ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1419/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 13.08.2015, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, anularea deciziei din data de 02.07.2015, de respingere a cererii de finanțare nr. x/27.05.2015 depusă în cadrul "Programului de stimulare a înnoirii Parcului auto național din 2015".

Prin sentința nr. 3237 din data de 7 decembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității cererii și excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de autoritatea pârâtă și a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.A., criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului se arată, în esență, că soluția cuprinsă în dispozitivul hotărârii recurate este rezultatul unei motivări contradictorii și a interpretării și aplicării greșite a dispozițiilor art. 1 din Regulamentul UE nr. 1407/2013 privind aplicarea art. 107-108 din TFUE, care acordă posibilitatea de a obține ajutoare de înscriere în Programul de stimulare a înnoirii parcului auto național sesiunea 4.05.-30.09.2015.

Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 03.06.2016, intimata Administrația Fondului pentru Mediu a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând, în esență, că instanța de fond a analizat în mod echitabil susținerile ambelor părți, motivând prin raportare directă la dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cu luarea în considerare a dispozițiilor comunitare invocate de recurenta-reclamantă.

Raportul asupra admisibilității recursului întocmit în cauză potrivit art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost comunicat părților conform încheierii de ședință din data de 18 mai 2017, în temeiul art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 5 octombrie 2017, completul de filtru a constatat că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, în consecință, a admis în principiu recursul și a fixat termen pentru dezbateri contradictorii, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare și dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Mai întâi se impune a se preciza că, deși recurenta și-a încadrat criticile formulate în motivele de casare de la pct. 6 și 8 ale art. 488 C. proc. civ., în realitate acestea vizează doar pct. 8, întrucât se critică modalitatea în care judecătorul fondului a interpretat și aplicat dispozițiile legal incidente situației de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Recurenta-reclamantă a supus controlului de legalitate, în condițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, decizia emisă în data de 02.07.2015 prin care Administrația Fondului pentru Mediu i-a respins contestația formulată împotriva deciziei de respingere a cererii de finanțare nr. x/27.05.2015 depusă în cadrul Programului de stimulare a înnoirii parcului auto național din 2015.

Prin decizia publicată pe site-ul autorității emitente au fost reținute două motive de respingere a cererii de finanțare, respectiv:

- respingerea auto cu nr. x, y și z întrucât nu au o masă maximă autorizată mai mare de 35 tone, ceea ce contravine prevederilor art. 2 pct. 1 lit. d) din ghidul de finanțare aferent programului;

- respingerea ajutorului de minimis sub forma primei de casare pentru 65 mijloace de transport validate, întrucât solicitantul își desfășoară activitatea în unul dintre sectoarele prevăzute în cuprinsul art. 1 din Regulamentul (UE) nr. 1407/2013.

Atât în etapa administrativă a litigiului, cât și în cea judiciară, criticile de nelegalitate au vizat aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1 din Regulamentul UE nr. 1407/2013, invocând faptul că recurenta nu este exclusă de la obținerea ajutoarelor, deoarece nu desfășoară activitate în domeniul producției primare de produse agricole, termenul corect în traducerea în limba română a anexei I la Tratat fiind "produse de morărit", iar nu "produse de panificație", cum din eroare s-a tradus.

În abordarea problematicii cu care a fost investită, curtea de apel a reținut că, conform anexei I din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene nu se poate acorda ajutor de minimis pentru întreprinderile care își desfășoară activitatea în domeniu produselor de panificație, malț, amidoane și fecule, gluten, inulină, fiind validată decizia autorității de mediu cu privire la neeligibilitatea recurentei.

Soluția instanței de fond nu este însușită și de instanța de control judiciar, întrucât este rezultatul aplicării unei norme europene în cuprinsul căreia s-a strecurat o eroare de traducere.

Reevaluând materialul probator administrat în cauză pentru a răspunde criticilor formulate, Înalta Curte reține că la data de 27.05.2015 recurenta-reclamantă a depus cerere de înscriere în Programul de stimulare a înnoirii parcului auto național (PSIPAN) sesiunea 4 mai -30 septembrie 2015, prin care a solicitat finanțarea nerambursabilă din fondul pentru mediu, acordată sub forma primei de casare pentru achiziționarea de autovehicule noi, mai puțin poluante.

