ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3312/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanții D.S.S.

și S.V. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor

Externe, ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul, prin

intermediul Ambasadei României la Chișinău, să primească cererea și actele

necesare cu privire la redobândirea cetățeniei române în termen rezonabil

scurt, de maxim 30 de zile.

În motivarea

acțiunii, reclamanții au arătat că în luna septembrie 2006 s-au prezentat la

Secția Consulară a Ambasadei României de la Chișinău în vederea depunerii

cererii și actelor necesare pentru redobândirea cetățeniei române în temeiul

art. 10

1

din Legea nr. 21/1991, însă au fost refuzați; că la data de

10 noiembrie 2009 s-au adresat cu câte o cerere prealabilă la Ambasada României

de la Chișinău cu rugămintea să fie în sfârșit programați pentru a putea depune

cerere de redobândire a cetățeniei române, dar nu au primit nici un răspuns; că

pârâtul în mod intenționat și nejustificat refuză să le primească cererile de

redobândire a cetățeniei române; că prin acțiunile sale Ambasada României la

Chișinău încalcă art. 12 alin. (2) și (3) din Legea nr. 21/1991 și refuză

nejustificat să le primească cererea.

Pârâtul, prin întâmpinare,

a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, fiind invocate motive de fapt

ce țin de organizarea și funcționarea Ambasadei României la Chișinău.

Prin sentința civilă

nr. 3436 din 17 septembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâtul ca

prin intermediul Ambasadei României din Republica Moldova să procedeze de îndată

la primirea cererii și a actelor necesare în vederea redobândirii cetățeniei române.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 21/1991,

reclamanții au solicitat redobândirea cetățeniei române prin cerere adresată misiunii

diplomatice a României la Chișinău, autoritatea publică competentă având obligația

de a înregistra cererea formulată în vederea parcurgerii procedurii prevăzută de

dispozițiile Legii nr. 21/1991 și că apărarea pârâtei, potrivit căreia este în imposibilitate

de a respecta dispozițiile Legii nr. 21/1991 și ale Legii nr. 554/2004, având în

vedere capacitatea limitată a Secției Consulare din cadrul Ambasadei României la

Chișinău, de a procesa dosarele cuprinzând acest tip de cereri și actele necesare

a fi depuse pentru înaintarea solicitării la Ministerul Justiției, a fost înlăturată,

în condițiile în care nu s-a făcut nicio probă în acest sens și având în vedere

dispozițiile imperative ale Legii nr. 554/2004, care impun soluționarea cererilor

într-un termen de 30 de zile de la formulare.

Instanța de fond a apreciat

că, în condițiile în care legea specială în materie, respectiv Legea nr. 21/1991,

nu prevede un termen în care autoritatea pârâtă cu atribuții în domeniu are obligația

de a soluționa cererile formulate de persoane care doresc redobândirea cetățeniei

române, se impune respectarea dispozițiilor cuprinse în norma generală și a dreptului

oricărui cetățean la soluționarea cererii, într-un termen rezonabil.

Referitor la petitul privind

acordarea de daune morale, instanța a apreciat că acestea nu pot fi acordate, reclamanții

nefăcând dovada condițiilor cerute de lege, iar în baza art. 247 alin. (1) C.

proc. civ., a dispus obligarea pârâtului la plata sumei de 200 RON către reclamant

cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

În motivarea cererii de

recurs, încadrată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., recurentul arată că hotărârea primei instanțe a fost pronunțată cu

interpretarea greșită a legii.

Astfel, recurentul consideră

că instanța de fond a procedat greșit când a constatat că „se impune respectarea

dispozițiilor cuprinse în norma generală și a dreptului oricărui cetățean la soluționarea

cererii, într-un termen rezonabil”.

Recurentul arată că, la

data declarării recursului, stadiul procesării cererilor de dobândire a atins un

nivel satisfăcător față de anii anteriori, prin deschiderea unei locații a Secției

Consulare a Ambasadei României la Chișinău, precum și prin deschiderea Consulatelor

Generale de la Cahul și Bălți.

Mai mult, arată recurentul,

în locațiile din Republica Moldova nou-înființate (Cahul și Bălți), procesarea cererilor

de redobândire a cetățeniei române are loc fără programare și fără a mai fi necesară

formularea unei scrisori de intenție.

Se mai arată în motivele

de recurs formulate în cauză că potrivit O.U.G. nr. 5/2010, cetățenii moldoveni,

categorie ce se încadrează în dispozițiile art. 10

1

din Legea nr. 21/1991,

pot depune cererea și la sediul Autorității Naționale pentru Cetățenie, fără nicio

restricție în ce privește situarea domiciliului sau condiționat de obținerea dreptului

de ședere în România, ori de o programare prealabilă și că, astfel, pentru cetățenii

moldoveni în mod specific, alternativa oferită de ultimele modificări legislative

trebuie considerată ca fiind salutară, iar instanța de contencios administrativ

trebuie să țină seama de faptul că nu mai subzistă nicio imposibilitate a reclamanților

de a-și valorifica drepturile prevăzute de Legea nr. 21/1991.

În lipsa unei culpe administrative,

pentru argumentele precizate, recurentul consideră că nu putea fi obligat, în baza

Legii contenciosului administrativ (cu discriminarea persoanelor ce au depus cereri

anterior reclamanților, dar care nu au formulat acțiune în instanță), să schimbe

ordinea cronologică stabilită și să primească cererea reclamanților.

