ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1438/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 21.08.2015, reclamantul Municipiul Alba Iulia prin primar a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, anularea Deciziei nr. 207/06.07.2015 pronunțată în soluționarea contestației administrative, anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/3.10.2014 privind proiectul cod SMIS 6922 cu titlul "Modernizare DN 74 de la km 99+870 la km 103+175, str. x și Calea x, Municipiul Alba" și proiectul cos SMIS 6924 cu titlul "Modernizare DN 1+E81 de la km 382+400 până la km 385+160, str. x inclusiv podul peste râul Ampoi și pasajul peste CF Alba Iulia" beneficiar Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Alba Iulia, prin care s-a aplicat o corecție financiară de 10% din valoarea contractului încheiat cu PFA A., lot I (CMIS 6922) și o corecție financiară de 5% din valoarea contractului încheiat cu B. S.R.L., Lot III (SMIS 6924) și exonerarea, pe cale de consecință, a Municipiului Alba Iulia de la plata sumelor stabilite conform Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, cu cheltuieli de judecată.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 223/2015 din 11 decembrie 2015 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă acțiunea reclamantului Municipiul Alba Iulia prin primar.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamantul Municipiul Alba Iulia prin primar, fiind invocat, în susținerea căii de atac formulate, motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Astfel, cu privire la primul aspect reținut de instanța de fond în sensul că a fost constatată acceptarea unui ofertant care nu ar fi fost selectat dacă criteriile de selecție publicate ar fi fost respectate, recurentul a arătat că nu poate fi considerată o încălcare a legii faptul că ofertantul declarat câștigător pentru lotul 1-A. nu a depus certificatul privind plata taxelor și impozitelor, întrucât ofertantul a depus "declarație privind neîncadrarea în situațiile prevăzute de art. 181 din O.U.G. nr. 34/2006". Recurentul precizează că nu a solicitat ofertantului clarificări deoarece nu era necesar, astfel că nu a fost îndeplinită nici condiția prevăzută la art. 181 lit. c) pentru a proceda la excluderea din procedură a ofertantului.

A arătat recurentul că, în contradicție cu argumentele instanței de fond, legiuitorul nu a stabilit imperativ faptul că autoritatea contractantă are obligația de a solicita certificatele edificatoare, ci lasă la latitudinea autorității contractante de a formula o astfel de solicitare, conform alin. (4).

Cu privire la al doilea aspect reținut de instanța de fond, în sensul că autoritatea contractantă a atribuit contractul fără respectarea criteriului de atribuire cu privire la prețul cel mai scăzut și a fost descalificat un ofertant deoarece i-a fost atribuit deja un alt contract de achiziție în cadrul aceleiași proceduri, recurentul a arătat că autoritatea contractantă a aplicat factorul de evaluare "prețul cel mai mic" numai ofertelor admisibile, conform O.U.G. nr. 34/2006.

Recurentul a precizat că nu se poate considera că presupusa abatere de la legalitate a fost de natură să producă un prejudiciu bugetului UE sau fondurilor publice naționale prin înlăturarea unei oferte cu prețul cel mai scăzut datorită neîndeplinirii cerințelor minime de calificare impuse disproporționat.

Cu privire la aspectul reținut de instanța de fond în legătură cu faptul că prin documentația de atribuire au fost stabilite criterii restrictive și nu există o motivare a acestei cerințe minime privind legalizarea acordului de asociere referitoare la situația economică și financiară ori la capacitatea tehnică și/sau profesională printr-o notă justificativă, recurentul a arătat că legiuitorul reglementează posibilitatea ca autoritatea contractantă să solicite ca asocierea să fie legalizată în cazul în care oferta comună este declarată câștigătoare și numai dacă o astfel de măsură reprezintă o condiție necesară pentru buna îndeplinire a contractului.

Prin legalizarea asocierii autoritatea contractantă a dorit să se asigure că cei doi asociați vor colabora pe tot parcursul derulării contractului în vederea îndeplinirii obligațiilor contractuale, iar asocierea nu este doar una formală, în vederea participării la procedură.

