ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2495/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, reclamanta F.S., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de

Pensii Ilfov, a solicitat anularea Hotărârii nr. 57029 din 12 ianuarie 2011

emisă de pârâtă, arătând că părinții săi au fost strămutați obligatoriu, în mod

forțat de către Statul Român din comuna Calipitrova, județul Durostor la data

de 7 septembrie 1940, în baza Tratatului de la Craiova pentru schimbul de

Populație în România.

instanțe

Prin Sentința nr.

4505 din 28 iunie 2011, Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată

de reclamanta F.S., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Ilfov,

ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că prin Hotărârea nr.

57029 din 12 ianuarie 2011, pârâta Casa Județeană de Pensii Ilfov a respins

cererea reclamantei arătând că nu se încadrează în dispozițiile art. 1 lit. c)

din Legea 189/2000, întrucât potrivit Situației de Avere și Declarațiunii

eliberată de Arhivele Naționale, P.D. (bunicul reclamantei) a fost strămutat ca

urmare a schimbului de populație, în urma Tratatului din 1940 Craiova, din

comuna Calipitrova, județul Durostor în localitatea Călărași.

Conchizând, prima

instanță a constatat că hotărârea atacată este temeinică și legală, întrucât

reclamanta nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea 189/2000,

având în vedere că aceasta nu a făcut dovada strămutării părinților săi în altă

localitate decât cea de domiciliu.

reclamantei

Împotriva sentinței

Curții de apel, a declarat recurs reclamanta F.S., considerând-o nelegală și

netemeinică.

În motivarea căii de

atac se menționează că în mod greșit, instanța de fond a respins acțiunea,

având în vedere că a depus la dosar înscrisuri din care rezultă că părinții săi

au făcut obiectul schimbului de populații în luna septembrie 1940, în urma

Tratatului Româno - Bulgar încheiat la Craiova, fiind strămutați în Bulgaria.

Recurenta a mai

susținut că s-a născut la 28 ianuarie 1943 în localitatea Adamclisi România,

fiind evident că s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți

să se refugieze din localitatea de domiciliu, suferind aceleași persecuții

etnice.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința

atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentei-reclamantă F.S.,

cât și potrivit art. 304

1

C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta

Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele expuse în

continuare.

Reclamanta F.S. a

învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat

anularea Hotărârii nr. 57029 din 12 ianuarie 2011 emisă de pârâta Casa de

Pensii Ilfov și recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor Legii nr.

189/2000 și acordarea drepturilor cuvenite.

Prima instanță a

respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei, reținând, în mod corect, faptul

că reclamanta F.S. nu a făcut dovada strămutării părinților săi.

Potrivit art. 1 lit.

c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor

persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6

septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și

completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază

persoana, cetățean român, care, în perioada sus-menționată, a avut de suferit

persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în

altă localitate.

De asemenea, în

conformitate cu art. 6

1

din același act normativ, dovada încadrării

în situațiile prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate, cu

acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul

în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.

În mod corect a

apreciat Curtea de Apel București că Hotărârea nr. 57029 emisă de Casa de

Pensii Ilfov este legală, în condițiile în care reclamanta nu a făcut dovada

strămutării părinților săi în altă localitate decât cea de domiciliu.

În scopul evitării eventualelor abuzuri în

stabilirea calității de persecutat din motive etnice, era necesar, ca

recurenta-reclamantă să dovedească cu acte că părinții săi au fost nevoiți să

se refugieze împreună cu familia lor din localitatea de domiciliu în altă

localitate.

Cum din înscrisurile

depuse, nu rezultă decât că bunicul reclamantei avea adresa de corespondență în

localitatea Ialomița, acest lucru nefiind o dovada a refugiului părinților săi,

raportat la prevederile art. 6

1

din O.G. nr. 105/1999, Înalta Curte

apreciază că recurenta - reclamantă nu a făcut dovada susținerilor sale.

soluției instanței de recurs

Pentru considerentele

arătate și față de dovezile existente la dosar, Înalta Curte va menține sentința

atacată ca fiind temeinică și legală, iar în temeiul art. 312 alin. (1) C.

proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul

declarat de reclamanta F.S., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de F.S. împotriva Sentinței nr. 4505 din 28 iunie 2011 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 18 mai 2012.

Procesat de GGC - AA