ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2470/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Procedura în fața primei instanțe 1.Obiectul cererii de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul S.D.Ș. în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - A.N.V. a solicitat anularea Preavizului din 5 iulie 2011 emis de către A.N.A.F. - A.N.V., arătând că acest act a fost emis cu încălcarea flagrantă a legii, nerespectându-se condițiile de fond și formă cerute de lege. Prin întâmpinare, pârâta a invocat inadmisibilitatea cererii, în considerarea faptului că preavizul din 5 iulie 2011 nu reprezintă un act administrativ în sensul dispozițiilor Legii nr. 554/2004 și care să fie atacat în contencios administrativ.

2. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința nr. 7704 din 16 decembrie 2011, Curtea de Apel București a respins cererea formulată de reclamantul S.D.Ș. în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - A.N.V., ca inadmisibilă. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că din actele și lucrările dosarului, rezultă că reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă administrativă. Curtea de apel, având în vedere prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004 potrivit căruia rezultă că procedura prealabilă este o condiție de exercitare a dreptului la acțiune, a constatat că în cauză se impune aplicarea sancțiunii inadmisibilității acțiunii. 3. Recursul reclamantului Împotriva sentinței Curții de apel, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs S.D.Ș., solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului, S.D.Ș. a susținut că sentința recurată este netemeinică și nelegală, întrucât deși a depus la data de 2 august 2011 o completare la acțiune prin care a solicitat și anularea deciziei prin care s-a desființat postul, instanța de fond nu s-a pronunțat pe acest capăt de cerere. S-a mai arătat în cererea de recurs că pentru primul capăt de cerere, nu era necesară îndeplinirea procedurii prealabile, astfel că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea ca inadmisibilă. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentul-reclamant S.D.Ș., cât și potrivit art. 304 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele expuse în continuare.

1. Argumente de fapt și de drept relevante În cauză, reclamantul a solicitat anularea preavizului din 5 iulie 2011 și a deciziei de desființare a postului pe care îl ocupa, fără ca, înainte de sesizarea instanței de judecată, să parcurgă procedura administrativă prealabilă prevăzută de lege.

Legea contenciosului administrativ a prevăzut în art. 7 și art. 11 două termene ce trebuie avute în vedere de participanții la procesul civil, atât de părțile implicate, cât și de instanța de judecată și anume termenul pentru formularea plângerii prealabile, procedură prevăzută de lege ca o condiție pentru exercitarea dreptului la acțiune și termenul de introducere a acțiunii la instanța de contencios administrativ competentă Conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia", iar potrivit art. 7 alin. (1 1 ): "în cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând". Procedând la verificarea actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte, în acord cu judecătorul fondului, constată că recurentul-reclamant s-a adresat instanței de contencios administrativ, considerându-se vătămat într-un drept recunoscut de lege,

fără a urma procedura prealabilă prevăzută de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind procedura de soluționare a cererilor în contenciosul administrativ. Prin urmare, neîndeplinirea de către reclamant a acestei obligații a fost corect constată de către instanța de fond în soluționarea excepției de inadmisibilitate a acțiunii. Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului-reclamant sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, pe care o va menține. 2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304 și art. 304 1 C. proc.

civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.D.Ș. împotriva Sentinței nr. 7704 din 16 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 mai 2012. Procesat de GGC - AA