În soluționarea cererii, autoritatea intimată raportându-se la varianta de traducere oficială la nivel național a anexei I la Tratatul de funcționare a Uniunii Europene, capitolul 11 a reținut că, potrivit codurilor CAEN precizate în certificatul constatator depus, cererea de finanțare nu corespunde criteriilor de eligibilitate pentru acordarea finanțării în cadrul programului, deoarece activitățile desfășurate contravin condițiilor stipulate prin Regulamentul UE nr. 1407/2013 și Anexa nr. 1 la Tratat.

Acesta fiind contextul factual al cauzei, instanța de control judiciar constată că soluția primei instanțe, care a considerat legal răspunsul autorității intimate, este susceptibilă de casare prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, acordarea ajutorului de minimis în cadrul Programului de stimulare a înnoirii parcului auto național se face cu respectarea criteriilor privind ajutorul de minimis stipulate în Regulamentul UE nr. 1407/2013 al Comisiei din 18 decembrie 2013 privind aplicarea articolelor 107 și 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 352 din 24.12.2013.

Potrivit art. 1 alin. (1) lit. b) din Regulamentul nr. 1407/2013 "Prezentul regulament se aplică ajutoarelor acordate întreprinderilor din toate sectoarele, cu excepția: (…) b) ajutoarelor acordate întreprinderilor care își desfășoară activitatea în domeniul producției primare de produse agricole".

Art. 2 din același regulament definește produsele agricole ca fiind produsele enumerate la anexa I din tratat, cu excepția produselor obținute din pescuit și acvacultură prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 104/2000, iar conform anexei I la Tratat, capitolul 11, în cadrul produselor agricole sunt incluse produsele de morărit, malț, amidoane și fecule, gluten, inulină.

În speță, se constată că obiectul de activitate al recurentei este încadrat în codul CAEN 1071 - Fabricarea pâinii, fabricarea prăjiturilor și a produselor proaspete de patiserie, rezultând fără nici un dubiu că recurenta nu se încadrează în excepțiile prevăzute expres în art. 1 din Regulamentul nr. 1407/2013.

Împrejurarea invocată de autoritatea intimată în sensul că, la momentul analizării cererii de finanțare, traducerea oficială a anexei I la Tratat, capitolul 11, era "produse de panificație; malț; amidoane și fecule; gluten; gluten; inulină" nu poate fi reținută ca temei al respingerii cererii de finanțare, întrucât ultima variantă consolidată a anexei I la Tratatul de funcționare a Uniunii Europene a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. C 326/47 din 26.10.2012, dată de la care nu a mai suferit modificări, traducerea oficială inițială a cap. 11, fiind "produse de morărit".

În acest context, este important de menționat faptul că societatea recurentă a fost înscrisă și acceptată în Programul PSIPAN derulat în anii 2013 și 2014, astfel încât este evidentă eroarea de traducere în limba română a termenului "products oh the milling industry" din cap. 11 anexa I la Tratat, care înseamnă produse ale industriei morăritului, iar nu produse de panificație.

De altfel, din cuprinsul corespondenței purtată cu reprezentanții site-ului oficial al Uniunii Europene rezultă că este vorba de o eroare de traducere.

În atare situație, întrucât recurenta nu se încadrează în excepțiile prevăzute în cuprinsul art. 1 din Regulamentul nr. 1407/2013, în mod greșit autoritatea intimată a considerat neeligibilă solicitarea de acordare a finanțării.

Pentru considerentele expuse din care rezultă că este fondat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 496 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va casa în parte sentința civilă recurată și rejudecând va anula în parte decizia din data de 02.07.2015 și în tot decizia din data de 16.07.2015 emise de autoritatea intimată, va obliga intimata Administrația Fondului pentru Mediu să admită cererea de finanțare nr. 341/27.05.2015 pentru 65 de mijloace de transport și va menține dispozițiile sentinței cu privire la soluționarea excepțiilor inadmisibilității și lipsei calității procesuale pasive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.A. împotriva sentinței nr. 3237 din 7 decembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința recurată și, rejudecând:

Admite în parte acțiunea, anulează în parte Decizia din data de 02.07.2015 și în tot Decizia din data de 16.07.2015 emise de Administrația Fondului pentru Mediu.

Obligă intimata Administrația Fondului pentru Mediu să admită cererea de finanțare nr. 341/27.05.2015 pentru 65 mijloace de transport.

Menține dispozițiile sentinței cu privire la excepția inadmisibilității și excepția lipsei calității procesuale pasive.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 martie 2018.