ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4457/2018

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin contestația înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 20 august 2018, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, anularea Hotărârii nr. 644 din 14 iunie 2018, adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a respins contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 401 din 27 aprilie 2018 a secției pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, precum și anularea acestei din urmă hotărâri, cu consecința obligării intimatului la admiterea cererii sale de transfer de la Judecătoria Buzău la una dintre Judecătoriile Sectoarelor 1, 2, 3, 4, 5 și 6 București.

În motivare, contestatorul a învederat că intimatul și-a exercitat dreptul de apreciere cu privire la cererea sa de transfer cu încălcarea echilibrului între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligația să îl ocrotească, în exercitarea rolului de garant al independenței justiției și interesul legitim privat al solicitantului, aspect ce rezultă din analiza celor 10 cereri de transfer formulate până în prezent, care au fost respinse de secția pentru Judecători pentru același considerent, și anume, deficitul de judecători din cadrul Judecătoriei Buzău.

Contestatorul a susținut, în esență, că la emiterea hotărârii atacate nu au fost avute în vedere vechimea sa în funcție (5 ani și 7 luni) și vechimea la instanță (2 ani și 4 luni), și nici faptul că de la prima cerere de transfer formulată a trecut o perioadă de 2 ani și 4 luni.

Totodată, în aceeași ședință, au fost admise cererile de transfer la instanțe din București ale unor judecători care aveau o vechime de numai 2 luni la instanță, de la data numirii după susținerea examenului de capacitate, în condițiile în care, cererile anterioare de transfer formulate de contestator au fost respinse, invocându-se situația dificilă a Judecătoriei Buzău și vechimea redusă la instanță a solicitantului.

Contestatorul a arătat că intimatul nu a efectuat demersuri pentru remedierea situației dificile care există la nivelul Judecătoriei Buzău, deși majoritatea cererilor sale de transfer au fost respinse pentru acest motiv, iar pe de altă parte, în ultimii 2 ani au fost transferați mai mult de 8 judecători de la această instanță.

De asemenea, a susținut că, deși la Judecătoria Buzău erau vacante 11 posturi de judecător, la concursul de admitere în magistratură din septembrie 2017 a fost scos un singur post, în timp ce la instanțe care aveau un număr mai redus al posturilor vacante au fost scoase la concurs mai multe posturi (la Judecătoria Galați - 5 posturi și la Judecătoria Brăila - 7 posturi), iar la concursul din sesiunea martie - iunie 2018, au fost scoase la concurs doar 4 posturi.

Pe de altă parte, deși avizele exprimate de conducerea Judecătoriei Buzău cu privire la cererile de transfer ale contestatorului au fost negative, motivat de situația dificilă a Judecătoriei Buzău, în prezent, președintele acestei instanțe este detașat, la solicitarea acestuia, la Judecătoria Râmnicu Sărat.

Contestatorul a mai învederat că la emiterea hotărârii atacate, nu au fost avute în vedere motivele personale pe care le-a invocat în cererea de transfer, precizând că, deși a fost numit la Judecătoria Buzău în ianuarie 2016, nu a reușit să se acomodeze în acest oraș, iar familia sa și partenera de viață locuiesc în București. De asemenea, relația cu partenera de viață este afectată, întrucât în majoritatea timpului efectuează naveta ori se află la instanță, motiv pentru care rămâne în Buzău, în medie, o zi pe săptămână iar în rest, efectuează naveta, parcurgând o distanță zilnică de 220 kilometri dus-întors, ceea ce îi consumă aproximativ 4 ore zilnic.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată.

Intimatul a susținut, în esență, că solicitarea contestatorului a fost analizată prin prisma criteriilor prevăzute la art. 3 din Regulament, fiind avute în vedere situația posturilor de la instanțele implicate în procedura de transfer, încărcăturile pe schemă și pe judecător în cadrul acestor instanțe, precum și vechimea în funcție și la instanță ale judecătorilor care au formulat cereri de transfer, intrate în concurs cu cererea solicitantului.

