ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 702/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 08.07.2014, sub nr. x/2014, reclamantul Institutul Oncologic "Prof. dr. A." a formulat contestație împotriva încheierii nr. 55/5.06.2014 emisa de pârâta Comisia de Contestații din cadrul Curții de Conturi a României, prin care a solicitat:

- desființarea, in parte, a încheierii nr. 55/5.06.2014 emisa de Comisia de Contestații din cadrul Curții de Conturi a României;

- anularea, in parte, a deciziei nr. 7/2014 emisa de Șeful Departamentului V a Curții de Conturi a României precum și

- anularea, în parte, a raportului de audit și a anexei acestuia, respectiv procesul-verbal de constatare, în ceea ce privește masurile dispuse la punctele I.9 aferente pct. 9 din partea de constatare a deciziei nr. 7/2014, la punct. II.1 aferente pct. 10 din partea de constatare a deciziei nr. 7/2014 și la pct. II.2 aferente pct. 11 din partea de constatare a deciziei nr. 7/2014.

La termenul de judecată din data de 13.03.2015, reclamanta a formulat în scris cerere de renunțare la judecata primului capăt din contestația formulată împotriva încheierii nr. 55/5.06.2014, a deciziei nr. 7/2014, a raportului de audit și a anexei acestuia, respectiv a procesului-verbal de constatare, emise de Curtea de conturi, în ceea ce privește măsurile dispuse și obligațiile impuse Institutului, privind "neanalizarea, neurmărirea și neîncasarea sumei estimate de 685.944 RON, care provin din plata indemnizațiilor pentru concedii medicale ale salariaților institutului care au fost suportate integral din resursele financiare proprii in perioada 2006 - 2013, fără a se solicita recuperarea de la Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București.

Instanța a rămas investită cu soluționarea celui de-al doilea capăt de cerere privind măsurile dispuse și obligațiile impuse institutului de a recupera suma de 297.354/ei" reprezentând servicii medicale de spitalizare continua prestate, invalidate și nedecontate de Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București."

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1896 din 26 iunie 2015, a luat act de renunțarea la judecata primului capăt de cerere al acțiunii, formulat de reclamantul Institutul Oncologic Prof. dr. A., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României-Departamentul V.

Totodată, a respins ca nefondat al doilea capăt de cerere privind măsurile și obligațiile impuse institutului de a recupera suma de 297.354 RON.

Împotriva sentinței nr. 1896 din 26 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs reclamantul, Institutul Oncologic "Prof. dr. A." în condițiile art. 483 din Noul C. proc. civ. (în continuare noul C. proc. civ.), prin raportare la art. 2 alin. (9) din Legea nr. 95/2006, art. 16 lit. c) din H.G. nr. 117/2013, Ordinul CNAS nr. 226/2003.

În acest sens, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea, în parte, a sentinței atacate și, rejudecând în fond cauza admiterea acțiunii modificate pentru al doilea capăt de cerere introductivă, astfel cum a fost formulat.

Deși, recurentul-pârât a invocat generic dispozițiile art. 488 C. proc. civ., raportorul apreciază că motivele invocate de recurent pot fi încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

II. Analiza cererii de recurs

Recurenta argumentează prin cererea de recurs că instanța fondului nu a făcut o aplicare corespunzătoare a prevederilor Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății sănătatea publică, lege care prevalează în raport de oricare alte acte normative de grad inferior, precum sunt dispozițiile H.G. nr. 117/2013 (abrogate prin H.G. nr. 400/2014) și ale Ordinului CNAS nr. 226/2013 (abrogate prin Ordinul CNAS nr. 463/2014), invocate de instanța fondului și de către Curtea de Conturi a României.

În raport de dispozițiile art. 2 alin. (7) și (8) și art. 3 din Legea nr. 95/2006, protecția sănătății publice constituie o obligație a autorităților administrației publice centrale și locale, precum și a tuturor persoanelor fizice și juridice.

In consecință, asistența publică de sănătate este garantata de stat și este finanțată de la bugetul statului - fără nicio limitare sau condiționare- iar protecția sănătății publice constituie o obligație pentru autoritățile statului și nu este condiționată de depășirea unor plafoane valorice stabilite prin contract sau printr-o altă înțelegere intervenită între CNAS- ca reprezentant al statului și spitalul public.

Faptul că în executarea acestor obligații, s-au stabilit anumite metodologii și proceduri de punere în aplicare a legi, prin acte normative de rang inferior legii, nu înseamnă că prin aceste prevederi s-a putut înfrânge principiul supremației legii, în raport de aceste acte normative.

In aceste împrejurări, se poate conchide că spitalul public nu poate condiționa efectuarea serviciilor medicale, în raport de valoarea contractului cadru pe care îi încheie cu CNAS și nici în funcție de alte criterii.

Aceste susțineri generale nu înfrâng în nicio modalitate cele reținute inițial în Raportul de audit, procesul-verbal de constatare și apoi, în actele administrative contestate respectiv încheierea nr. x/5.06.2014 a Comisiei de constatare și Decizia nr. 7/2014 ambele ale Curții de Conturi a României iar ulterior, prin sentința contestată.

