ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1692/2017

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea adresată Consiliului Superior al Magistraturii, înregistrată sub nr. x/2016 A. - judecător la Judecătoria Buzău a solicitat transferul la Judecătoriile Sectoarelor 6, 5, 4, 3 sau 2 București.

Prin Hotărârea nr. 491 din 24 mai 2016, secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de transfer de la Judecătoria Buzău la Judecătoriile Sectoarelor 6, 5, 4, 3 sau 2 București, formulată de judecător A..

Prin Hotărârea nr. 843 din 14 iulie 2016 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a fost respinsă contestația formulată de domnul A., judecător la Judecătoria Buzău, împotriva Hotărârii secției pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 491 din 24 mai 2016.

Motivele contestației

La data de 9 august 2016 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal contestația formulată A. care a solicitat, în contradictoriu cu Consiliul Superior al Magistraturii, anularea Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 843 din 14 iulie 2016 și, implicit, a Hotărârii secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 491/24.05.2016, admiterea contestației și admiterea cererii sale de transfer la Judecătoria Sectorului 5 București, Judecătoria Sectorului 3 București sau Judecătoria Sectorului 2 București.

În motivarea contestației, contestatorul a susținut că în considerentele Hotărârii nr. 843/14.07.2016, Plenul CSM a formulat apărări în mod selectiv și nu a răspuns tuturor aspectelor învederate.

A mai susținut contestatorul că cererile de transfer pentru judecătoriile de sector din Mun. București nu au fost analizate în concurs, comparativ. O analiză comparativă presupune compararea situației tuturor judecătorilor care doresc transferul la o anumită instanță prin raportare la criteriile prevăzute de art. 3 din HCSM nr. 193/2006 ori această analiză nu se regăsește în Hotărârea Plenului CSM nr. 843/14.07.2016, cu atât mai puțin în considerentele hotărârii secției pentru Judecători nr. 491/24.05.2016.

Simpla mențiune privind analiza comparativă a cererilor de transfer făcută în Hotărârea nr. 843/14.07.2016 a Plenului CSM, nu acoperă viciul de nelegalitate al Hotărârii nr. 491/24.05.2016 a secției pentru judecători cu atât mai mult cu cât nu prezintă analiza respectivă, astfel încât instanța de control administrativ să o poată verifica și cenzura pentru a putea stabili daca intimatul a acționat sau nu cu exces de putere.

De vreme ce art. 3 din Regulament stabilește expres și limitativ criteriile ce pot fi avute în vedere la analiza unei cereri de transfer intimatul nu poate analiza alte criterii decât cu încălcarea Regulamentului. Totodată, în măsura în care solicitantul îndeplinește criteriile cerute de regulament, transferul solicitantului este un drept și nu o vocație astfel cum sugerează intimatul, întrucât în caz contrar dreptul intimatului de a decide asupra cererilor de transfer ar fi discreționar iar instanța de control administrativ s-ar afla în imposibilitate de a verifica legalitatea hotărârilor respective.

A apreciat intimatul că secția pentru judecători și-a exercitat dreptul de apreciere cu respectarea tuturor criteriilor regulamentare, însă, după cum a menționat și în contestația adresată Plenului CSM unul dintre motivele de nelegalitate este reținerea în Hotărârea secției pentru judecători a unor criterii care nu se regăsesc printre cele limitativ prevăzute de Regulament:

"Judecătoria Buzău s-a confruntat în trecut constant cu dificultăți de ocupare a posturilor vacante, avizele exprimate de instanțe, necesitatea stabilității judecătorilor definitivi la instanțele judecătorești, pentru judecătoriile sectoarelor din București se formulează frecvent cereri de transfer, prezentarea în paralel a două situații distincte ale Judecătoriei Buzău în privința schemei de personal din care una reala (toate posturile ocupate un singur post temporar vacant) și una nereală."

De altfel, după cum însuși intimatul a menționat criteriul determinant care a justificat respingerea cererii sale de transfer a fost vechimea la Judecătoria Buzău de doar 3 luni ( în realitate 4 luni) în condițiile în care colegelor sale dna judecător B. și dna judecător C. li s-a acordat transferul după 1 lună, respectiv 8 zile de la numirea în funcție prin decret prezidențial (hotărârea secției pentru judecători nr. 282/29 martie 2016, respectiv hotărârea secției pentru judecători nr. 79/27 ian. 2016). În consecință, deciziile intimatului sunt arbitrare.

A precizat intimatul că în raport de judecătoriile de sector din București, instanțe care pot fi catalogate ca atractive, pentru judecătoria Buzău se formulează cu frecvență redusă solicitări care pot duce la ocuparea posturilor vacante. În acest sens a indicat că postul de judecător temporar vacant nu a fost ocupat de la data vacantării.

Cu ocazia formulării contestației, întrucât intimatul a precizat că la Judecătoria Buzău se află un post temporar vacant, contestatorul a solicitat intimatului să prezinte demersurile acestuia sau ale Judecătoriei Buzău în vederea ocupării postului temporar vacant, solicitare pe care, însă, intimatul a ignorat-o.

