ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1752/2013

Asupra recursului

penal de față, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 206/F din 28 decembrie

2011, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, a fost respinsă, ca nefondată,

excepția autorității de lucru judecat invocată de intimații F.I., M.M. și C.N.,

iar în baza art. 461 lit. c) C. proc. pen., s-a admis contestația la executare

formulată de petiționara D. Constanța și s-a dispus lămurirea conținutului

Sentinței penale nr. 51/F din 20 mai 2008, pronunțată de aceeași curte, în

Dosarul penal nr. 4444/46/2005, în sensul că actele false a căror anulare s-a

dispus sunt: Decizia nr. 209 din 4 iunie 1973, emisă de Comitetul Executiv al

fostului Consiliu Popular al Județului Constanța, autorizația pentru executarea

de lucrări nr. 32.520/1974, emisă de Comitetul Executiv al Consiliului Popular

al Județului Constanța, contractul de vânzare-cumpărare din 20 iunie 2003 de către

notarul public G.D.

Totodată, s-a

constatat repunerea părții civile D. Constanța în situația anterioară

săvârșirii infracțiunilor, să se facă prin evacuarea din Complexul

"H.A.", situat în Constanța, str. A., a inculpaților M.M. și F.I., cu

obligarea acestora de a lăsa în deplină proprietate și posesie imobilul

menționat, părții civile.

Prin Decizia nr.

2013, pronunțată la 11 iunie 2012, în Dosarul penal nr. 682/46/2010 de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția penală, s-au admis recursurile declarate

de intimații C.N., B.M., F.I. și M.M. și de petiționara D. Constanța, s-a casat

încheierea mai sus arătată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași

instanță de fond.

Pentru a decide

astfel, Înalta Curte a reținut că instanța de fond nu i-a dat cuvântul

procurorului, deși acesta era prezent în instanță "situație în care nu a

pus concluzii asupra cauzei dedusă judecății, ceea ce echivalează cu

neparticiparea sa la proces".

În raport de această

situație, "Înalta Curte a constatat că prima instanță a pronunțat o

hotărâre lovită de nulitate absolută, impunându-se casarea acesteia și

rejudecarea cauzei".

Prin Sentința penală

nr. 142/F din 13 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis cererea de lămurire a

înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului Sentinței penale nr. 51/F

din 20 mai 2008, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în Dosarul nr.

4444/46/2005, în sensul că au fost anulate următoarele acte false:

- decizia nr. 209 din

4 iunie 1973, emisă de Comitetul Executiv a Consiliului Popular al Județului

Constanța (fost);

- autorizația pentru

executare de lucrări nr. 32520/1974 emisă de Comitetul Executiv al Consiliului

Popular al Județului Constanța;

- contractul de

vânzare-cumpărare din 20 iunie 2003 de notarul public G.D.

S-a dispus repunerea

părții civile D. Constanța în situația anterioară săvârșirii infracțiunilor în

baza cărora au fost condamnați inculpații B.M., F.I., M.M. și G.D.

S-a respins ca

neîntemeiată cererea formulată de D. Constanța cu privire la acordarea daunelor

determinate de lipsa de folosință.

S-a respins ca

nefondată excepția de autoritate de lucru judecat formulată de intimații

condamnați F.I., M.M. și C.N.

Cheltuielile

judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Petiționara D.

Constanța a formulat cerere, prin care a solicitat, în temeiul art. 461 lit. c)

C. proc. pen., lămurirea înțelesului întinderii și aplicării dispozitivului

sentinței penale nr. 51/F din 20 mai 2008, pronunțată de Curtea de Apel

Pitești.

În motivarea cererii,

petiționara a susținut că a pus în executare hotărârea rămasă definitivă

"iar executorul judecătoresc nu a putut aplica hotărârea".

