ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2097/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

cu recurs

Prin Sentința nr. 151 din 12 mai 2011, Curtea

de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a

respins excepțiile invocate de pârâți precum și acțiunea formulată de

reclamantele M.A.T. și R.C. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației,

Cercetării, Inovației - Direcția Generală de Strategii și Programe Universitare

și Inspectoratul Școlar Județean Buzău.

Pentru a se pronunța

astfel, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Astfel, excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul Școlar Județean

Buzău, invocată de acesta prin întâmpinare, a fost respinsă, deoarece prin

adresele comunicate celor două reclamante, pârâtul recunoaște că reclamantele

nu îndeplinesc condițiile participării la concursul de titularizare 2011.

De asemenea, și

excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea plângerii prealabile

a fost respinsă, întrucât reclamantele au făcut nenumărate demersuri în

respectarea art. 7 din Legea nr. 554/2004, modificat, adresându-se atât

Ministerului, dar și celeilalte pârâte, respectiv Universitatea S.H.

Analizând cauza pe

fondul ei, instanța de fond a reținut că cele două reclamante sunt nemulțumite

de faptul că, fiind absolvente ale Facultății de Limba și Literatura Română din

cadrul Universității S.H., fiind licențiate în filologie, au solicitat

Inspectoratului Școlar Județean Buzău ca, față de Decizia nr. 2376/2010

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, să li se comunice dacă

îndeplinesc condițiile de înscriere la concursul de titularizare 2011, iar

acesta, prin adresele a căror anulare solicită prin prezenta cerere, le-a

comunicat faptul că nu îndeplinesc condițiile de participare la concurs,

întrucât legislația în domeniu este Ordinul 3735/2011, însă nu a precizat în

mod expres motivele pentru care nu pot participa la concurs.

Obiectul prezentei

acțiuni nu privește anularea diplomelor de licență ale celor două reclamante,

ci anularea Adreselor nr. 1308 din 15 martie 2011 și nr. 1308 din 15 martie

2011, emise de Inspectoratul Școlar Județean Buzău și obligarea pârâtei la

eliberarea unor alte adrese din care să rezulte că diplomele de licență sunt

valabile.

Instanța de fond a

apreciat că acțiunea celor două reclamante este neîntemeiată, având în vedere

că, prin răspunsurile la petițiile reclamantelor, pârâtul Inspectoratul Școlar

Județean Buzău le comunică acestora faptul că pentru a putea participa la

titularizare candidații, indiferent de instituția de învățământ superior pe care

au frecventat-o trebuie să fie absolvenți ai unor specializări care trebuie să

se regăsească atât în Centralizator, cât și în Hotărârile de Guvern privind

autorizarea și funcționarea provizorie sau acreditarea specializărilor din

cadrul instituțiilor de învățământ superior de stat și particular, profilurile,

specializările, durata studiilor, precum și titlurile obținute de absolvenții

învățământului universitar, nomenclatorul domeniilor și al specializărilor

universitare din cadrul instituțiilor de învățământ universitar dar și forma de

învățământ pentru care au fost autorizate să funcționeze provizoriu.

Reclamantele sunt

absolvente ale unei instituții de învățământ superior a cărei formă de

învățământ nu se regăsește în nicio hotărâre de guvern prin care se autorizează

provizoriu/acreditează instituțiile de învățământ superior, hotărâre de guvern

valabilă la momentul înscrierii în anul I de studii.

În acest sens, reține

instanța de fond că Universitatea absolvită de cele două reclamante, respectiv

Universitatea S.H., nu a îndeplinit procedura obligatorie pe care trebuia să o

parcurgă conform legii în vederea autorizării/acreditării acestei forme de

învățământ la distanță. Este vorba de o obligație exclusivă a universității, pe

care nu a parcurs-o. Concret această procedură este reglementată de Legea nr.

88/1993, O.U.G. nr. 75/2005, legi pe care universitatea nu le-a respectat.

Împotriva Sentinței

nr. 151 din 12 mai 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamantele M.A.T. și

R.C. în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în susținerea căruia au arătat,

în esență, următoarele:

Astfel, susțin

recurentele că opinia Inspectoratului emisă prin adresele contestate este de

natură a le prejudicia drepturile recunoscute prin lege câtă vreme diplomele de

licență prin care li se recunoaște calitatea de licențiate în filozofie se

bucură de prezumția de legalitate.

