ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2495/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Procedura în fața primei instanțe 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamanta F.S., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Ilfov, a solicitat anularea Hotărârii nr. 57029 din 12 ianuarie 2011 emisă de pârâtă, arătând că părinții săi au fost strămutați obligatoriu, în mod forțat de către Statul Român din comuna Calipitrova, județul Durostor la data de 7 septembrie 1940, în baza Tratatului de la Craiova pentru schimbul de Populație în România. 2. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința nr. 4505 din 28 iunie 2011, Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de reclamanta F.S., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Ilfov, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că prin Hotărârea nr. 57029 din 12 ianuarie 2011, pârâta Casa Județeană de Pensii Ilfov a respins cererea reclamantei arătând că nu se încadrează în dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea 189/2000, întrucât potrivit Situației de Avere și Declarațiunii eliberată de Arhivele Naționale, P.D. (bunicul reclamantei) a fost strămutat ca urmare a schimbului de populație, în urma Tratatului din 1940 Craiova, din comuna Calipitrova, județul Durostor în localitatea Călărași. Conchizând, prima instanță a constatat că hotărârea atacată este temeinică și legală, întrucât reclamanta nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea 189/2000, având în vedere că aceasta nu a făcut dovada strămutării părinților săi în altă localitate decât cea de domiciliu.

3. Recursul reclamantei Împotriva sentinței Curții de apel, a declarat recurs reclamanta F.S., considerând-o nelegală și netemeinică. În motivarea căii de atac se menționează că în mod greșit, instanța de fond a respins acțiunea, având în vedere că a depus la dosar înscrisuri din care rezultă că părinții săi au făcut obiectul schimbului de populații în luna septembrie 1940, în urma Tratatului Româno - Bulgar încheiat la Craiova, fiind strămutați în Bulgaria. Recurenta a mai susținut că s-a născut la 28 ianuarie 1943 în localitatea Adamclisi România, fiind evident că s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, suferind aceleași persecuții etnice.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentei-reclamantă F.S., cât și potrivit art. 304 1 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele expuse în continuare. Reclamanta F.S. a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat anularea Hotărârii nr. 57029 din 12 ianuarie 2011 emisă de pârâta Casa de Pensii Ilfov și recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 și acordarea drepturilor cuvenite. Prima instanță a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei, reținând, în mod corect, faptul că reclamanta F.S.

nu a făcut dovada strămutării părinților săi. Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus-menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. De asemenea, în conformitate cu art. 6 1 din același act normativ, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.

În mod corect a apreciat Curtea de Apel București că Hotărârea nr. 57029 emisă de Casa de Pensii Ilfov este legală, în condițiile în care reclamanta nu a făcut dovada strămutării părinților săi în altă localitate decât cea de domiciliu. În scopul evitării eventualelor abuzuri în stabilirea calității de persecutat din motive etnice, era necesar, ca recurenta-reclamantă să dovedească cu acte că părinții săi au fost nevoiți să se refugieze împreună cu familia lor din localitatea de domiciliu în altă localitate. Cum din înscrisurile depuse, nu rezultă decât că bunicul reclamantei avea adresa de corespondență în localitatea Ialomița, acest lucru nefiind o dovada a refugiului părinților săi, raportat la prevederile art. 6 1 din O.G.

nr. 105/1999, Înalta Curte apreciază că recurenta - reclamantă nu a făcut dovada susținerilor sale. 2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele arătate și față de dovezile existente la dosar, Înalta Curte va menține sentința atacată ca fiind temeinică și legală, iar în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul declarat de reclamanta F.S., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de F.S. împotriva Sentinței nr. 4505 din 28 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 mai 2012. Procesat de GGC - AA