În fine, a mai arătat contestatorul că și-a manifestat disponibilitatea de a activa în oricare din secțiile judecătoriilor la care a solicitat transferul, aspect neluat în seamă de către secția pentru Judecători a CSM, deși este criteriu prevăzut de art. 3 din HCSM nr. 193/2006, precum și faptul că secția pentru Judecători a CSM a ignorat cu desăvârșire motivele personale invocate.

Apărările intimatului Consiliul Superior al Magistraturii

Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 05.10.2016, intimatul a invocat excepțiile necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal de soluționare a contestației formulate împotriva Hotărârilor secției pentru judecători nr. 505 și 507 din 24.05.2016, cu consecința declinării acesteia în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, precum și excepția inadmisibilității contestației vizând aceste hotărâri pentru neparcurgerea procedurii prealabile.

Pe fondul contestației, a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată.

În esență, intimatul a arătat că, prin hotărârile atacate au fost analizate criteriile prevăzute de art. 3 din Regulament care au fost coroborate cu datele statistice privind situația posturilor de judecător la instanțele implicate și necesitatea asigurării bunei funcționări a Judecătoriei Buzău.

La data de 03.03.2017, contestatorul a înregistrat la dosar o precizare la contestație, prin care arată că nu își menține cererea de anulare a Hotărârilor secției pentru judecători nr. 505 și 507 din 24.05.2016.

Considerentele Înaltei Curți asupra contestației

Cu titlu preliminar, în raport de dispozițiile art. 29 alin. (5) și (7) raportat la art. 36 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, Înalta Curte reține că este investită cu controlul de legalitate și temeinicie al Hotărârii Plenului CSM nr. 843 din 14.07.2016 a Plenului CSM, prin care a fost soluționată contestația administrativă formulată de contestator împotriva Hotărârii nr. 491/24.05.2016, iar analiza efectuată de instanță vizează, implicit, și această din urmă hotărâre.

Instituția transferului judecătorilor și procurorilor este prevăzută de art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și de Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, aprobat prin Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit dispozițiilor art. 60 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, transferul judecătorilor și procurorilor se aprobă, la cererea celor în cauză, de Consiliul Superior al Magistraturii.

Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, reglementează criteriile care se au în vedere la aprobarea cererii de transfer.

Conform art. 3 din Regulament, la soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor și procurorilor la alte instanțe sau parchete vor fi avute în vedere următoarele criterii: volumul de activitate al instanței sau parchetului de la care se solicită și la care se solicită transferul; numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele ori parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora; vechimea efectivă în funcția de judecător sau procuror; vechimea la instanța sau parchetul de la care se solicită transferul; vechimea în gradul aferent instanței, respectiv parchetului la care se solicită transferul; specializarea judecătorului/procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției/completului corespunzător specializării, precum și disponibilitatea de a activa în alte secții/complete decât cele corespunzătoare specializării ale instanței/parchetului la care solicită transferul, în raport cu cerințele acesteia; domiciliul solicitantului; locul de muncă al soțului sau soției; distanța dintre domiciliul și sediul instanței sau parchetului la care funcționează judecătorul ori procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia; starea de sănătate și situația familială.

Susținerile contestatorului, referitoare la soluționarea cererii de transfer cu nerespectarea prevederilor regulamentare mai sus-menționate, sunt neîntemeiate.

Înalta Curte, în acord cu jurisprudența sa constantă, reține că analiza unei cereri de transfer prin prisma criteriilor prevăzute la art. 3 din Regulament, nu trebuie să fie formală, ci trebuie să asigure luarea unei decizii obiective, în condiții de legalitate și oportunitate, în raport de circumstanțele concrete ale fiecărei cereri de transfer, cu menținerea unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligația să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenței justiției și interesul legitim privat al persoanei care a formulat o cerere de transfer.

Pe de altă parte, din interpretarea tuturor dispozițiilor legale și regulamentare privitoare la cariera judecătorilor și procurorilor, rezultă, cu evidență, că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar, prin ocuparea posturilor vacante raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, reprezintă atributul exclusiv al intimatului Consiliul Superior al Magistraturii.

În cauză, având în vedere că, în sesiunea de transferuri din mai 2016, pentru una sau mai multe dintre judecătoriile sectoarelor din București, 32 de judecători au formulat cereri de transfer, analizarea acestora s-a realizat prin prisma criteriilor prevăzute de art. 3 din Regulament, care au fost verificate în mod comparativ și concomitent pentru toți solicitanții, criterii care au vizat volumul de activitate al instanțelor de la care s-a solicitat transferul și celor la care s-a solicitat transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele implicate, vechimea solicitanților în funcția de judecător, vechimea în cadrul instanțelor de la care au solicitat transferul, vechimea în grad și avizele exprimate, cu reținerea motivelor de ordin personal și profesional invocate de fiecare magistrat.

Astfel, soluționarea cererii de transfer formulată de contestator s-a făcut prin prisma acestor criterii regulamentare, în mod corect secția pentru Judecători având în vedere la adoptarea soluției, în primul rând, aspecte legate de situația posturilor și încărcătura dosarelor pe judecător și pe schemă la Judecătoria Buzău la data formulării și analizării respectivei cereri, comparativ cu a instanțelor la care s-a solicitat transferul, în vederea asigurării activității la instanțele implicate în această procedură, în conformitate cu prevederile art. 3 din Regulament.

