ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4974/2022

Ședința publică din data de 27 octombrie 2022

Asupra contestației în anulare;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată ințial pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017, ca urmare a declinării de competență pronunțată de către Tribunalul Bihor, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, solicitând instanței să pronunțe prin hotărâre următoarele:

- anularea în tot a actului administrativ unilateral, respectiv a Adresei Nr. 203/DJ/26.01.2017 emisă de Guvernul României, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, Administrația Fondului pentru Mediu, Direcția Juridică- Serviciul Insolvență și Soluționare Plângeri Prealabile și pe cale de consecință a Deciziei pronunțate de A.F.M. cu privire la Contestația formulată nr. AFM 226/CRJ/18.11.2016, 267/CRJ/18.11.2016, 299/CRJ/22.11.2016 și publicată pe site-ul Administrației Fondului pentru Mediu pe Lista contestațiilor respinse depuse de către solicitanți -Persoane juridice în cadrul Programului de stimulare a înnoirii Parcului auto național -sesiunea 27 iunie- 28 octombrie 2016, în ședința Comitetului Director al AFM din 29.11. 2016 publicată în 29.11.2016, la poziția 47 și a tuturor actelor subsecvente acesteia;

- pronunțarea unei Decizii prin care instanța să constate faptului că S.C. A. S.A. a făcut dovada calității de reprezentant legal a Domnului B. și pe cale de consecință obligarea intimatei A.F.M. la acceptarea dosarului subscrisei și repunerea în situația anterioară vătămării produse prin respingerea dosarului de acceptare, cu respectarea art. 47 privind Acceptarea proprietarului și următoarele din Ordinul Nr. 954/2016 din 20 mai 2016 pentru aprobarea Ghidului de finanțare a Programului de stimulare a înnoirii Parcului auto național;

- repararea pagubei cauzate subscrisei, constând în pierderea efectiv suferită și beneficiul de care subscrisa a fost lipsită, respectiv contravaloarea sumei pe care subscrisa ar fi fost îndrituită să o încaseze sub formă de Cupoane pentru achiziționarea unor autoturisme noi, sume actualizate cu penalități de întârziere până la plata efectivă a acestora;

- obligarea A.F.M. ca în termen de 5 zile de la pronunțarea Deciziei de anulare a actului administrativ să dea curs formalităților de repunere în situația anterioară.

Prin sentința nr. 47/CA din 29 martie 2018, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis, în parte, acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu aflată în subordinea Guvernul României, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și, în consecință, a anulat adresa Nr. 203/DJ/26.01.2017 emisă de Guvernul României - Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor - Administrația Fondului pentru Mediu - Direcția Juridică - Serviciul Insolvență și Soluționare Plângeri Prealabile, reprezentând răspunsul la plângerea prealabilă a reclamantei, a anulat Decizia pronunțată de pârâtă cu privire la contestația reclamantei înregistrată la pârâtă sub nr. x/18.11.2016, y/18.11.2016, z/22.11.2016 și publicată pe site-ul Administrației Fondului pentru Mediu pe Lista contestațiilor respinse depuse de către solicitanți -Persoane juridice în cadrul Programului de stimulare a înnoirii Parcului auto național -sesiunea 27 iunie- 28 octombrie 2016, în ședința Comitetului Director al A.F.M. din 29.11.2016, publicată în 29.11.2016, la poziția 47 și Decizia emisă de către Comitetul Director al Administrației Fondului pentru Mediu în dosar A.F.M. nr. x/RJ și afișată pe site-ul Administrației Fondului pentru Mediu pe Lista solicitanților-proprietari persoane juridice respinse în cadrul Programului de stimulare a înnoirii Parcului auto național, la poziția 64 și a obligat pârâta ca în termen de 5 zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri să pronunțe o decizie de acceptare a dosarului nr. x al reclamantei și să efectueze formalitățile reglementate de prevederile art. 47 din Ordinul nr. 954/2016 din 20 mai 2016 pentru aprobarea Ghidului de finanțare a Programului de stimulare a înnoirii Parcului auto național; a respins restul pretențiilor.

Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs pârâta Administrația Fondului Pentru Mediu, în condițiile art. 493 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 2783 din 24 iunie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pronunțată în dosarul nr. x/2017, s-a admis excepția tardivității invocată din oficiu și s-a respins recursul formulat de pârâta Administrația Fondului Pentru Mediu împotriva sentinței nr. 47/CA din 29 martie 2018 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Împotriva deciziei nr. 2783 din 24 iunie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pronunțată în dosarul nr. x/2017, recurenta-pârâtă Administrația Fondului pentru Mediu a formulat contestație în anulare, invocând dispozițiile art. 503 alin. (2) C. proc. civ., pe motiv că soluția instanței de recurs este rezultatul unei erori materiale.

În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, contestatoarea a susținut că, în opinia sa, recursul a fost declarat în termenul legal, întrucât hotărârea comunicată de instanță a fost înregistrată la registratura Administrației Fondului pentru Mediu la data de 25.05.2018, iar recursul a fost formulat la data de 10.05.2018 și depus la poștă la data de 11.05.2018.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a contestației în anulare și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de 503-508 C. proc. civ., coroborat cu art. 194-200 și art. 201 alin. (1), (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

Prin rezoluția din data de 28 februarie 2022, s-a fixat termen de judecată la data de 27 octombrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare

Înalta Curte analizând contestația în anulare, în raport cu motivele invocate și cu dispozițiile procedurale aplicabile, o va respinge pentru considerentele în continuare arătate.

Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare și nesuspensivă de executare, îndreptată împotriva hotărârilor judecătorești definitive date cu încălcarea anumitor norme de procedură, sau greșite din cauza unor inadvertențe de ordin formal.

Aceasta poate fi exercitată numai în cazurile și condițiile expres prevăzute de art. 503 din C. proc. civ.

Înalta Curte constată că, strict formal, prezenta contestație în anulare nu este inadmisibilă, întrucât motivul invocat este prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

Potrivit acestui text de lege: "(2) Hotărârile instanței de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: [...] (2) dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale."

Din cuprinsul textului de lege, rezultă cerințele de admisibilitate ale căii extraordinare de atac și anume ca aceasta să fie îndreptată împotriva unei hotărâri pronunțate de instanța de recurs, iar prin motivele pe care se sprijină să fie invocată o pretinsă eroare materială a instanței de control judiciar, intervenită cu ocazia soluționării recursului.

În cauza de față, aceste două cerințe sunt îndeplinite, iar caracterizarea "erorii" invocate de contestator ca reprezentând o greșeală materială, în sensul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., nu face parte din aspectele de admisibilitate ale căii extraordinare de atac, ci din aspectele analizate de instanța de judecată în stabilirea caracterului fondat ori nefondat al contestației în anulare.

Semnificația conceputului de "greșeală materială" a fost dezvoltată doctrinar și jurisprudențial prin opoziție cu greșeala de judecată, subliniindu-se că vizează greșeli evidente în legătură cu aspectele formale ale judecății, în principal cu caracter procedural.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că argumentul prin care se susține existența erorii materiale invocată de contestatoare în prezenta cauză nu este fondat.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ:

"Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare."

Art. 181 C. proc. civ. prevede că " Termenele, în afară de cazul în care legea dispune altfel, se calculează după cum urmează: (...) (2) când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește."

Conform dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Această sancțiune se aplică și în cazul nerespectării termenului de declarare a recursului, dat fiind că este vorba despre exercitarea unui drept procesual, termenul de declarare a recursului fiind un termen imperativ și absolut.

Sancțiunea decăderii poate fi evitată în condițiile în care partea împotriva căreia curge termenul dovedește că a fost împiedicată să efectueze actul de procedură în termenul legal și că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, sens în care dispune art. 186 C. proc. civ.

Totodată, termenele pentru exercițiul drepturilor procesuale nu au ca scop îngrădirea dreptului la un proces echitabil și efectiv, ci stimularea activității procesuale a părților prin sancțiunea instituită pentru nerespectarea lor.

Termenul de decădere pentru exercitarea drepturilor procedurale constituie un factor de securitate juridică și răspunde, de asemenea, nevoii de a lăsa titularului dreptului un termen de reflecție suficient pentru a-i permite să aprecieze oportunitatea de a prezenta o cerere și pentru a defini conținutul ei. Astfel, se marchează limita temporală a controlului ce poate fi exercitat și se semnalează, în același timp, indivizilor și autorităților statului, perioada peste care acest control nu mai este posibil.

Instanța de recurs a constatat că recursul declarat în cauză era tardiv formulat, precum și faptul că recurenta-pârâtă nu a formulat vreo cerere prin care solicite repunerea în termenul prevăzut de lege, potrivit art. 186 alin. (1) și (2) C. proc. civ. .

Astfel, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța de recurs a constatat că s-a efectuat comunicarea sentinței de către curtea de apel la data de 24 aprilie 2018, potrivit procesului-verbal de înmânare, iar recursul a fost formulat la data de 11 mai 2018, potrivit înscrisului de la fila x, fiind înaintat prin poștă instanței judecătorești. A constatat, așadar, că a fost promovat după împlinirea termenului, care a avut loc la data de 10 mai 2018, astfel încât sancțiunea care a intervenit a fost decăderea din dreptul de a-l exercita.

In ceea ce privește susținerile din contestația în anulare, în sensul că termenul de 15 zile a început să curgă la data de 26.05.2018 si s-a împlinit la data de 11.05.2018, întrucât hotărârea recurată a fost înregistrată la registratura AFM la data de 25.05.2018, s-a formulat recurs la data de 10.05.2018, comunicat prin poștă la data de 11.05.2018, recurenta solicită, practic, a se da o altă interpretare dispozițiilor legale, invocând, astfel, aplicarea greșită a acestora, și nu o eroare materială.

Dispozițiile art. 164 C. proc. civ. sunt cele care prevăd că "(1) Dovada de înmânare a citației sau a altui act de procedură ori, după caz, procesul-verbal va cuprinde: a) anul, luna, ziua și ora când dovada a fost luată sau procesul-verbal a fost întocmit; (...)", iar cele ale art. 165, din același cod, prevăd că "procedura se socotește îndeplinită: 1. la data semnării dovezii de înmânare ori, după caz, a încheierii procesului-verbal prevăzut la art. 164, indiferent dacă partea a primit sau nu citația ori alt act de procedură personal; (...)", astfel că motivul invocat nu poate fundamenta admiterea contestației în anulare, în cauză instanța de recurs nesăvârșind o eroare materială în ceea ce privește calculul termenului pentru exercitarea recursului.

Temeiul legal al soluției adoptate

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 508 din C. proc. civ., va respinge contestația în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de Administrația Fondului pentru Mediu împotriva Deciziei nr. 2783 din 24 iunie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pronunțată în dosarul nr. x/2017, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 27 octombrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.