Ceea ce recurenta susține, și a dezvoltat la pct. 3 din motivele de recurs, este inaplicabilitate prevederilor art. 16 lit. c) din H.G. nr. 117/2013, care reglementează dreptul furnizorilor de servicii medicale de a încasa contravaloarea serviciilor medicale care nu se decontează de către CAS din Fond, conform prevederilor legale în vigoare.

În fapt, este vorba despre faptul că deși recurenta a efectuat cheltuieli cu servicii medicale prestate pentru aceste cazuri, în valoare estimată de 297.354 Iei, în anul 2013, nu s-a efectuat o analiză a acestor cazuri invalidate la decontare și nu s-a solicitat aviz de revalidare din partea comisiei de analiză.

Această sumă nu a fost decontată de Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București, dar conducerea Institutului Oncologic "Prof. Dr. A." nu a efectuat cercetarea administrativă pentru a stabili persoanele răspunzătoare în vederea constituirii debitului, înregistrarea acestuia în evidența contabilă și recuperarea sumelor reprezentând servicii medicale prestate asiguraților și nedecontate de CASMB.

Procedând astfel, conducerea Institutului Oncologic "Prof Dr. A." nu s-a asigurat de punerea în aplicare a prevederilor art. 16 lit. c) din H.G. nr. 117/2013, conform cărora avea dreptul să încaseze contravaloarea serviciilor medicale care nu se decontează de casele de asigurări de sănătate din Fond.

În esență, în raport de aceste prevederi sunt incidente argumentele expuse la pct. 2 din motivele de recurs în care chiar recurenta recunoaște că "documentația pentru revalidarea prestațiilor medicale a fost depusă cu întârziere", însă, în opinia sa "legea nu sancționează încălcarea procedurilor de validare/revalidare a prestațiilor medicale".

În fapt, deși se susține că Institutul a procedat la reverificarea întregii documentații pentru prestațiile medicale care nu au fost validate inițial și a solicitat revalidarea acestora.

Astfel, din situația prezentata in format electronic misiunii de audit a rezultat ca pacienții pe numele cărora au fost prescrise și eliberate medicamentele din farmacia Institutului; pe baza de foi de condica, au fost înregistrati in sistemul informatic al Institutului -Hipocrat, ca fiind beneficiari ai serviciilor de spitalizare.

Insă, aceste cazuri nu au fost preluate și în fișierele constituite și transmise in SIUI in vederea validării și decontării de către CASMB.

Ulterior acestei constatări, s-a trecut la reverificarea și întocmirea unei noi documentații, care a fost însusita de comisia mixta de validare CASMB - Spital și apoi a fost trimisa la SNSPMPDSB în vederea revalidarii acesteia, după cum rezulta din e-mailul anexat.

Toate acestea au fost realizate nu doar după finalizarea misiunii de audit când s-au impus aceste măsuri în sarcina recurentei, ci conform înscrisurilor de după data de 29.09.2014 după emiterea încheierii nr. 55/5.06.2014 a Curții de Conturi și evident după comunicarea Deciziei nr. 7/25.03.2014 a aceleiași instituții .

În realitate, cum de altfel a reținut și instanța de fond, invalidarea cazurilor spitalicești în regim de spitalizare continuă în 2013 a fost cauzată de nerespectarea regulilor de validare prevăzute în anexa1 din Ordinul NCAS nr. 226/2013, în vigoare la acea dată.

Evident, nu poate fi reținută susținerea privind neobligativitatea respectării acestor acte administrative de altfel, chiar recurenta prin înscrisurile prezentate în recurs, dovedind conformarea la aceste dispoziții.

Potrivit acestei metodologii, cazurile invalidate de Școala Națională de Sănătate Publică, Management și Perfecționare în Domeniul Sanitar pentru nerespectarea regulilor de validare prevăzute la grupa B, institutul trebuia să solicite aviz de revalidare din partea comisiei de analiză și să retransmită ulterior spre revalidare cu ocazia regularizărilor trimestriale.

Întrucât, în anul 2013, Institutul nu a efectuat o analiză a cazurilor invalidate la decontare și nu a solicitat aviz de revalidare din partea comisiei de analiză, nu au putut fi stabilite cazurile care trebuiau retransmise ulterior spre revalidare și nu au fost determinate cauzele și responsabilitățile ce revin în legătură cu recuperarea cheltuielilor aferente acestor servicii medicale.

Conchizând, după cum rezultă din analiza mai sus detaliată, recurenta nu a procedat, la reverificarea și revalidarea cazurilor invalidate în tot cursul auditului și valorificării conformării ulterioare ale Curții de Conturi.

Susținerile privind modalitatea concretă de recuperare a prejudiciului invocat nu sunt doar nevalidate normativ, dar sunt contrazise și de conformarea - ulterioară, a recurentei în raport de dispozițiile art. 16 din H.G. nr. 117/2013.

În raport de toate cele ce preced, soluția instanței de fond apare ca temeinică și legală.

În raport de motivele de recurs enunțate acestea nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel că Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Institutul Oncologic Prof. Dr. A. împotriva sentinței civile nr. 1896 din 26 iunie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 februarie 2018