Potrivit art. 3 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, niciunul dintre criteriile prevăzute de această dispoziție regulamentară nu este prioritar, iar în speță, s-a luat în considerare contextul actual al gradului de ocupare a posturilor de judecător prevăzute în schema de personal a Judecătoriei Buzău, instanță de la care s-a solicitat transferul, unde erau efectiv vacante 11 posturi de judecător.

Raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, analiza cererii de transfer s-a efectuat prin prisma criteriilor regulamentare, pentru a se asigura luarea unei decizii obiective, în condiții de legalitate și oportunitate, și în raport de circumstanțele concrete ale solicitării, cu menținerea unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligația să îl ocrotească, în exercitarea rolului său de garant al independenței justiției, și interesul legitim privat al solicitantului.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației

Examinând Hotărârea nr. 644 din 14 iunie 2018, adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, prin prisma criticilor formulate de contestator, a apărărilor intimatului și în raport de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestație este neîntemeiată.

Înalta Curte constată că a fost învestită, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, cu o contestație ce are ca obiect Hotărârea nr. 644 din 14 iunie 2018 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, prin care a fost respinsă contestația formulată de domnul judecător A. împotriva Hotărârii nr. 401 din 27 aprilie 2018, emisă de secția pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

Prin Hotărârea nr. 401 din 27 aprilie 2018 a secției pentru Judecători, a fost respinsă cererea de transfer de la Judecătoria Buzău la una dintre Judecătoriile Sectoarelor 1, 2, 3, 4, 5 și 6 București, formulată de domnul judecător A.

Înalta Curte reține că instituția transferului judecătorilor și procurorilor este reglementată de art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, această dispoziție legală fiind reluată și în cuprinsul Regulamentului privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător (denumit în continuare Regulament), aprobat prin Hotărârea nr. 193 din 9 martie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările ulterioare.

Astfel, conform dispozițiilor art. 60 din Legea nr. 303/2004, transferul judecătorilor și procurorilor se aprobă, la cererea celor în cauză, de către Consiliul Superior al Magistraturii.

Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prevede, la art. 3, criteriile care se au în vedere la soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor și procurorilor la alte instanțe sau parchete, și anume:

"volumul de activitate al instanței sau parchetului de la care se solicită și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele ori parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora; vechimea efectivă în funcția de judecător sau procuror; vechimea la instanța sau parchetul de la care se solicită transferul; vechimea în gradul aferent instanței, respectiv parchetului la care se solicită transferul; specializarea judecătorului/procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției/completului corespunzător specializării, precum și disponibilitatea de a activa în alte secții/complete decât cele corespunzătoare specializării ale instanței/parchetului la care solicită transferul, în raport cu cerințele acesteia; domiciliul solicitantului; locul de muncă al soțului sau soției; distanța dintre domiciliul și sediul instanței sau parchetului la care funcționează judecătorul ori procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia; starea de sănătate și situația familială."

Din cuprinsul prevederilor regulamentare redate anterior, rezultă că aceste criterii care sunt avute în vedere la soluționarea cererilor de transfer, nu sunt prevăzute într-o anumită ordine de prioritate, ci oricare dintre acestea, într-un anumit caz concret, poate fi criteriul decisiv ce conduce la admiterea sau respingerea cererii de transfer.

După cum a învederat și contestatorul, în acord cu jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, analizarea unei cereri de transfer prin prisma criteriilor prevăzute la art. 3 din Regulament, nu trebuie să fie una formală ci trebuie să asigure luarea unei decizii obiective, în condiții de legalitate și oportunitate, în raport de circumstanțele concrete ale fiecărei cereri de transfer, cu menținerea unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligația să-l ocrotească, în exercitarea rolului său de garant al independenței justiției, și interesul legitim privat al persoanei care a formulat o cerere de transfer.

Pe de altă parte, din interpretarea tuturor dispozițiilor legale și regulamentare referitoare la cariera judecătorilor și procurorilor, rezultă, cu evidență, că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar, prin ocuparea posturilor vacante raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, reprezintă atributul exclusiv al intimatului Consiliul Superior al Magistraturii.

