ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2470/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

1.Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, reclamantul S.D.Ș. în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. -

A.N.V. a solicitat anularea Preavizului din 5 iulie 2011 emis de către A.N.A.F.

- A.N.V., arătând că acest act a fost emis cu încălcarea flagrantă a legii,

nerespectându-se condițiile de fond și formă cerute de lege.

Prin întâmpinare,

pârâta a invocat inadmisibilitatea cererii, în considerarea faptului că

preavizul din 5 iulie 2011 nu reprezintă un act administrativ în sensul

dispozițiilor Legii nr. 554/2004 și care să fie atacat în contencios

administrativ.

instanțe

Prin Sentința nr.

7704 din 16 decembrie 2011, Curtea de Apel București a respins cererea

formulată de reclamantul S.D.Ș. în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - A.N.V.,

ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că din actele și

lucrările dosarului, rezultă că reclamantul nu a îndeplinit procedura

prealabilă administrativă.

Curtea de apel, având

în vedere prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004 potrivit căruia rezultă că

procedura prealabilă este o condiție de exercitare a dreptului la acțiune, a

constatat că în cauză se impune aplicarea sancțiunii inadmisibilității

acțiunii.

reclamantului

Împotriva sentinței

Curții de apel, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs

S.D.Ș., solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea

recursului, S.D.Ș. a susținut că sentința recurată este netemeinică și

nelegală, întrucât deși a depus la data de 2 august 2011 o completare la

acțiune prin care a solicitat și anularea deciziei prin care s-a desființat

postul, instanța de fond nu s-a pronunțat pe acest capăt de cerere.

S-a mai arătat în

cererea de recurs că pentru primul capăt de cerere, nu era necesară

îndeplinirea procedurii prealabile, astfel că în mod greșit instanța de fond a

respins acțiunea ca inadmisibilă.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând sentința

atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentul-reclamant

S.D.Ș., cât și potrivit art. 304 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta

Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele expuse în

continuare.

și de drept relevante

În cauză, reclamantul

a solicitat anularea preavizului din 5 iulie 2011 și a deciziei de desființare

a postului pe care îl ocupa, fără ca, înainte de sesizarea instanței de

judecată, să parcurgă procedura administrativă prealabilă prevăzută de lege.

Legea contenciosului

administrativ a prevăzut în art. 7 și art. 11 două termene ce trebuie avute în

vedere de participanții la procesul civil, atât de părțile implicate, cât și de

instanța de judecată și anume termenul pentru formularea plângerii prealabile,

procedură prevăzută de lege ca o condiție pentru exercitarea dreptului la

acțiune și termenul de introducere a acțiunii la instanța de contencios

administrativ competentă

Conform art. 7 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004, "înainte de a se adresa instanței de contencios

administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al

său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie

să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare,

dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului,

revocarea, în tot sau în parte, a acestuia", iar potrivit art. 7 alin. (1

1

):

"în cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi

formulată oricând".

Procedând la

verificarea actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte, în acord cu

judecătorul fondului, constată că recurentul-reclamant s-a adresat instanței de

contencios administrativ, considerându-se vătămat într-un drept recunoscut de

lege, fără a urma procedura prealabilă prevăzută de dispozițiile art. 7 din

Legea nr. 554/2004 privind procedura de soluționare a cererilor în contenciosul

administrativ.

Prin urmare,

neîndeplinirea de către reclamant a acestei obligații a fost corect constată de

către instanța de fond în soluționarea excepției de inadmisibilitate a

acțiunii.

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că susținerile și criticile recurentului-reclamant sunt

neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre

temeinică și legală, pe care o va menține.

soluției instanței de recurs

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată nu este afectată de niciunul

din motivele de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304 și art.

304

1

C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza

a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu

modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de S.D.Ș. împotriva Sentinței nr. 7704 din 16 decembrie 2011 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 18 mai 2012.

Procesat de GGC - AA