ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2471/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 02 septembrie 2015, sub nr. x/2015, reclamanta A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mureș și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, obligarea pârâtelor la emiterea deciziei de soluționare a contestației fiscale, potrivit art. 210 și următoarele din C. proc. fisc. , în termen de 10 de zile de la pronunțarea hotărârii; obligarea pârâtelor, în temeiul art. 18 alin. (1) și alin. (5) din Legea nr. 554/2004, la plata de penalități către societate în cuantum de 2.000 RON pentru fiecare zi de întârziere în situația neîndeplinirii în termen a obligațiilor stabilite de instanță în urma admiterii primului capăt de cerere de mai sus și obligarea autorităților pârâte la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

Prin Sentința nr. 127 din data de 27 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală de Soluționarea Contestațiilor și, în consecință:

A fost obligată pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală de Soluționarea Contestațiilor să emită decizia de soluționare a contestației formulate de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. x/29.05.2015 și a Raportului de inspecție nr. x/29.05.2015, în termen de 10 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.

A fost obligată aceeași pârâtă să plătească penalități în cuantum de 2000 RON pentru fiecare zi de întârziere în situația neîndeplinirii în termen a obligațiilor stabilite în urma admiterii primului capăt de cerere.

S-a respins acțiunea împotriva pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală, DGRFP Brașov, AJFP Mureș.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat recurs, invocând motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1), pct. 8 din C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii ca nefondată.

În motivarea recursului, recurenta a susținut că în mod greșit instanța de fond a obligat ANAF - DGSC la soluționarea contestației formulate de societatea reclamantă, deoarece potrivit Direcției Generale de Soluționare a Contestației din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, dosarul privind contestația a fost transmis cu adresa nr. x/21.09.2015 Serviciului de soluționare contestații din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Timișoara în baza OPANAF nr. 3333/2011 privind condițiile de delegare a competenței de soluționare a contestațiilor altui organ de soluționare, fiind emisă și Decizia de soluționare a contestației nr. 4302/604/30.12.2015.

Raportul asupra admisibilității recursului întocmit în cauză potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților conform dispozițiilor încheierii din data de 10 octombrie 2017, în temeiul alin. (4) al aceluiași articol.

Prin încheierea din 13 martie 2018, completul de filtru, constatând că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate, a admis recursul în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., fixând termen de judecată la 12 iunie 2018.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că se impune casarea sentinței, iar în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind rămasă fără obiect, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Reclamanta A. SRL a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect obligarea pârâtelor Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mureș și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor la emiterea deciziei de soluționare a contestației fiscale formulate împotriva Deciziei de impunere nr. x/29.05.2015 și a Raportului de inspecție nr. x/29.05.2015.

Înalta Curte constată că dosarul privind contestația a fost transmis cu adresa nr. x/21.09.2015 Serviciului de soluționare contestații din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Timișoara în baza OPANAF nr. 3333/2011 privind condițiile de delegare a competenței de soluționare a contestațiilor altui organ de soluționare, fiind soluționat.

Astfel, în cauză a fost emisă Decizia nr. 4302/604/30.12.2015, aceasta fiind depusă de recurentă în copie la dosar, la filele x, decizie prin care Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Serviciul Soluționare Contestații a soluționat contestația formulată de reclamanta SC A. SRL, dispunând anularea Deciziei de impunere nr. x/29.05.2015.

Având în vedere că obiectul acțiunii îl reprezintă pretenția concretă a reclamantului și acesta este unul dintre elementele esențiale ale acțiunii civile, potrivit art. 148 alin. (1) C. proc. civ., precum și faptul că, în speță, obiectul cererii deduse judecății l-a constituit obligarea pârâtelor la emiterea deciziei de soluționare a contestației, instanța de control judiciar reține că această pretenție a fost satisfăcută și, în consecință, cererea de chemare în judecată formulată de reclamant a rămas fără obiect.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, va casa sentința atacată și, rejudecând cauza, va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva Sentinței nr. 127 din 27 noiembrie 2015 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Respinge acțiunea formulată de reclamanta A. SRL, ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 iunie 2018.

GGC - GV