În speță, analizarea cererii de transfer formulată de contestator s-a realizat prin prisma tuturor criteriilor prevăzute la art. 3 din Regulament, și nu a fost una formală, în mod judicios secția pentru Judecători având în vedere la adoptarea soluției, în primul rând, asigurarea bunei funcționări a instanțelor implicate în procedura de transfer, în raport cu situația posturilor și volumul de activitate din cadrul acestor instanțe, precum și cu vechimea în funcție și la instanță ale judecătorilor care au formulat cereri de transfer, intrate în concurs cu cererea solicitantului, în conformitate cu prevederile art. 3 din Regulament.

Astfel, la baza emiterii hotărârii contestate a stat documentația întocmită de direcția de specialitate, din care a rezultat, pentru fiecare instanță în parte, aspecte legate de schema de personal și încărcătura de dosare pe judecător/schemă, comparativ cu media națională, constatându-se că la data analizării cererii de transfer, la Judecătoria Buzău erau vacante 11 posturi, din care 4 posturi erau indisponibilizate pentru concursul de admitere în magistratură (organizat în perioada 20 martie 2018 - 2 iulie 2018). Totodată, în anul 2017, la această instanță, încărcătura de dosare pe judecător s-a situat peste media națională, iar încărcătura pe schemă a fost apropiată de media înregistrată la nivel național.

Referirea din cuprinsul Hotărârii nr. 401 din 27 aprilie 2018, emisă de secția pentru Judecători, la avizele nefavorabile comunicate de Curtea de Apel Ploiești, Tribunalul Buzău, Judecătoria Buzău și Judecătoriile Sectoarelor 1 și 3 București, s-a realizat în temeiul art. 2 alin. (3) și (4) din Regulament, potrivit cărora se solicită în mod obligatoriu punctele de vedere ale curților de apel de la care și respectiv, la care se solicită transferul, urmând însă ca intimatul să aprecieze asupra oportunității cererii de transfer prin raportare la toate criteriile analizate, luând în considerare și punctele de vedere emise de instanțele implicate în procedură, fără ca aceste avize să fie considerate determinante în adoptarea soluției.

În cazul contestatorului, punctele de vedere exprimate de instanțe au analizate de către intimat prin coroborare cu celelalte criterii prevăzute de Regulament, avându-se în vedere, cu prioritate, situația existentă la nivelul Judecătoriei Buzău, care se confruntă cu un deficit de judecători, în contextul actual al gradului de ocupare a posturilor de judecător prevăzute în schema de personal a acestei instanțe.

De asemenea, la soluționarea cererii de transfer au fost luate în considerare și circumstanțele personale invocate de contestator, care au fost coroborate, așa cum s-a reținut anterior, cu datele obiective referitoare la situația instanțelor implicate în procedura transferului, care au vizat schema de personal, precum și încărcătura de dosare pe schemă și pe judecător la instanțele respective, în scopul asigurării bunei funcționări a acestora.

Critica potrivit căreia la soluționarea cererii de transfer au fost ignorate criteriile referitoare la domiciliul contestatorului și la distanța dintre domiciliu și sediul instanței, este nefondată, din cuprinsul hotărârii contestate rezultând că intimatul a procedat la analizarea cererii de transfer prin prisma tuturor criteriilor prevăzute la art. 3 din Regulament, luând în considerare și argumentele contestatorului ce au vizat criteriile în discuție, însă s-a apreciat în mod rezonabil că nu este oportună admiterea cererii de transfer, cu atât mai mult cu cât, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei reiese că solicitantul figurează în calitate de locatar al unui imobil situat în municipiul Buzău, solicitând decontarea chiriei pentru două zile aferente fiecărei luni.

În condițiile arătate, în mod întemeiat intimatul a apreciat că nu este posibilă ocuparea posturilor vacante din cadrul unei instanțe, cu consecința accentuării deficitului de personal și a încărcăturii pe judecător și pe schemă existente în cadrul altei instanțe, în speță a Judecătoriei Buzău.

