ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1752/2013

Asupra recursului penal de față, constată următoarele: Prin Încheierea nr. 206/F din 28 decembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, a fost respinsă, ca nefondată, excepția autorității de lucru judecat invocată de intimații F.I., M.M. și C.N., iar în baza art. 461 lit. c) C. proc. pen., s-a admis contestația la executare formulată de petiționara D. Constanța și s-a dispus lămurirea conținutului Sentinței penale nr. 51/F din 20 mai 2008, pronunțată de aceeași curte, în Dosarul penal nr. 4444/46/2005, în sensul că actele false a căror anulare s-a dispus sunt: Decizia nr. 209 din 4 iunie 1973, emisă de Comitetul Executiv al fostului Consiliu Popular al Județului Constanța, autorizația pentru executarea de lucrări nr. 32.520/1974, emisă de Comitetul Executiv al Consiliului Popular al Județului Constanța, contractul de vânzare-cumpărare din 20 iunie 2003 de către notarul public G.D.

Totodată, s-a constatat repunerea părții civile D. Constanța în situația anterioară săvârșirii infracțiunilor, să se facă prin evacuarea din Complexul "H.A.", situat în Constanța, str. A., a inculpaților M.M. și F.I., cu obligarea acestora de a lăsa în deplină proprietate și posesie imobilul menționat, părții civile. Prin Decizia nr. 2013, pronunțată la 11 iunie 2012, în Dosarul penal nr. 682/46/2010 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, s-au admis recursurile declarate de intimații C.N., B.M., F.I. și M.M. și de petiționara D. Constanța, s-a casat încheierea mai sus arătată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte a reținut că instanța de fond nu i-a dat cuvântul procurorului, deși acesta era prezent în instanță "situație în care nu a pus concluzii asupra cauzei dedusă judecății, ceea ce echivalează cu neparticiparea sa la proces". În raport de această situație, "Înalta Curte a constatat că prima instanță a pronunțat o hotărâre lovită de nulitate absolută, impunându-se casarea acesteia și rejudecarea cauzei". Prin Sentința penală nr. 142/F din 13 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis cererea de lămurire a înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului Sentinței penale nr. 51/F din 20 mai 2008, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în Dosarul nr. 4444/46/2005, în sensul că au fost anulate următoarele acte false: - decizia nr. 209 din 4 iunie 1973, emisă de Comitetul Executiv a Consiliului Popular al Județului Constanța (fost); - autorizația pentru executare de lucrări nr. 32520/1974 emisă de Comitetul Executiv al Consiliului Popular al Județului Constanța; - contractul de vânzare-cumpărare din 20 iunie 2003 de notarul public G.D.

S-a dispus repunerea părții civile D. Constanța în situația anterioară săvârșirii infracțiunilor în baza cărora au fost condamnați inculpații B.M., F.I., M.M. și G.D. S-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de D. Constanța cu privire la acordarea daunelor determinate de lipsa de folosință. S-a respins ca nefondată excepția de autoritate de lucru judecat formulată de intimații condamnați F.I., M.M. și C.N. Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Petiționara D. Constanța a formulat cerere, prin care a solicitat, în temeiul art. 461 lit. c) C. proc. pen., lămurirea înțelesului întinderii și aplicării dispozitivului sentinței penale nr. 51/F din 20 mai 2008, pronunțată de Curtea de Apel Pitești.

În motivarea cererii, petiționara a susținut că a pus în executare hotărârea rămasă definitivă "iar executorul judecătoresc nu a putut aplica hotărârea". Din actele și lucrările dosarului, Curtea a reținut că, prin Sentința penală nr. 51/F din 20 mai 2008, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, au fost condamnați inculpații C.N., B.M., F.I. și M.M. la câte o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, iar inculpata G.D. - notar, a fost achitată potrivit art. 10 lit. d) C. proc. pen. Totodată, s-a dispus anularea actelor false și repunerea părții civile D. Constanța în situația anterioară săvârșirii infracțiunilor. Inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat și către partea civilă D. Constanța.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că inculpații C.N., în calitate de președinte, și B.M., în calitate de contabil șef la C. Constanța, deși știau că nu au acte de proprietate pentru H.A., au emis la data de 20 iunie 2003, factura fiscală nr. aaa, prin care înstrăinau hanul inculpaților F.I. și M.M., asociați ai SC "M.J." SRL Constanța, pentru suma de 150.000 RON - modică în raport de valoarea imobilului. S-a mai reținut, că tot la 20 iunie 2003, inculpații C.N., B.M., F.I. și M.M., primii doi în calitate de vânzători, iar ceilalți în calitate de cumpărători au încheiat un alt act de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, având ca obiect tot H.A., inclusiv anexele gospodărești, grupul sanitar, magazie, precum și suprafața de 970,09 mp teren care nu se afla în proprietatea lor ci în proprietatea municipiului Constanța.

În act s-a specificat că prețul vânzării rămâne suma de 150.000.000 lei Rol și că plata se va efectua în rate cu posibilitatea prelungirii termenului peste data de 31 decembrie 2003. Pentru autentificarea actului mai sus arătat, inculpații au recurs la serviciile notarului public G.D., sens în care C.N. și B.M. s-au hotărât să falsifice documentele privind proprietatea asupra hanului, folosindu-se de documentele imobilului din P.M., respectiv să menționeze în loc de complexul comercial P.M., H.A. Ca urmare a situației de fapt reținută de Curtea de Apel Pitești, în urma probelor administrate, s-a concluzionat că, C. Constanța nu era proprietara imobilului înstrăinat, respectiv al H.A. Cu alte cuvinte, Curtea a reținut că inculpații C.N.

