ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 707/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 26.10.2016 pe rolul acestei instanțe, sub nr. de mai sus, reclamanta Comuna Breaza, prin primar în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L. a solicitat instanței să dispună, în principal, constatarea nulității absolute a Contractului de servicii nr. x/2007 și a Contractului de servicii nr. y/2007, încheiate cu societatea pârâtă, cu repunerea părților în situația anterioară și pe cale de consecință, obligarea pârâtei la restituirea plății nedatorate, în cuantum total de 27.370 RON, efectuată pârâtei în mod nelegal, nejustificat, în baza contractelor nule și obligarea pârâtei la plata către reclamantă a majorărilor de întârziere, calculate potrivit art. 73

1

din Legea nr. 500/2002, de la data plății sumelor datorate și până la data restituirii lor efective și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat în esență că a încheiat cu pârâta două contracte de servicii. Pârâta a emis două facturi fiscale, iar reclamanta le-a achitat. În urma misiunii de audit financiar, Camera de Conturi Mureș a impus măsura recuperării prejudiciului creat bugetului local prin angajarea și efectuarea de cheltuieli nelegale, nejustificate de către pârâtă.

În drept, s-au invocat prevederile art. 948, 966, 968, 992, 93, 1092, 1073 din C. civ. de la 1864, art. 73

1

din Legea nr. 500/2002, art. 124

1

din O.G. nr. 92/2003, art. 183 din Codul de procedură fiscală.

2.1. Hotărârea Judecătoriei Cluj-Napoca, secția civilă

Prin sentința civilă nr. 1842 din data de 14 martie 2017 a Judecătoriei Cluj Napoca, secția civilă a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Cluj-Napoca, invocată din oficiu, și în consecință s-a dispus declinarea competenței de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta Comuna Breaza, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., în favoarea Tribunalului Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal.

Judecătoria Cluj-Napoca a reținut, în esență, că în speță, sunt incidente dispozițiile art. 53 alin. (1) Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, potrivit cărora: "Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, prin complete specializate în achiziții publice". S-a mai reținut că vechea reglementare în materie, și anume, art. 268 alin. (1) O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii stipula în mod similar în ceea ce privește instanța competentă.

Astfel, Judecătoria Cluj-Napoca a considerat că, raportat la natura și modalitatea de încheierea a celor două contracte, contracte de achiziții publice, și având în vedere că, prezenta cerere constituie în fapt un proces privind nulitatea invocată de reclamantă a acestor contracte de achiziții publice, competența de soluționare în primă instanță revine secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante.

2.2. Hotărârea Tribunalului Mureș, secția contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 375 din 15 mai 2017, Tribunalul Mureș, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal, invocată din oficiu.

A declinat competența soluționării cauzei privind acțiunea formulată de reclamanta Comuna Breaza, în contradictoriu cu pârâta S.C. "A." S.R.L. în favoarea Judecătoriei Cluj - Napoca.

A constatat ivit conflictul negativ de competență.

În temeiul prevederilor art. 134 C. proc. civ. a suspendat soluționarea cauzei până la soluționarea conflictului de competență.

A dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în vederea emiterii regulatorului de competență.

A reținut Tribunalul Mureș că cererea introductivă de față este o acțiune în repetițiune întemeiată pe instituția plății nedatorate, reglementată de dispozițiile art. 1092 raportat la art. 992 - 993 C. civ. 1864.

Concret, potrivit cauzei acțiunii civile invocată de reclamantă, se solicită restituirea unor sume care ar fi fost plătite din eroare fără a fi datorate.

În consecință, în cauza de față nu sunt aplicabile prevederile O.U.G. nr. 34/2006 ori ale Legii nr. 101/2016 care să atragă competența instanțelor de contencios administrativ. Plata nedatorată făcută din eroare reprezintă un fapt juridic generator de obligații care atrage competența de drept comun a instanțelor, respectiv, în temeiul art. 94 alin. (3) C. proc. civ., a judecătoriei.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Problema de drept care a generat prezentul conflict de competență constă în aceea de a stabili natura juridică a prezentului litigiu, în raport de pretențiile concrete deduse judecății, de regimul juridic aplicabil actelor supuse cenzurii instanței judecătorești, precum și de normele legale de competență incidente speței.

În primul rând, în ceea ce privește obiectul prezentului litigiu, Înalta Curte reține următoarele:

Prin demersul judiciar inițiat de reclamanta Comuna Breaza prin Primar, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L., s-au solicitat următoarele:

I. În principal

a) Contractul de servicii nr. x/2007;

b) Contractul de servicii nr. y/2007, cu repunerea părților în situația anterioară și pe cale de consecință,

II. Subsecvent

Obligarea pârâtei la plata către reclamantă a majorărilor de întârziere, calculate potrivit art. 73

1

din Legea nr. 500/2002, de la data plății sumelor datorate și până la data restituirii lor efective.

Din economia dispozițiilor art. 22 alin. (4)-(6) din C. proc. civ., rezultă că judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, iar în cazul în care dă sau restabilește calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, chiar dacă părțile le-au dat o altă denumire, este obligat să pună în discuție calificarea juridică exactă.

Analizând conținutul cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta Comuna Breaza, Înalta Curte constată că argumentele de fapt și de drept aduse în susținerea acesteia se raportează la temeinicia capătului principal de acțiune, referitor la nulitatea celor două contracte de servicii încheiate cu societatea pârâtă, petitul privind repunerea în situația anterioară și cel privind restituirea plății nedatorate, fiind expuse ca având caracter accesoriu, soluționarea favorabilă a acestora depinzând de admiterea capătului principal vizând anularea celor două contracte.

În al doilea rând, pentru a stabili instanța competentă să soluționeze prezentul litigiu, Înalta Curte va aprecia asupra naturii juridice a celor două contracte de servicii încheiate între autoritatea reclamantă și societatea pârâtă, a căror anulare se solicită.

Din Preambulul celor două contracte, nr. x/1.08.2007 și nr. y/30.09.2007, rezultă că acestea au fost încheiate în temeiul O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 337/2006 în urma desfășurării procedurii simplificate privind atribuirea contractelor de achiziție publică, oferta societății pârâte fiind declarată cea mai competitivă și implicit, câștigătoare.

Prin urmare, regimul juridic al celor două contracte nu poate fi reglementat decât de dispozițiile actului normativ în temeiul căruia au fost încheiate și care la imprimă caracterul de contracte administrative.

În ceea ce privește normele de procedură aplicabile contractelor de achiziție publică, Înalta Curte constată că la momentul introducerii acțiunii la instanța de contencios administrativ, respectiv 26 octombrie 2016, intrase în vigoare Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, ale cărei dispoziții sunt de imediată aplicare.

Potrivit dispozițiilor art. 53 alin. (1) din legea menționată: "Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, prin complete specializate în achiziții publice".

De altfel, dispozițiile legale citate transpun, în mod similar normele cuprinse în vechea reglementare reprezentată de art. 268 alin. (1) O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, potrivit cărora: "Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică se soluționează în primă instanță de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante.

În acest context, petitele subsecvente referitoare la repunerea părților în situația anterioară și restituirea prețului contractelor, în cazul anulării acestora, nu au regim juridic de sine-stătător, fiind guvernate de aceleași norme de competență aplicabile capătului principal de cerere.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că, în baza art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, prin raportare la obiectul cauzei și la caracterul administrativ al celor contracte a căror anulare se solicită, competența de soluționare a cauzei în fond aparține secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Mureș.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Comuna Breaza, prin Primar B. și pârâta A. S.R.L. în favoarea Tribunalului Mureș.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 februarie 2018.