interese în valoare de 47.740 RON, pentru neîndeplinirea
obligației de a emite titlu de despăgubire stabilită prin Sentința nr.
165/F-Cont/2010, modificată de Decizia nr. 1.331 din 4 martie 2011 a Înaltei
Curți de Casație și Justiție, demersului întemeiat pe art. 24 alin. (2) teza I
din Legea 554/2004.
Ținând cont de
obiectul cererii de chemare în judecată, verificarea termenului de recurs se va
face în raport cu dispozițiile art. 25 din Legea nr. 554/2004.
Potrivit art. 25
alin. (3), "Hotărârea pronunțată de instanța de executare poate fi atacată
cu recurs, în termen de 5 zile de la comunicare".
Din analiza actelor
și lucrărilor dosarului, rezultă fără putință de tăgadă că sentința atacată a
fost comunicată la data de 9 iulie 2012 iar recursul a fost înregistrat la data
de 19 iulie 2012, depășindu-se așadar termenul legal de 5 zile prevăzut de
textul legal sus citate.
Conform dispozițiilor
art. 103 alin. (1) C. proc. civ.: "neexercitarea oricărei căi de atac și
neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal, atrage decăderea,
afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost
împiedicată printr-o împrejurare mai sus de voința ei".
Cum în cauză
recurentul nu a pretins și nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea în
termen a căii de atac printr-o împrejurare mei presus de voința lui, se va
constata că recursul este tardiv formulat și în temeiul art. 312 alin. (1) C.
proc. civ. se va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de D.A. împotriva Sentinței nr. 22/F-CC din 6 iunie 2012 a Curții de
Apel Pitești, secția a II-a civilă contencios administrativ și fiscal, ca
tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 8 octombrie 2014.
Procesat de GGC - MI