În acest sens arată

recurentele că în momentul înscrierii în anul I de studiu specializarea limba

și literatura română era autorizată să funcționeze provizoriu, în baza H.G. nr.

1609/2004 așa încât diplomele de licență sunt valabile câtă vreme nicio

autoritate administrativă sau judecătorească nu a dispus revocarea sau anularea

lor.

Mai susțin

recurentele că instanța de fond a dat o eficiență eronată dispozițiilor legale

privind participarea la examenul de titularizare, de fapt în motivarea soluției

există și o contradicție, pe de o parte se arată că nu se pune în discuție

valabilitatea diplomelor de licență, iar pe de altă parte se respinge acțiunea

pe considerentul că aceste diplome nu îndeplinesc condițiile privind

participarea la examenul de titularizare, or prima instanță nu a fost învestită

cu o cerere privind anularea diplomelor de licență.

instanței de recurs

Examinând cauza prin

prisma motivelor de recurs, în raport cu dispozițiile art. 304 pct. 9 și art.

304

1

C. proc. civ., și ținând seama de toate susținerile și

apărările părților, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat și urmează

a fi respins pentru următoarele considerente:

Înalta Curte

analizând actele și lucrările dosarului în raport de cadrul legal aplicabil în

cauză constată că nu poate primi criticile formulate de recurentele-reclamante,

circumscrise motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

fără însă a-și însuși considerentele expuse de către instanța de fond.

În acest sens, Înalta

Curte constată că deși instanța de fond a reținut în mod corect obiectul

acțiunii în contencios administrativ cu care a fost învestită de

recurentele-reclamante la data de 28 martie 2011, a interpretat în mod greșit

conținutul celor două acte administrative contestate, motiv pentru care vor fi

înlăturate toate argumentele de fapt și de drept care exced cadrului procesual

stabilit în raport de obiectul cererii de chemare în judecată.

Astfel, este lesne de

observat că la cererile prin care recurentele-reclamante au solicitat să li se

comunice dacă pe baza actelor de studii anexate și în raport de Decizia nr.

2376/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, îndeplinesc condițiile de înscriere la concursul de

titularizare 2011, intimatul Inspectoratul Școlar Județean Buzău, a răspuns

prin adresele contestate, în mod legal, în sensul că nefiind părți, hotărârea

judecătorească nu le este opozabilă precum și prin indicarea actului normativ

în baza căruia se organizează examenul de titularizare în anul 2011, respectiv

Ordinul nr. 3753 din 09 februarie 2011 a M.E.C.T.S, și nu în sensul că

recurente-reclamante nu îndeplinesc condițiile de participare la concurs,

întrucât legislația în domeniu este Ordinul 3735/2011, cum în mod greșit a

reținut instanța de fond.

În acest context,

Înalta Curte constată că recurentele-reclamate au promovat în fața instanței de

fond o acțiune în contencios administrativ, în temeiul art. 1 alin. (1) din

Legea contenciosului administrativ, prin care au solicitat anularea Adreselor

nr. 1308, respective nr. 1309 emise la data de 15 martie 2011 de către

intimatul-pârât Inspectoratul Școlar Buzău, condiții în care trebuiau să facă

dovada caracterului vătămător al celor două înscrisuri contestate, aspect care

însă nu poate fi reținut, în prezenta cauză, câtă vreme cele două adrese nu le

împiedica pe recurentele-reclamante să se înscrie la examenul de titularizare.

De altfel, Înalta

Curte constată că recurenta-reclamantă M.A.T. s-a și înscris la respectivul

examen de titularizare, însă motivele în raport de care dosarul său de înscriere

a fost respins nu pot fi examinate, în raport de dispozițiile art. 129 alin.

(6) C. proc. civ.

Totodată, atâta vreme

cât prin actele administrative contestate nu se face vreo referire la calitatea

juridică a diplomelor de licență a recurentelor-reclamante, criticile formulate

pe acest aspect sunt străine cauzei, motiv pentru care nu vor fi analizate în

acest cadru.

Toate considerentele

expuse, converg către concluzia că soluția de respingere a cererii

reclamantului, pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală, motiv

pentru care recursul va fi respins, ca nefondat, potrivit art. 312 alin. (1) C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamantele M.A.T. și R.C. împotriva Sentinței nr. 151 din 12 mai

2011 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 mai 2012.

Procesat de GGC - GV