ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2097/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea atacată cu recurs Prin Sentința nr. 151 din 12 mai 2011, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile invocate de pârâți precum și acțiunea formulată de reclamantele M.A.T. și R.C. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației, Cercetării, Inovației - Direcția Generală de Strategii și Programe Universitare și Inspectoratul Școlar Județean Buzău.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Astfel, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul Școlar Județean Buzău, invocată de acesta prin întâmpinare, a fost respinsă, deoarece prin adresele comunicate celor două reclamante, pârâtul recunoaște că reclamantele nu îndeplinesc condițiile participării la concursul de titularizare 2011. De asemenea, și excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea plângerii prealabile a fost respinsă, întrucât reclamantele au făcut nenumărate demersuri în respectarea art. 7 din Legea nr. 554/2004, modificat, adresându-se atât Ministerului, dar și celeilalte pârâte, respectiv Universitatea S.H.

Analizând cauza pe fondul ei, instanța de fond a reținut că cele două reclamante sunt nemulțumite de faptul că, fiind absolvente ale Facultății de Limba și Literatura Română din cadrul Universității S.H., fiind licențiate în filologie, au solicitat Inspectoratului Școlar Județean Buzău ca, față de Decizia nr. 2376/2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, să li se comunice dacă îndeplinesc condițiile de înscriere la concursul de titularizare 2011, iar acesta, prin adresele a căror anulare solicită prin prezenta cerere, le-a comunicat faptul că nu îndeplinesc condițiile de participare la concurs, întrucât legislația în domeniu este Ordinul 3735/2011, însă nu a precizat în mod expres motivele pentru care nu pot participa la concurs.

Obiectul prezentei acțiuni nu privește anularea diplomelor de licență ale celor două reclamante, ci anularea Adreselor nr. 1308 din 15 martie 2011 și nr. 1308 din 15 martie 2011, emise de Inspectoratul Școlar Județean Buzău și obligarea pârâtei la eliberarea unor alte adrese din care să rezulte că diplomele de licență sunt valabile.

Instanța de fond a apreciat că acțiunea celor două reclamante este neîntemeiată, având în vedere că, prin răspunsurile la petițiile reclamantelor, pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Buzău le comunică acestora faptul că pentru a putea participa la titularizare candidații, indiferent de instituția de învățământ superior pe care au frecventat-o trebuie să fie absolvenți ai unor specializări care trebuie să se regăsească atât în Centralizator, cât și în Hotărârile de Guvern privind autorizarea și funcționarea provizorie sau acreditarea specializărilor din cadrul instituțiilor de învățământ superior de stat și particular, profilurile, specializările, durata studiilor, precum și titlurile obținute de absolvenții învățământului universitar, nomenclatorul domeniilor și al specializărilor universitare din cadrul instituțiilor de învățământ universitar dar și forma de învățământ pentru care au fost autorizate să funcționeze provizoriu.

Reclamantele sunt absolvente ale unei instituții de învățământ superior a cărei formă de învățământ nu se regăsește în nicio hotărâre de guvern prin care se autorizează provizoriu/acreditează instituțiile de învățământ superior, hotărâre de guvern valabilă la momentul înscrierii în anul I de studii. În acest sens, reține instanța de fond că Universitatea absolvită de cele două reclamante, respectiv Universitatea S.H., nu a îndeplinit procedura obligatorie pe care trebuia să o parcurgă conform legii în vederea autorizării/acreditării acestei forme de învățământ la distanță. Este vorba de o obligație exclusivă a universității, pe care nu a parcurs-o. Concret această procedură este reglementată de Legea nr. 88/1993, O.U.G.

nr. 75/2005, legi pe care universitatea nu le-a respectat. 2. Cererea de recurs Împotriva Sentinței nr. 151 din 12 mai 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamantele M.A.T. și R.C. în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în susținerea căruia au arătat, în esență, următoarele: Astfel, susțin recurentele că opinia Inspectoratului emisă prin adresele contestate este de natură a le prejudicia drepturile recunoscute prin lege câtă vreme diplomele de licență prin care li se recunoaște calitatea de licențiate în filozofie se bucură de prezumția de legalitate. În acest sens arată recurentele că în momentul înscrierii în anul I de studiu specializarea limba și literatura română era autorizată să funcționeze provizoriu, în baza H.G.