Din actele și

lucrările dosarului, Curtea a reținut că, prin Sentința penală nr. 51/F din 20

mai 2008, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, au fost condamnați inculpații

C.N., B.M., F.I. și M.M. la câte o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, iar

inculpata G.D. - notar, a fost achitată potrivit art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Totodată, s-a dispus

anularea actelor false și repunerea părții civile D. Constanța în situația

anterioară săvârșirii infracțiunilor. Inculpații au fost obligați la plata

cheltuielilor judiciare către stat și către partea civilă D. Constanța.

Pentru a hotărî

astfel, Curtea a reținut că inculpații C.N., în calitate de președinte, și

B.M., în calitate de contabil șef la C. Constanța, deși știau că nu au acte de

proprietate pentru H.A., au emis la data de 20 iunie 2003, factura fiscală nr.

aaa, prin care înstrăinau hanul inculpaților F.I. și M.M., asociați ai SC

"M.J." SRL Constanța, pentru suma de 150.000 RON - modică în raport

de valoarea imobilului.

S-a mai reținut, că

tot la 20 iunie 2003, inculpații C.N., B.M., F.I. și M.M., primii doi în

calitate de vânzători, iar ceilalți în calitate de cumpărători au încheiat un

alt act de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, având ca obiect tot H.A.,

inclusiv anexele gospodărești, grupul sanitar, magazie, precum și suprafața de

970,09 mp teren care nu se afla în proprietatea lor ci în proprietatea

municipiului Constanța. În act s-a specificat că prețul vânzării rămâne suma de

150.000.000 lei Rol și că plata se va efectua în rate cu posibilitatea prelungirii

termenului peste data de 31 decembrie 2003.

Pentru autentificarea

actului mai sus arătat, inculpații au recurs la serviciile notarului public

G.D., sens în care C.N. și B.M. s-au hotărât să falsifice documentele privind

proprietatea asupra hanului, folosindu-se de documentele imobilului din P.M.,

respectiv să menționeze în loc de complexul comercial P.M., H.A.

Ca urmare a situației

de fapt reținută de Curtea de Apel Pitești, în urma probelor administrate, s-a

concluzionat că, C. Constanța nu era proprietara imobilului înstrăinat,

respectiv al H.A.

Cu alte cuvinte,

Curtea a reținut că inculpații C.N. și B.M. au vândut un bun care nu aparținea

în proprietatea C. Constanța, în înțelegere frauduloasă cu inculpații F.I. și

M.M., care aveau interese în dobândirea acestui bun.

Prin înțelegerea

frauduloasă a celor 4 inculpați, a reținut Curtea, partea civilă D. Constanța a

fost prejudiciată cu imobilul ce a făcut obiectul vânzării frauduloase.

Pentru aceste

considerente, instanța de fond, respectiv Curtea de Apel Pitești, prin sentința

al cărui dispozitiv se cere a fi lămurit, în temeiul dispozițiilor art. 348 C.

proc. pen., a dispus: "Restabilirea situației anterioare prin repunerea

părții civile D. Constanța în situația anterioară săvârșirii infracțiunilor,

respectiv în cea de proprietară a Complexului "H.A." Constanța și

anularea actelor falsificate".

În raport de cele ce

preced, Curtea, în cazul de față, a constatat că dispozitivul sentinței a cărei

lămurire se cere este în deplină concordanță cu considerentele reținute în

motivarea sentinței, care nu lasă loc de interpretare, sunt clare și categorice

și în deplin acord atât cu principiile unui proces echitabil, cât și cu o

corectă punere în aplicare a executării celor dispuse.

Faptul că de la

rămânerea definitivă a sentinței în discuție și până în prezent aceasta nu a

fost pusă în executare, dovedește reaua-credință și tergiversarea voită, prin

folosirea unor motive neîntemeiate de către debitorii obligației, dar și

nerespectării dispozițiilor în materie de către cei chemați să ducă la

îndeplinire finalitatea dispusă de justiție, printr-o hotărâre executorie.

Faptul că s-a

încercat tergiversarea punerii în executare a hotărârii judecătorești

definitive, rezultă din opoziția "formulată de debitorii obligației"

prin ridicarea excepției autorității de lucru judecat legat de faptul că

anterior, prin Sentința penală nr. 100/F din 20 octombrie 2009 a Curții de Apel

Pitești, s-a respins contestația la executare formulată de D.