A invocat contestatorul faptul că nu a beneficiat de egalitate de tratament față de colegii judecători, cărora li s-au admis cereri de transfer la scurt timp după numirea în funcție (8 zile și, respectiv, o lună de la numirea în funcție), iar cererea sa a fost respinsă datorită vechimii reduse la instanță.

Critica este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale incidente în speță ce reglementează transferul judecătorilor și procurorilor aprobate prin HPCSM nr. 193/2006 permit autorității competente să aibă o marjă largă de apreciere atunci când analizează astfel de cereri.

Astfel, la soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor și procurorilor, sunt avute în vedere anumite criterii care nu sunt prevăzute într-o anumită ordine de prioritate, oricare dintre acestea într-un anumit caz concret putând fi criteriul decisiv ce a condus la admiterea/respingerea cererii.

Totodată, analizarea cererilor de transfer se face ținând seama de numărul acestora, de situația instanței de la care se cere transferul, dar și de situația instanței la care se solicită transferul.

Mai precis, cererea contestatorului a concurat atât cu cererea formulată de colega sa de la Judecătoria Buzău, cât și cu cererile formulate de alți judecători pentru Judecătoriile sectoarelor 6, 5, 4, 3 și 2 București.

În cadrul unei sesiuni de transferuri se face o analiză comparativă a criteriilor de vechime în funcție/la instanță în strânsă legătură cu cererile formulate, fără a fi obligatoriu pentru autoritatea competentă să țină seama că prin hotărâri anterioare au fost admise cererile de transfer ale unor judecători ce aveau o vechime mică.

Principiul egalității de tratament presupune existența unor condiții identice, însă situația colegilor de promoție ai contestatorului a fost analizată cu ocazia soluționării cererilor acestora, comparativ cu cele ale judecătorilor care au fost formulate în aceeași sesiune de transferuri.

Contestatorul nu a concurat cu aceștia, de unde rezultă că această critică va fi respinsă.

În ceea ce privește lipsa de atractivitate a Judecătoriei Buzău, în raport cu judecătoriile sectoarelor din București, din actele dosarului rezultă faptul că pentru Judecătoria Buzău s-au formulat cu o frecvență redusă solicitări care să poată conduce la ocuparea posturilor de judecător vacante sau temporar vacante.

Totodată, a rezultat că din numărul total de 31 de judecători prevăzut în schema de personal, se aflau în mod efectiv în activitate 28 de judecători, dintre care 5 judecători stagiari, cu complete configurate pe perioadă determinată, 1 judecător se confruntă cu probleme medicale, 2 judecători și-au exprimat intenția de a se pensiona, 1 judecător are 67 de ani și urmează să îi expire menținerea în funcție, un judecător va intra în concediu de creștere copil.

De asemenea, din adresa nr. x/16.05.2016 emisă de Judecătoria Buzău rezultă că, în ultimii ani, această instanță a înregistrat un volum de activitate foarte ridicat, cu o încărcătură pe judecător dublă în raport cu media națională.

Mai rezultă din cuprinsul hotărârilor atacate și a înscrisurilor care au stat la baza emiterii acestora, că la soluționarea cererii de transfer formulate de contestator au fost analizate în mod efectiv și criteriile subiective prevăzute la art. 3 din Regulament, care au fost coroborate cu datele obiective privind situația posturilor de judecător la instanțele implicate în procedura transferului, volumul de activitate, precum și vechimea solicitanților în funcție și în cadrul instanțelor de la care s-a solicitat transferul.

Sub acest aspect, este de menționat faptul că motivele de ordin personal și familial reprezintă criterii care trebuie avute în vedere la soluționarea cererii de transfer, însă acestea nu constituie, prin ele însele, motive determinante în admiterea cererii, fiind supuse cerinței coroborării cu celelalte criterii regulamentare, astfel încât, prin admiterea cererii de transfer, să se asigure, în primul rând, buna funcționare a instanțelor implicate în procedura transferului.

În speță, deși motivele personale invocate de contestator nu au fost inserate în cuprinsul hotărârilor contestate, acestea au fost analizate la soluționarea cererii de transfer, fiind coroborate cu celelalte criterii prevăzute de art. 3 din Regulament, urmărindu-se în acest mod buna desfășurare a activității la Judecătoria Buzău și la instanța unde s-a solicitat transferul, aspecte ce rezultă din considerentele hotărârilor.

Față de acestea, Înalta Curte apreciază că prin hotărârea atacată, intimatul a respectat întrutotul dispozițiile legale incidente, dreptul de apreciere a fost exercitat în conformitate cu prerogativele și atribuțiile sale, fără să fie incidente disp. art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, referitoare la excesul de putere.

Prin urmare, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, modificată și completată, contestația va fi respinsă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată contestația formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 843 din 14 iulie 2016 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, astfel cum a precizată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 mai 2017.