ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4238/2018
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4238/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată inițial la Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, și ulterior pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca urmare a declinării competenței soluționării cauzei în favoarea acestei din urmă instanțe, prin Sentința civilă nr. 8619/02.12.2015, reclamanta Casa Județeană de Pensii Bacău a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, acceptarea în cadrul Programului de stimulare a înnoirii parcului auto național pentru anul 2014.
Hotărârea primei instanțe
Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 1360 din 21 aprilie 2016, a respins excepția inadmisibilității pentru lipsa plângerii prealabile, invocată de pârâtă, ca nefondată.
Totodată, a admis, în parte, cererea formulată de reclamantă, obligând pârâta să reevalueze cererea formulată de reclamantă, înregistrată sub nr. x/18.09.2014, în cadrul Programului de stimulare a înnoirii Parcului auto național.
Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurenta a susținut, în esență, că în mod greșit prima instanță a respins excepția inadmisibilității acțiunii, reclamanta era ținută de parcurgerea obligatorii, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, a arătat că a acționat în calitate de autoritate publică, în cauză nefiind vorba despre drepturi cu privire la care părțile să poată dispune potrivit dreptului comun, ci de un act de putere publică, a cărui posibilitate de contestare este reglementată în mod expres de Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei, de asemenea, a susținut că în mod greșit prima instanță a admis acțiunea, în condițiile în care motivul pentru care nu a fost aprobat dosarul de finanțare depus de intimata-reclamantă l-a reprezentat neîndeplinirea tuturor criteriilor obligatorii.
În acest sens, a susținut că intimata nu a depus documentul din care să rezulte modificarea adresei sediului, Ordinul Ministrului Mediului și Schimbărilor Climatice nr. 364/2014, pentru aprobarea Ghidului de finanțare a Programului de stimulare a înnoirii Parcului auto național, fiind norme speciale și de strictă aplicare și interpretare, se aplică cu prioritate față de norma generală.
În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, pe fond, respingerea acțiunii.
Apărarea intimatei-reclamante
Prin întâmpinare, reclamanta Casa Județeană de Pensii Bacău a depus la dosar întâmpinare, în termen legal, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea sentinței atacate, fiind temeinică și legală.
Procedura de examinare a recursului în completul de filtru
Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 14 iunie 2018, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Totodată, ulterior, procedura de filtrare reglementată de art. 493 din C. proc. civ. nu a mai fost parcursă, acordându-se termen de judecată în ședință publică, potrivit încheierii din 18 octombrie 2018.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.
Argumente de fapt și de drept relevante
Intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând acceptarea în cadrul Programului de stimulare a înnoirii parcului auto național pentru anul 2014.
Curtea de Apel București a respins excepția inadmisibilității pentru lipsa plângerii prealabile și a admis, în parte, cererea formulată de reclamantă, obligând pârâta să reevalueze cererea formulată de reclamantă, înregistrată sub nr. x/18.09.2014, în cadrul Programului de stimulare a înnoirii Parcului auto național.
Soluția Curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt.
1.1. Referitor la susținerile privind greșita soluționare a excepției inadmisibilității acțiunii, se reține că acestea sunt lipsite de fundament.
Astfel, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la filele x și următoarele, respectiv dosarul primei instanțe sesizate, anterior învestirii instanței de judecată, intimata-reclamantă s-a adresat autorității recurente cu contestație împotriva deciziei pârâte de respingere a cererii sale de finanțare, soluționată tot în sensul respingerii, cu consecința menținerii deciziei inițiale, cum corect a reținut judecătorul fondului.
În plus, chiar recurenta afirmă, atât în întâmpinarea depusă în fața instanței de fond, cât și în cererea de recurs, că intimata-reclamantă a formulat contestație împotriva hotărârii Comitetului director, înregistrată sub nr. x/17.10.2014, prin care a solicitat reanalizarea cererii sale și aprobarea acesteia, iar instituția a menținut soluția de respingere a cererii de finanțare.
1.2. Instanța de control judiciar apreciază că nu poate primi nici celelalte critici ale recurentei, care vizează soluția pe fondul cauzei.
Contrar susținerilor recurentei, în înscrisurile atașate cererii de finanțare, depuse la dosar (certificatul de înregistrare fiscală x, certificatul de cazier fiscal nr. x/16.09.2014, certificatul de atestare fiscală nr. x/16.09.2014 și certificatul de atestare fiscală pentru persoane juridice privind impozitele și taxele locale nr. x/17.09.2014), figurează Casa Județeană de Pensii Bacău, cu sediul în Bacău, județ Bacău.
Într-adevăr, în certificatul de înmatriculare x din 01.10.2001 emis de Inspectoratul de Poliție Județean Bacău pentru autovehiculul menționat este trecut, în calitate de proprietar "Casa Județeană de Pensii Bacău, adr. Titulescu Nicolae, nr. 82", însă în cartea de identitate a acestuia este indicată adresa "Bacău I.S. Sturza" pentru proprietarul Casa Județeană de Pensii Bacău.
Prin urmare, este de necontestat că intimata-reclamantă Casa Județeană de Pensii Bacău, cu sediul în Bacău, județul Bacău, este proprietara autovehiculului în discuție, iar solicitarea acesteia de includere în Programul național de stimulare a înnoirii Parcului auto național pentru anul 2014 vizează respectivul autovehicul uzat, marca x 1.4 MPI, cu numărul de înmatriculare x, numărul de identificare x, anul de fabricație 2001, anul primei înmatriculări 2001, înregistrat cu număr de inventar 2.3.2.1.1.1 și având certificatul de înmatriculare nr. x
În atare condiții, soluția autorității recurente de respingere a cererii intimatei, întrucât nu a depus documentul din care să rezulte modificarea adresei sediului acesteia, reprezintă expresia unui formalism excesiv, cu atât mai mult cu cât riscul de confuzie cu privire la titularul cererii de finanțare este inexistent, având în vedere că la nivelul fiecărui județ există o singură casă județeană de pensii, diferențierea acestora realizându-se prin denumirea județului unde este organizată fiecare dintre acestea.
De asemenea, riscul de confuzie sub aspectul identității Casei Județene de Pensii Bacău este inexistent, având în vedere că în cartea de identitate a autovehiculului era menționat sediul intimatei-reclamante din str. x, lipsind astfel premisa de aplicare a art. 32 lit. o) din Ordinul nr. 364/2014.
Totodată, instanța de control judiciar reține că, în cauză, sunt relevante și prevederile art. 45 alin. (1), (5) și (6) din Ordinul ministrului mediului și schimbărilor climatice nr. 364/2014 pentru aprobarea Ghidului de finanțare a Programului de stimulare a înnoirii Parcului auto național.
Astfel, din analiza art. 45 alin. (5) din Ordinul 364/2014 rezultă că respingerea cererii de finanțare intervine atunci când informațiile existente la dispoziția comisiei de analiză din cadrul autorității recurente nu sunt în măsură să o edifice cu privire la îndeplinirea tuturor criteriilor de eligibilitate instituite de art. 31 din același ordin, întrucât scopul documentelor din dosarul cererii de finanțare este de a demonstra îndeplinirea acelor criterii, iar nu de a constitui prin ele însele chestiuni de eligibilitate.
Prin urmare, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu împotriva Sentinței nr. 1360 din 21 aprilie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 noiembrie 2018.