ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2801/2015

Decizia nr. 2801/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

Prin sentința civilă nr. 805 din 22 februarie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, iar prin decizia civilă nr. 904 din 25 februarie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție a casat sentința civilă atacată și a trimis cauza spre rejudecare pe fond la aceeași instanță.

Prin sentința civilă nr. 3537 din 19 decembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, ca nefondată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că, î

n speță, petenta s-a înscris la sesiunea de numire a colectorilor pentru „Programul de stimulare a înnoirii Parcului Auto național pe anul 2012”, dar dosarul său a fost respins de intimată cu motivarea că nu a respectat Protocolul-contract semnat între părți și dispozițiile art. 12 alin. (5) din Ghidul de finanțare a programului de stimulare a înnoirii parcului auto național aprobat prin Ordinul Ministrului Mediului și Pădurilor nr. 981/2012.

A

reținut

curtea de apel că Protocolul de distribuire a tichetelor valorice din 09 aprilie 2012 încheiat între părți prevedea la art. 4 perioada 2-5 iulie și 30 octombrie-2 noiembrie 2012 ca perioade de regularizare a stocului de tichete valorice distribuite; că petenta nu a respectat perioada de regularizare a stocului de tichete valorice distribuite, iar art. 12 alin. (5) din Ghid prevedea că atrage respingerea dosarului de validare „nerespectarea în cadrul sesiunilor precedente ale programului a prevederilor ghidului sau încălcarea clauzelor stipulate prin actele juridice încheiate cu Autoritatea”, astfel că sancțiunea respingerii dosarului era o sancțiune legal aplicată.

A apreciat curtea că în speță petenta apare a nu mai fi eligibilă, deoarece în sesiunea precedentă a programului nu a respectat în integralitate prevederile ghidului și a încălcat clauzele stipulate prin actele juridice încheiate cu Autoritatea, astfel că nu a mai fost validată la sesiunea următoare.

Cu privire la prejudiciul moral, curtea a apreciat că petenta nu a adus probe cu privire la daunele de imagine.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta solicită a

dmiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, admiterea cererii de chemare în judecată după cum urmează:

a) să se constate faptul

că în mod nelegal pârâta a respins cererea reclamantei înregistrată din 11 iulie 2012, prin care a solicitat înscrierea SC A. SRL ca și colector în cadrul Programului de Stimulare a înnoirii Parcului auto național pe anul 2012 (sesiune de înscriere 10-18 iulie 2012) și, pe cale de consecință, să se constate faptul că reclamanta îndeplinea toate condițiile de eligibilitate prevăzute de Ghidul de finanțare aprobat prin Ordinul Ministrului Mediului și Pădurilor nr. 981/2012;

b) obligarea pârâtei la repararea prejudiciului material suferit de către recurentă, respectiv suma de 168.480 RON cu titlu de profit nerealizat, compusă din: 104.000 RON profit nerealizat aferent programului din anul 2012

și

64.480 RON profit nerealizat aferent programului din anul 2013;

c) obligarea pârâtei la repararea prejudiciului moral suferit de către recurentă, în cuantum de 100.000 RON.

În motivarea recursului declarat se arată că î

ntre recurentă, în calitate de colector

și

Administrația Fondului pentru Mediu a fost încheiat Protocolul de distribuire a tichetelor valorice din 09 aprilie 2012, al cărui obiect l-a constituit stabilirea condițiilor de distribuire a tichetelor valorice destinate utilizării în cadrul Programului de stimulare a înnoirii Parcului auto național pentru anul 2012, recurentei fiindu-i atribuite pentru distribuire un număr de 50 de tichete valorice.

Arată recurenta că, prin adresa din 09 iulie 2012, Administrația Fondului pentru Mediu i-a trimis o notificare prin care i-a adus la cunoștința intenția de denunțare unilaterală a Protocolului din 09 aprilie 2012, în conformitate cu dispozițiile art. 9 pct. 9.1. lit. c) din acest protocol, astfel cum s-a procedat cu toți colectorii care aveau încheiate protocoale în curs de desfășurare, comunicându-i-se că urmează sa aibă loc o altă sesiune de înscriere a societăților colectoare.

Recurenta a solicitat înscrierea ca

și

colector în cadrul Programului de Stimulare a înnoirii Parcului auto național pe anul 2012 (sesiunea de înscriere 10 - 18 iulie 2012), dosarul acesteia fiind înregistrat din 11 iulie 2012, dar pârâta a respins înscrierea recurentei, motivat de faptul că „solicitantul nu este eligibil potrivit art. 12 alin. (5) din Ghidul de finanțare aprobat prin Ordinul 981/2012 (conform Referatului din 04 iulie 2012)".

Arată recurenta că împotriva acestei respingeri a formulat la data de 10 august 2012 o contestație, contestație care i-a fost respinsă la data de 12 septembrie 2012, menținându-se soluția Comisiei de validare cu privire la faptul că solicitantul nu este eligibil potrivit art. 12 alin. (5) din Ghidul de finanțare aprobat prin Ordinul nr. 981/2012 (conform Referatului din 04 iulie 2012)".

Recurenta critică faptul că instanța de fond a reținut ca motiv pentru respingerea cererii de chemare în judecată faptul că petenta nu s-a prezentat la sediul pârâtei în perioada 2-5 iulie 2012 pentru decontul a 50 de tichete, aceasta reprezentând o încălcare a Ghidului

și

Protocolului, pe care petenta o trece sub tăcere.

În opinia recurentei acest aspect nu este real, fiind contrazis de chiar înscrisurile aflate la dosarul cauzei.

