ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1072/2017

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, a solicitat modificarea deciziei de respingere a contestației înregistrată sub nr. 205911 din 15 septembrie 2014, precum și a deciziei de respingere a Dosarului înregistrat sub nr. x din 4 august 2014.

Soluția instanței de fond Prin Sentința nr. 47/F-CONT din data de 23 martie 2015, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității cererii, invocată de pârâtă prin întâmpinare, a admis cererea reclamantei, a anulat decizia de respingere a Contestației înregistrată sub nr. 205911 din 15 septembrie 2014 și decizia de respingere a dosarului de acceptare în Programul de stimulare a înnoirii parcului auto național pentru anul 2014, înregistrat sub nr. x/R din 4 august 2014, a obligat pârâta la acordarea către reclamantă a celor 3 prime de casare, în cuantum de 19.500 RON, aferente celor 3 autoturisme.

Cererea de recurs Împotriva Sentinței nr. 47/F-CONT din data de 23 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, care a invocat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Prima critică subsumată acestui motiv de recurs vizează faptul că instanța de fond în mod greșit a respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată pentru lipsa procedurii prealabile administrative, reglementată de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Depunerea contestației prevăzute în Ghidul de finanțare de către parte nu face dovada respectării cerinței legale aflate în discuție. A doua critică privește faptul că prima instanță a procedat la aplicarea greșită a normelor de drept material. Potrivit Regulamentului (UE) nr. 1407/2013 statelor membre le revine obligația de a se asigura, prin mijloace corespunzătoare, respectiv de jure și de facto, că ajutoarele de minimis acordate nu vor avea ca destinație finală sponsorizarea de activități interzise, potrivit legislației comunitare. Modul în care autoritățile române au considerat să aplice transpunerea acestor cerințe ale aquis-ului comunitar, cu privire la derularea la nivel național a Programului de stimulare a înnoirii Parcului auto național - 2014, se reflectă în prevederile Ordinului MMSC nr. 364/2014 și în cele ale Dispoziției Președintelui Administrației Fondului pentru Mediu nr. 138/2014. Intimata are ca obiect principal de activitate transportul rutier de mărfuri, domeniu care nu este eligibil în cadrul programului. Recurenta opinează în sensul că instanța de fond s-a referit în mod greșit la prevederile art. 43 alin. (2) din Ghidul de finanțare, care nu au incidență în speța de față.

Apărările formulate în cauză Intimata SC A. SRL a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței atacate.

Procedura derulată în recurs În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea de ședință din data de 29 iunie 2016, s-a dispus comunicarea raportului, în baza dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., cu mențiunea că părțile pot formula în scris un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicare. La termenul din 19 ianuarie 2017, având în vedere că în raport s-a apreciat că recursul este admisibil, neexistând o jurisprudență constantă la nivelul secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a considerat, de către toți membrii completului, că recursul nu poate fi soluționat potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) sau (6) din C. proc. civ. și s-a fixat termen de judecată cu citarea părților.