În concepția și

interpretarea Codului de procedură penală, autoritatea de lucru judecat

vizează, în mod tradițional, hotărârile judecătorești definitive, pronunțate în

cauze în care sesizarea instanței se face prin rechizitoriu, conform art. 262

alin. (1) lit. a), b) și art. 264 C. proc. pen., ori prin plângerea persoanei

interesate.

Pe de altă parte,

există anumite categorii de hotărârii judecătorești în care putem discuta doar

de o autoritate de lucru judecat limitată în timp, de exemplu, în hotărârile

date în ceea ce privește amânarea ori întreruperea executării pedepsei, ori

hotărârile pronunțate în materia măsurilor preventive.

În opinia Curții, în

speță, nu există putere de lucru judecat deplină, întrucât cererea formulată nu

se circumscrie unei judecăți de fond, chiar dacă hotărârea este pronunțată de o

instanță de judecată, dar tot privind o lămurire.

Efectele puterii de

lucru judecat prezintă un aspect negativ pentru partea care a pierdut procesul,

în sensul că nu mai poate repune în discuție dreptul său într-un alt litigiu.

Cu alte cuvinte,

lucrul judecat are mai multe efecte, între care exclusivitate, care face să nu

fie posibil un nou litigiu dacă există identitate de părți, obiect și cauză,

dar, și obligativitatea care face ca părțile să se supună hotărârii

judecătorești.

Existența unei

hotărâri judecătorești poate fi invocată în cadrul unui proces cu autoritate de

lucru judecat, atunci când se invocă exclusivitatea hotărârii, ceea ce nu este

valabil în speță, sau cu putere de lucru judecat, când se evocă obligativitatea

sa fără ca în cel de-al doilea proces să fie aceleași părți, să se discute

același obiect și aceeași cauză - ipoteză invocată în speță.

Dacă s-ar accepta

susținerea intimaților, în sensul constatării existenței autorității de lucru

judecat, ar echivala cu lipsirea de efectele lucrului judecat a hotărârii nr.

51/F din 20 mai 2008, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, prin care s-a

statuat asupra fondului cauzei, în sensul că, printre altele, se anulează

actele false și se repune partea civilă D. în situația anterioară săvârșirii

infracțiunilor.

Pe de altă parte, s-a

arătat că nu este întemeiată nici cererea formulată de D. Constanța cu privire

la acordarea daunelor determinate de lipsa de folosință a bunului imobil,

respectiv a H.A., câtă vreme a fost formulată în acest cadru procesual, ea

putând fi valorificată, eventual, pe calea unei acțiuni separate în justiție.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs contestatoarea D. Constanța, fără să indice motivele

de casare.

Astăzi în ședință

publică, contestatoarea D. Constanța prin consilier juridic Ș.l. a declarat că

își retrage recursul formulat în cauza de față, depunând în acest sens la dosar

o cerere de retragere a recursului, semnată de A.F. - Președinte, I.N. -

Director executiv și I.Ș. - Consilier juridic.

Potrivit dispozițiilor

art. 385

4

C. proc. pen., recursul poate fi retras în condițiile art.

369 din același cod, din care rezultă că până la închiderea dezbaterilor,

oricare dintre părți își poate retrage recursul, personal sau prin mandatar

special, iar dacă partea se află în stare de arest, printr-o declarație

atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către conducerea locului de

deținere. Totodată, reprezentanții legali pot retrage recursul în ceea ce

privește latura civilă, în condițiile prevăzute de legea civilă.

Prin urmare, față de

declarația făcută de reprezentantul recurentei contestatoare că își retrage

recursul, Înalta Curte urmează a constata că sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de lege privind retragerea recursului și a lua act de manifestarea de

voință a acesteia.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurenta contestatoare va fi obligată la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea

recursului declarat de contestatoarea D. Constanța împotriva Sentinței penale

nr. 142/F din 13 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă contestatoarea

la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică azi 23 mai 2013.

Procesat

de GGC - NN