Recurentul a arătat că autoritatea contractantă a întocmit Nota justificativă nr. x/26.11.2010 privind stabilirea cerințelor minime de calificare pentru achiziția publică de servicii diriginte de șantier, iar autoritatea a respectat prevederile legale ale O.U.G. nr. 34/2006.

1.4. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă la motivele de recurs formulate, intimatul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Procedura de soluționare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 14 decembrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 15 februarie 2018 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu sentința atacată, motivele de recurs formulate și dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că instanța de primă jurisdicție a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale în cauza dedusă judecății și își însușește considerentele acesteia. Ca urmare, sentința instanței de fond va fi menținută ca fiind legală, pentru argumentele ce urmează.

Astfel, cu privire la prima critică formulată de recurent, în sensul că nu a fost necesară depunerea certificatului privind plata taxelor și impozitelor, întrucât ofertantul a depus "declarație privind neîncadrarea în situațiile prevăzute de art. 181 din O.U.G. nr. 34/2006", Înalta Curte, în deplin acord cu cele reținute de instanța de fond, reține că este obligatorie cerința privind prezentarea certificatelor constatatoare privind îndeplinirea obligațiilor exigibile de plată a impozitelor, taxelor și contribuțiilor de asigurări sociale.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 181 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 34/2006 autoritatea contractantă are dreptul de a exclude dintr-o procedură pentru atribuirea contractului de achiziție publică orice ofertant/candidat care nu și-a îndeplinit obligațiile de plată a impozitelor, taxelor și contribuțiilor de asigurări sociale către bugetele componente ale bugetului general consolidat, în conformitate cu prevederile legale în vigoare în România sau în țara în care este stabilit.

Însă în raport cu dispozițiile art. 11 alin. (5) și art. 34 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006, rezultă cu evidență că autoritatea contractantă are obligația de a solicita documentele de calificare menționate în fișa de date a achiziției, în scopul de a se asigura că ofertantul câștigător îndeplinește această cerință de calificare, nefiind suficientă declarația pe proprie răspundere prin care se confirmă îndeplinirea acestei cerințe.

Ca urmare, apărarea recurentului în sensul că nu a solicitat ofertantului clarificări deoarece nu era necesar, nu poate fi primită de instanța de control judiciar, având în vedere dispozițiile legale aplicabile cauzei.

Nici critica adusă sentinței, cu privire la atribuirea contractului fără respectarea criteriului de atribuire cu privire la prețul cel mai scăzut, nu poate fi primită de Înalta Curte, întrucât prin încheierea unui contract cu oferta cea mai mare, fără respectarea factorului de evaluare a ofertelor stabilit în documentația de atribuire, a fost nesocotit principiul concurenței și tratamentului egal, fiind încălcate dispozițiile art. 13 și art. 37 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006.

Este evident că nerespectarea cerințelor de calificare restrictive nu poate fi acoperită prin argumente de ordin subiectiv, cum, de asemenea, autoritatea contractantă nu poate adăuga cerințe, fără elaborarea unor note justificative în acest sens, conform art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006. Astfel, în mod corect a apreciat instanța de fond faptul că cerința autorității contractante ca asocierea să fie legalizată numai în cazul în care oferta comună este declarată câștigătoare, condiție necesară pentru buna desfășurare a contractului, nu își găsește justificare în nota întocmită în acest sens, nr. x/26.11.2010.

Nici critica cu privire la inexistența prejudiciului nu poate fi reținută de instanța de control judiciar, având în vedere că, în conformitate cu prevederile H.G. nr. 759/2007, pentru ca o cheltuială să fie justificată aceasta trebuie să fie conformă cu legislația națională și europeană.

Totodată, Înalta Curte are în vedere faptul că CJUE a statuat, în jurisprudența sa, faptul că inclusiv abaterile care nu au un impact financiar precis pot afecta interesele financiare ale Uniunii, astfel că în mod corect instanța de fond a constatat că neregulile constatate reprezintă abateri de la legislația națională a achizițiilor publice, precum și de la prevederile contractului de finanțare încheiat.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Municipiul Alba Iulia prin primar împotriva sentinței nr. 223/2015 din 11 decembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 martie 2018.