Soluția instanței de recurs. Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. 6.1. Critica referitoare la greșita soluționare a excepției inadmisibilității cererii de chemare în judecată pentru lipsa procedurii prealabile administrative, reglementată de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, este nefondată. Într-adevăr, textul legal invocat precizează faptul că: "Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ individual, trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia." Însă, potrivit art. 51 alin. (1) și (2) din Ghidul de finanțare a Programului de stimulare a înnoirii Parcului auto național, aprobat prin Ordinul Ministrului Mediului și Schimbărilor Climaterice nr. 364/2014 (intrat în vigoare la data de 21 martie 2014), producătorul sau proprietarul al cărui dosar de validare sau, după caz, de acceptare a fost respins poate introduce contestație la decizia autorității, iar contestația, formulată în scris, se depune la registratura autorității în termen de 5 zile de la data comunicării rezultatelor, respectiv de la data publicării pe pagina de internet a autorității a listei proprietarilor respinși. Dispozițiile alin. (5) al articolului sus-menționat, menționează condițiile de formă și de fond ale contestației. Astfel, contestația trebuie să cuprindă: a) atributele de identificare a contestatarului; b) numărul unic de înregistrare atribuit de către registratura Autorității dosarului de validare sau dosarului de acceptare, după caz; c) obiectul contestației; d) motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază; e) numele și prenumele reprezentantului legal ori ale împuternicitului acestuia, semnătura și ștampila. Aprobarea componenței comisiei de soluționare a contestațiilor se face prin dispoziție a președintelui autorității, iar soluționarea contestației se face în termen de cel mult 3 zile de la înregistrarea acesteia la registratura autorității. Comisia de soluționare a contestațiilor înaintează Comitetului director propunerea de admitere sau respingere a contestației. În situația avizării contestației de către Comitetul director, acesta înaintează Comitetului de avizare propunerea de admitere. Înalta Curte constată că este corectă concluzia primei instanțe în sensul că intimata a urmat procedura prealabilă stabilită de Ghidul de finanțare a Programului de stimulare a înnoirii Parcului auto național, aprobat prin Ordinul Ministrului Mediului și Schimbărilor Climaterice nr. 364/2014, act normativ cu caracter special, care se aplică cu prioritate. 6.2. Critica referitoare la interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor Ordinul C nr. 364/2014 și ale Dispoziției Președintelui Administrației Fondului pentru Mediu nr. 138/2014, este nefondată. Intimata a formulat cerere de finanțare pentru acceptarea în cadrul Programului de stimulare a înnoirii Parcului auto național pentru anul 2014 pentru 3 autoturisme uzate din parcul propriu, în sumă de 19.500 RON. Cele 3 prime de casare, fiecare în cuantum de 6.500 RON, ar fi urmat să fie utilizate pentru achiziționarea a 3 autovehicule Ynoi, care nu erau destinate transportului rutier de mărfuri. Cererea intimatei a fost respinsă prin Decizia nr. x din 4 august 2014, cu motivarea că ajutorul de minimis solicitat sub forma primei de casare urmează a fi folosit pentru desfășurarea de activități în unul dintre sectoarele prevăzute în cuprinsul art. 1 din Regulamentul (UE) nr. 1.407/2013 al Comisiei din 18 decembrie 2013. Mașinile sunt înregistrate pe sediul societății, în care activitatea principală este transportul rutier de mărfuri. . Această soluție a fost menținută prin decizia de respingere a Contestației administrative nr. 205911 din 15 septembrie 2014 . Conform art. 39 lit. g) din Ordinul Ministrului Mediului și Schimbărilor Climaterice nr. 364/2014 pentru aprobarea Ghidului de finanțare a Programului de stimulare a înnoirii Parcului auto național, ajutorul de minimis solicitat sub forma primei de casare nu urmează a fi folosit pentru desfășurarea de activități în unul dintre sectoarele prevăzute în cuprinsul art. 1 din Regulamentul (UE) nr. 1.407/2013. Potrivit Anexei la Dispoziția Președintelui Administrației Fondului pentru Mediu nr. 138/2014 privind Ajutorul de minimis acordat prin Programul de stimulare a înnoirii Parcului auto național, Capitolul IV, lit. g), schema în discuție are ca beneficiari operatorii economici ce activează în toate sectoarele, cu excepția achiziționării vehiculelor de transport rutier de marfă acordat întreprinderilor care au ca obiect de activitate prestarea de servicii de transport marfă contra cost. Înalta Curte apreciază că este corectă concluzia judecătorului fondului în sensul că trebuie avută în vedere destinația concretă a ajutorului de minim, iar nu obiectul de activitate al operatorului economic. Or, din declarația dată de reprezentantul intimatei, rezultă faptul că cele 3 autovehicule urmau a fi utilizate pentru întreținerea și repararea autovehiculelor, activități de consultanță pentru afaceri și management și, respectiv, alte activități profesionale, științifice și tehnice. Susținerea recurentei conform căreia desfășurarea de transporturi rutiere atrage caracterul neeligibil al unui operator economic este contrară prevederilor art. 43 alin. (2) din Ghid, care conferă posibilitatea acordării ajutorului de minimis inclusiv în cazul operatorilor economici care activează în domeniul transporturilor rutiere. Prin urmare, Înalta Curte apreciază că intimata îndeplinea condițiile legale pentru a fi considerată eligibilă și a beneficia de acordarea ajutorului de minimis. În consecință, în cauză nu este fondat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Temeiul juridic al soluției Față de cele expuse mai sus, Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.