ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1445/2018

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual În cadrul soluționării recursului declarat de Uniunea Judecătorilor din România împotriva sentinței civile nr. 5824 din 22.10.2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, recurenta a formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor art. 12 alin. (1) lit. a din Legea nr. 544/2001 și a dispozițiilor art. 22 alin. (1) teza I din Legea nr. 544/2001. 2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond Prin încheierea din data de 14 decembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă în parte cererea de sesizare a Curții Constituționale.

A fost dispusă sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 12 alin. (1) lit. a din Legea nr. 544/2001 și a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 22 alin. (1) teza I din Legea nr. 544/2001. 3. Cererea de recurs Împotriva hotărârii de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale pronunțată de Curtea de Apel București, recurenta Uniunea Judecătorilor din România a declarat recurs, fără a prezenta motivele cererii. II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție 2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante. Conform art. 486 alin. (1) lit. d și alin. (3) C. proc.

civ.: "Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Dispozițiile art. 82 alin. (1), art. 83 alin. (3) și ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile." Conform art. 489 alin. (1) și (2) C. proc. civ.: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3). Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488." Înalta Curte constată că prin motivarea recursului se înțelege nu doar indicarea unuia dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc.

civ., ci și dezvoltarea motivelor invocate, în sensul formulării unor critici referitoare la hotărârea judecătorească recurată. În cauză, analizând cererea de recurs, Înalta Curte constatată că recurenta nu a invocat niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și nu a formulat critici cu privire la hotărârea atacată care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de acest text de lege. În consecință, Înalta Curte constată că este întemeiată excepția nulității recursului în raport cu dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d și alin. (3), art. 489 alin. (1) C. proc. civ. 2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 486 din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de Uniunea Națională a Judecătorilor din România împotriva încheierii din 14 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 martie 2018.