ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 178/2012

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea înregistrată la data de 25

septembrie 2009, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, reclamanții M.V., M.E. și M.U. au chemat în judecată

pe pârâtul Ministerul Afacerilor Externe solicitând obligarea acestuia ca, prin

intermediul Ambasadei României la Chișinău, să le primească cererea și actele

necesare cu privire la redobândirea cetățeniei române.

În motivarea cererii,

reclamanții au arătat că în august 2008 s-au prezentat la Secția Consulară a

Ambasadei României de la Chișinău în vederea depunerii cererii și actelor

necesare pentru redobândirea cetățeniei române în temeiul art. 12 alin. (2) și

art. 10

1

din Legea nr. 21/1991, însă au fost refuzați.

instanțe.

Prin Sentința nr. 665

din 5 februarie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis cererea reclamanților M.V., M.E. și M.U., în

contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe și a obligat pe pârât

să primească cererea reclamanților de redobândire a cetățeniei române în termen

de 30 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Totodată a obligat

pârâtul la plata sumei de 4,3 RON cheltuieli de judecată către reclamanți.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut, în esență că, autoritatea pârâtă a depășit

termenul rezonabil de soluționare a cererii reclamanților de redobândire a

cetățeniei române, prevăzut de art. 10 din Convenția Europeană asupra

Cetățeniei, ratificată de către România prin Legea nr. 396 din 14 iunie 2002

publicată în M. Of. al României Partea I nr. 490/09.07.2002.

în cauză.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

II. Considerentele

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La termenul din 26

octombrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând că niciuna

dintre părți nu s-a înfățișat la strigarea pricinii, deși procedura de citare a

fost legal îndeplinită, a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art.

242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Datorită faptului că

în termen de un an de la suspendare, nici una dintre părți nu a solicitat

repunerea cauzei pe rol și nici nu a îndeplinit vreun act de procedură, Înalta

Curte de Casație și Justiție a repus cauza pe rol, din oficiu, în condițiile

prevăzute de art. 252 C. proc. civ., respectiv a fixat termen, cu citarea

părților, pentru a se discuta dacă operează perimarea cererii în temeiul art.

248 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit

dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ.: "orice cerere de chemare

în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de

reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor,

dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an", iar potrivit

art. 249 C. proc. civ. "perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act

de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care

justifică un interes".

Cum, în speță, de la

data suspendării cauzei și până la repunerea acesteia pe rol, pricina a rămas

în nelucrare din vina părților și având în vedere că nu s-au îndeplinit nici un

fel de acte de procedură de natură a întrerupe și nici de a suspenda perimarea,

astfel cum sunt prevăzute în art. 249 - 251 C. proc. civ., urmează a se face

aplicarea dispozițiilor art. 252 alin. (1) din același cod, constatându-se din

oficiu perimarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

D E C I D E

Constată perimat

recursul declarat de Ministerul Afacerilor Externe împotriva Sentinței nr. 665

din 5 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 ianuarie 2012.

Procesat de GGC - AA