Se mai arată în motivele

de recurs că, și dacă s-ar considera că cererea de programare a datei pentru prezentarea

la sediul oficiului consular în vederea depunerii cererii de redobândire a cetățeniei

nu a fost soluționată într-un termen rezonabil, durata acestui termen rezonabil

a fost decantată numai în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dar,

chiar și așa, ea nu se aplică decât în cazurile expres specificate. În condițiile

în care solicitanții sunt rezidenți în țara a cărei cetățenie o solicită, durata

analizării cererii determină o vătămare prin limitarea drepturilor individului față

de celelalte persoane în mijlocul cărora trăiește în mod statornic și care se bucură

de plenitudinea beneficiilor oferite de statutul de cetățean, ipoteză în care nu

se regăsesc reclamanții.

Interpretarea potrivit

căreia aprecierea caracterului „rezonabil” al unui termen depinde de complexul circumstanțelor

fiecărui caz în parte, și nu doar de durata termenului, este constantă și în jurisprudența

Curții Europene a Drepturilor Omului.

Recurentul mai menționează

că la data de 19 noiembrie 2009 a intrat în vigoare Legea nr. 354/2009 pentru aprobarea

O.U.G. nr. 36/2009, ce modifică și completează Legea nr. 21/1991, astfel concretizându-se

eforturile Ministerului Afacerilor Externe de a se găsi căi de rezolvare a incapacității

de procesare.

Examinând cauza și sentința

atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile legale incidente

pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată

că recursul este fondat.

Pentru a ajunge la această

soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Obiectul cererii de chemare

în judecată a vizat constatarea refuzului nejustificat al pârâtului Ministerul Afacerilor

Externe de a soluționa cererea privind stabilirea datei pentru primirea cererii

de redobândire a cetățeniei române, împreună cu actele care dovedesc condițiile

prevăzute de lege, obligarea ca această cerere să le fie primită în termen rezonabil,

scurt, de maxim 30 zile. Reclamanții au invocat dispozițiile art. 10 și art. 12

alin. (2) și (3) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 10

1

din Legea nr. 354/2009, astfel cum a fost modificată de Legea nr. 374/2009:

„

Foștii cetățeni români care au dobândit cetățenia română

prin naștere sau prin adopție și care au pierdut-o din motive neimputabile lor sau

această cetățenie le-a fost ridicată fără voia lor, precum și descendenții acestora

până la gradul III, pot redobândi sau li se poate acorda cetățenia română, la cerere,

cu păstrarea cetățeniei străine și stabilirea domiciliului în țară sau cu menținerea

acestuia în străinătate, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 8 alin.

(1) lit. b), c) și e).”

Art. 12

alin. (2)

din

Legea nr. 21/1991 (varianta în vigoare la momentul formulării acțiunii)

stipulează că: „Persoanele care au domiciliul sau reședința

în străinătate pot depune cererea de redobândire sau de acordare întemeiată pe dispozițiile

art. 10 alin. (1) și art. 10

1

, însoțită de actele care dovedesc îndeplinirea

condițiilor prevăzute de lege, la misiunile diplomatice ori oficiile consulare competente

după domiciliul sau reședința solicitanților. Cererile vor fi înaintate de îndată

Comisiei pentru cetățenie.”

Potrivit

art. 12 alin. (2)

din

Legea nr. 21/1991 (varianta în vigoare la momentul pronunțării hotărârii)

: „Cererile de redobândire sau de acordare a cetățeniei române

întemeiate pe dispozițiile art. 10 alin. (1) și art. 10

1

pot fi depuse

și la misiunile diplomatice sau la oficiile consulare ale României. În cazul în

care cererile au fost depuse la misiunile diplomatice sau la oficiile consulare

ale României, acestea vor fi trimise de îndată Comisiei pentru cetățenie din cadrul

Autorității Naționale pentru Cetățenie”.

De asemenea,

potrivit art. 15 din O.U.G. nr. 5/2010, prin care a fost modificat art. II din Legea

nr. 354/2009 privind aprobarea O.U.G. nr. 36/2009 pentru modificarea și completarea

Legii cetățeniei române nr. 21/1991: „Începând cu data de 1 ianuarie 2010, în vederea

înregistrării cererilor de redobândire sau acordare a cetățeniei române, formulate

în temeiul dispozițiilor art. 10

1

din Legea cetățeniei române nr. 21/1991,

republicată, cu modificările și completările ulterioare, se vor înființa birouri

teritoriale în subordinea Autorității Naționale pentru Cetățenie”.

Prin urmare,

potrivit acestor reglementări

, cererea și documentele vizând recunoașterea cetățeniei române

vor putea fi înregistrate și la birourile teritoriale aflate în subordinea Direcției

Cetățenie din cadrul Autorității Naționale pentru Cetățenie, astfel că nu se poate

invoca lipsa de diligență a Statului Român pentru deblocarea impasului real în care

s-a ajuns la Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău în activitatea de

colectare a cererilor de redobândire a cetățeniei române.

Astfel, potrivit O.U.G.

nr. 5/2010, cetățenii moldoveni, categorie ce se încadrează în dispozițiile

art. 10

1

din Legea nr. 21/1991, pot depune cererea și la sediul Autorității

Naționale pentru Cetățenie, fără nicio restricție în ce privește situarea domiciliului

sau condiționat de obținerea dreptului de ședere în România, ori de o programare

prealabilă.

Deci, ultimele modificări

legislative oferă alternativă cetățenilor moldoveni, în mod specific, astfel că

nu mai subzistă nicio imposibilitate a reclamanților de a-și valorifica drepturile

prevăzute de Legea nr. 21/1991, cu modificările și completările ulterioare.

În consecință,

pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta

Curte va admite recursul și va modifica sentința atacată, în sensul respingerii

acțiunii reclamanților ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Ministerul Afacerilor Externe împotriva sentinței civile nr. 3436 din 17 septembrie

2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată,

în sensul că respinge acțiunea reclamanților D.S.S. și S.V., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 28 iunie 2012.