și B.M. au vândut un bun care nu aparținea în proprietatea C. Constanța, în înțelegere frauduloasă cu inculpații F.I. și M.M., care aveau interese în dobândirea acestui bun. Prin înțelegerea frauduloasă a celor 4 inculpați, a reținut Curtea, partea civilă D. Constanța a fost prejudiciată cu imobilul ce a făcut obiectul vânzării frauduloase. Pentru aceste considerente, instanța de fond, respectiv Curtea de Apel Pitești, prin sentința al cărui dispozitiv se cere a fi lămurit, în temeiul dispozițiilor art. 348 C. proc.

pen., a dispus: "Restabilirea situației anterioare prin repunerea părții civile D. Constanța în situația anterioară săvârșirii infracțiunilor, respectiv în cea de proprietară a Complexului "H.A." Constanța și anularea actelor falsificate". În raport de cele ce preced, Curtea, în cazul de față, a constatat că dispozitivul sentinței a cărei lămurire se cere este în deplină concordanță cu considerentele reținute în motivarea sentinței, care nu lasă loc de interpretare, sunt clare și categorice și în deplin acord atât cu principiile unui proces echitabil, cât și cu o corectă punere în aplicare a executării celor dispuse.

Faptul că de la rămânerea definitivă a sentinței în discuție și până în prezent aceasta nu a fost pusă în executare, dovedește reaua-credință și tergiversarea voită, prin folosirea unor motive neîntemeiate de către debitorii obligației, dar și nerespectării dispozițiilor în materie de către cei chemați să ducă la îndeplinire finalitatea dispusă de justiție, printr-o hotărâre executorie.

Faptul că s-a încercat tergiversarea punerii în executare a hotărârii judecătorești definitive, rezultă din opoziția "formulată de debitorii obligației" prin ridicarea excepției autorității de lucru judecat legat de faptul că anterior, prin Sentința penală nr. 100/F din 20 octombrie 2009 a Curții de Apel Pitești, s-a respins contestația la executare formulată de D. În concepția și interpretarea Codului de procedură penală, autoritatea de lucru judecat vizează, în mod tradițional, hotărârile judecătorești definitive, pronunțate în cauze în care sesizarea instanței se face prin rechizitoriu, conform art. 262 alin. (1) lit. a), b) și art. 264 C. proc. pen., ori prin plângerea persoanei interesate.

Pe de altă parte, există anumite categorii de hotărârii judecătorești în care putem discuta doar de o autoritate de lucru judecat limitată în timp, de exemplu, în hotărârile date în ceea ce privește amânarea ori întreruperea executării pedepsei, ori hotărârile pronunțate în materia măsurilor preventive. În opinia Curții, în speță, nu există putere de lucru judecat deplină, întrucât cererea formulată nu se circumscrie unei judecăți de fond, chiar dacă hotărârea este pronunțată de o instanță de judecată, dar tot privind o lămurire. Efectele puterii de lucru judecat prezintă un aspect negativ pentru partea care a pierdut procesul, în sensul că nu mai poate repune în discuție dreptul său într-un alt litigiu.

Cu alte cuvinte, lucrul judecat are mai multe efecte, între care exclusivitate, care face să nu fie posibil un nou litigiu dacă există identitate de părți, obiect și cauză, dar, și obligativitatea care face ca părțile să se supună hotărârii judecătorești. Existența unei hotărâri judecătorești poate fi invocată în cadrul unui proces cu autoritate de lucru judecat, atunci când se invocă exclusivitatea hotărârii, ceea ce nu este valabil în speță, sau cu putere de lucru judecat, când se evocă obligativitatea sa fără ca în cel de-al doilea proces să fie aceleași părți, să se discute același obiect și aceeași cauză - ipoteză invocată în speță.

Dacă s-ar accepta susținerea intimaților, în sensul constatării existenței autorității de lucru judecat, ar echivala cu lipsirea de efectele lucrului judecat a hotărârii nr. 51/F din 20 mai 2008, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, prin care s-a statuat asupra fondului cauzei, în sensul că, printre altele, se anulează actele false și se repune partea civilă D. în situația anterioară săvârșirii infracțiunilor. Pe de altă parte, s-a arătat că nu este întemeiată nici cererea formulată de D. Constanța cu privire la acordarea daunelor determinate de lipsa de folosință a bunului imobil, respectiv a H.A., câtă vreme a fost formulată în acest cadru procesual, ea putând fi valorificată, eventual, pe calea unei acțiuni separate în justiție.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatoarea D. Constanța, fără să indice motivele de casare. Astăzi în ședință publică, contestatoarea D. Constanța prin consilier juridic Ș.l. a declarat că își retrage recursul formulat în cauza de față, depunând în acest sens la dosar o cerere de retragere a recursului, semnată de A.F. - Președinte, I.N. - Director executiv și I.Ș. - Consilier juridic. Potrivit dispozițiilor art. 385 4 C. proc. pen., recursul poate fi retras în condițiile art. 369 din același cod, din care rezultă că până la închiderea dezbaterilor, oricare dintre părți își poate retrage recursul, personal sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de arest, printr-o declarație atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către conducerea locului de deținere.

Totodată, reprezentanții legali pot retrage recursul în ceea ce privește latura civilă, în condițiile prevăzute de legea civilă. Prin urmare, față de declarația făcută de reprezentantul recurentei contestatoare că își retrage recursul, Înalta Curte urmează a constata că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege privind retragerea recursului și a lua act de manifestarea de voință a acesteia. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta contestatoare va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de retragerea recursului declarat de contestatoarea D. Constanța împotriva Sentinței penale nr. 142/F din 13 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă contestatoarea la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 23 mai 2013. Procesat de GGC - NN