nr. 1609/2004 așa încât diplomele de licență sunt valabile câtă vreme nicio autoritate administrativă sau judecătorească nu a dispus revocarea sau anularea lor. Mai susțin recurentele că instanța de fond a dat o eficiență eronată dispozițiilor legale privind participarea la examenul de titularizare, de fapt în motivarea soluției există și o contradicție, pe de o parte se arată că nu se pune în discuție valabilitatea diplomelor de licență, iar pe de altă parte se respinge acțiunea pe considerentul că aceste diplome nu îndeplinesc condițiile privind participarea la examenul de titularizare, or prima instanță nu a fost învestită cu o cerere privind anularea diplomelor de licență. 3. Hotărârea instanței de recurs Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs, în raport cu dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc.

civ., și ținând seama de toate susținerile și apărările părților, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente: Înalta Curte analizând actele și lucrările dosarului în raport de cadrul legal aplicabil în cauză constată că nu poate primi criticile formulate de recurentele-reclamante, circumscrise motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., fără însă a-și însuși considerentele expuse de către instanța de fond. În acest sens, Înalta Curte constată că deși instanța de fond a reținut în mod corect obiectul acțiunii în contencios administrativ cu care a fost învestită de recurentele-reclamante la data de 28 martie 2011, a interpretat în mod greșit conținutul celor două acte administrative contestate, motiv pentru care vor fi înlăturate toate argumentele de fapt și de drept care exced cadrului procesual stabilit în raport de obiectul cererii de chemare în judecată.

Astfel, este lesne de observat că la cererile prin care recurentele-reclamante au solicitat să li se comunice dacă pe baza actelor de studii anexate și în raport de Decizia nr. 2376/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, îndeplinesc condițiile de înscriere la concursul de titularizare 2011, intimatul Inspectoratul Școlar Județean Buzău, a răspuns prin adresele contestate, în mod legal, în sensul că nefiind părți, hotărârea judecătorească nu le este opozabilă precum și prin indicarea actului normativ în baza căruia se organizează examenul de titularizare în anul 2011, respectiv Ordinul nr. 3753 din 09 februarie 2011 a M.E.C.T.S, și nu în sensul că recurente-reclamante nu îndeplinesc condițiile de participare la concurs, întrucât legislația în domeniu este Ordinul 3735/2011, cum în mod greșit a reținut instanța de fond.

În acest context, Înalta Curte constată că recurentele-reclamate au promovat în fața instanței de fond o acțiune în contencios administrativ, în temeiul art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, prin care au solicitat anularea Adreselor nr. 1308, respective nr. 1309 emise la data de 15 martie 2011 de către intimatul-pârât Inspectoratul Școlar Buzău, condiții în care trebuiau să facă dovada caracterului vătămător al celor două înscrisuri contestate, aspect care însă nu poate fi reținut, în prezenta cauză, câtă vreme cele două adrese nu le împiedica pe recurentele-reclamante să se înscrie la examenul de titularizare. De altfel, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă M.A.T.

s-a și înscris la respectivul examen de titularizare, însă motivele în raport de care dosarul său de înscriere a fost respins nu pot fi examinate, în raport de dispozițiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ. Totodată, atâta vreme cât prin actele administrative contestate nu se face vreo referire la calitatea juridică a diplomelor de licență a recurentelor-reclamante, criticile formulate pe acest aspect sunt străine cauzei, motiv pentru care nu vor fi analizate în acest cadru. Toate considerentele expuse, converg către concluzia că soluția de respingere a cererii reclamantului, pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală, motiv pentru care recursul va fi respins, ca nefondat, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantele M.A.T. și R.C. împotriva Sentinței nr. 151 din 12 mai 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 mai 2012. Procesat de GGC - GV