Subliniază recurenta că a distribuit toate tichetele valorice cu mult înainte de data de 29 iunie 2012, astfel că nu se face vinovată de încălcarea prevederilor Ghidului de finanțare sau a Protocolului de distribuire a tichetelor valorice

și că, deși nu avea

nicio obligație în perioada de regularizare a stocului de tichete valorice, a făcut această regularizare.

Având în vedere motivul care a stat la baza respingerii cererii de chemare în judecată, recurenta consideră neîntemeiată această măsură, deoarece, a

ș

a cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, SC A. SRL nu a încălcat prevederile Protocolului din 09 aprilie 2012

și

a îndeplinit toate condițiile de eligibilitate.

Precizează recurenta că în ceea ce privește despăgubirile materiale

și

morale solicitate,

și-a

întemeiat acest capăt de cerere pe prevederile art. 8 alin. (1) teza I, coroborat cu art. 18 alin. (1) – (4) din Legea nr. 554/2004

și

dispozițiile noului C. civ. privitoare la răspunderea civilă delictuală, respectiv ale art. 1.357, coroborat cu art. 1.381 alin. (1)

și

art. 1385 C. civ.

Arată recurenta că, analizând situația de fapt prin prisma acestor prevederi legale, dar

și

înscrisurile anexate

și

probatoriul administrat în prezenta cauză, rezultă că sunt îndeplinite toate condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a intimatei-pârâte.

Punctează recurenta că, în ceea ce privește prejudiciul material suferit de către SC A. SRL, acesta se compune din venitul nerealizat pentru anul 2012

și

anul 2013, fiind

în cuantum de 168.480 RON, compus din:

- 104.000 RON, reprezentând profitul nerealizat pentru programul aferent anului 2012;

- 64.480 RON, reprezentând profitul nerealizat pentru programul aferent anului 2013.

Mai arată recurenta că, în temeiul dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004, are dreptul

și

la repararea daunelor morale suferite, constând în prejudiciu de imagine în valoare de 100.000 RON, având în vedere faptul că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale

și

că prevederile legale în vigoare evocă neîndoielnic ideea reparării daunei în totalitatea sa, fără nicio restrângere sau limitare.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Instanța de control judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 304

1

C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: Curtea de Apel a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată.

Înalta Curte constată că recurenta a reiterat, prin cererea de recurs formulată, argumentele dezvoltate în cererea de chemare în judecată, fără a aduce reale critici modului în care curtea de apel a soluționat prezenta cauză, fiind nemulțumită de fapt de soluția pronunțată de aceasta.

Din actele și lucrările dosarului rezultă faptul că, în speță, petenta s-a înscris la sesiunea de numire a colectorilor pentru „Programul de stimulare a înnoirii Parcului Auto național pe anul 2012”, dar dosarul său a fost respins de intimată cu motivarea că nu a respectat Protocolul-contract semnat între părți și dispozițiile art. 12 alin. (5) din Ghidul de finanțare a programului de stimulare a înnoirii parcului auto național aprobat prin Ordinul Ministrului Mediului și Pădurilor nr. 981/2012.

Astfel, Protocolul de distribuire a tichetelor valorice din 09 aprilie 2012, încheiat între părți, prevedea la art. 4 perioada 2-5 iulie și perioada 30 octombrie-2 noiembrie 2012 ca perioade de regularizare a stocului de tichete valorice distribuite.

Înalta Curte constată faptul că în mod corect a reținut Curtea de apel că petenta nu a respectat perioada de regularizare a stocului de tichete valorice distribuite, iar art. 12 alin. (5) din Ghid prevedea că atrage respingerea dosarului de validare „nerespectarea în cadrul sesiunilor precedente ale programului a prevederilor ghidului sau încălcarea clauzelor stipulate prin actele juridice încheiate cu Autoritatea”, astfel că sancțiunea respingerii dosarului era o sancțiune legal aplicată.

În opinia instanței de fond, împărtășită și de instanța de control judiciar, în speță petenta apare a nu mai fi eligibilă, deoarece în sesiunea precedentă a programului nu a respectat în integralitate prevederile ghidului și a încălcat clauzele stipulate prin actele juridice încheiate cu Autoritatea, respectiv nu a respectat Protocolul și nu a mai fost validată la sesiunea următoare.

În mod corect a apreciat curtea de apel că neprezentarea petentei la sediul pârâtei în perioada 2-5 iulie 2012 pentru decontul a 50 de tichete reprezintă o încălcare a Ghidului și Protocolului.

În ceea ce privește prejudiciul invocat de petentă, în mod corect a reținut instanța de fond că acesta se bazează pe câștigurile ipotetice din încasarea primei de casare pentru 100 de tichete ce nu au mai fost acordate, tocmai pentru că acest colector nu a mai fost validat de comisie din cauza nerespectării condițiilor de eligibilitate, respectiv nerespectarea în cadrul sesiunilor precedente ale programului a prevederilor ghidului sau încălcarea clauzelor stipulate prin actele juridice încheiate cu Autoritatea.

Or, este evident că nici o persoană nu poate invoca un prejudiciu material atunci când culpa sa este incidentă și derivată din nerespectarea unor obligații contractuale sau legate de protocoale încheiate cu autoritatea, astfel cum în mod corect a apreciat curtea de apel.

Cu privire la capătul de cerere privind prejudiciul moral, Înalta Curte constată că în mod corect a apreciat curtea de apel că petenta nu a adus probe cu privire la daunele de imagine invocate.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, pe care o va menține.

Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva sentinței civile nr. 3537 din 19 decembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 septembrie 2015.