În ceea ce privește susținerile contestatorului conform cărora în aceeași ședință a secției pentru Judecători, au fost admise cererile de transfer la instanțe din București ale unor judecători care aveau o vechime de 2 luni la instanțele de la care s-a solicitat transferul, se reține că în această situație se aflau doamna judecător B., transferată de la Judecătoria Craiova la Judecătoria Sectorului 6 București, doamna judecător C., transferată de la Judecătoria Urziceni la Judecătoria Sectorului 5 București și doamna judecător D., transferată de la Judecătoria Brăila la Judecătoria Sectorului 1 București.

Cu referire la aspectul criticat, din considerentele hotărârii contestate și a Hotărârii nr. 401 din 27 aprilie 2018 emisă de secția pentru Judecători, reiese că în ședința din 27 aprilie 2018, intimatul a procedat la o analiză comparativă a cererilor de transfer și având în vedere motivele de ordin profesional și personal invocate de judecători, precum și avizele comunicate de instanțele implicate în procedură, în temeiul criteriilor prevăzute la art. 3 din Regulament, a acordat prevalență asigurării stabilității judecătorilor definitivi în cadrul instanței, în raport cu vechimea în funcție și la instanța de la care s-a solicitat transferul.

Astfel, în urma examinării comparative a criteriilor de vechime în funcție și la instanță ale solicitanților, în strânsă legătură cu cererile de transfer formulate, și ținând seama de numărul acestora, precum și de situația instanței de la care și respectiv, la care s-a solicitat transferul, s-a considerat că sunt prioritare cererile de transfer formulate de doamnele judecător B., C. și D.

Este de subliniat că susținerile contestatorului care tind la verificarea soluțiilor adoptate de intimat în cazul judecătorilor mai sus-menționați, nu pot fi supuse analizei în cadrul prezentei contestații, ce are ca obiect numai hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, emisă în privința cererii de transfer a contestatorului.

În ceea ce privește împrejurarea că la Judecătoria Brăila, postul eliberat de doamna judecător D. a fost indisponibilizat pentru concursul de admitere directă în magistratură, desfășurat în sesiunea septembrie - noiembrie 2018, se reține că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, ocuparea posturilor vacante realizându-se în raport de rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, pentru a se evita provocarea unor grave disfuncționalități în activitatea instanțelor.

Totodată, nu prezintă relevanță trimiterile pe care contestatorul le face la practica administrativă existentă în materia cererilor de transfer, având în vedere modalitatea în care se analizează în concret aceste solicitări, precum și motivele distincte de natură profesională și personală, invocate de fiecare magistrat în parte.

Referitor la afirmația contestatorului în sensul că la concursul de admitere în magistratură din septembrie 2017, a fost scos un singur post de judecător la Judecătoria Buzău, se constată, în acord cu susținerile intimatului, că pentru concursul respectiv a fost alocat un singur post de judecător, iar distinct de acesta, un post de la aceeași instanță a fost inclus pe lista celor în privința cărora se poate dispune suplimentarea, potrivit art. 25 alin. (2) Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de admitere în magistratură, aprobat prin Hotărârea nr. 279/2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările și completările ulterioare.

De asemenea, pe lista posturilor de judecător alocate de Consiliul Superior al Magistraturii pentru exercitarea opțiunilor de către absolvenții Institutului Național al Magistraturii, promoția 2017, s-au regăsit 6 posturi de la Judecătoria Buzău, toate fiind ocupate.

În cazul concursului de admitere în magistratură desfășurat în perioada 20 martie - 02 iulie 2018, au fost scoase la concurs 4 posturi de la Judecătoria Buzău, reprezentând cel mai mare număr de posturi pentru o instanță, care a fost scos la acest concurs.

Pe de altă parte, susținerile contestatorului vizând aspectele mai sus menționate, nu pot fi primite drept motive de nelegalitate în privința hotărârii atacate, aceste aspecte fiind evidențiate numai în considerarea faptului că se impune o imagine de ansamblu asupra dinamicii posturilor în sistemul judiciar.

În contextul arătat, Hotărârea nr. 644 din 14 iunie 2018, adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, este motivată cu respectarea criteriilor legale și nu poate fi apreciată ca fiind discreționară.

Consiliul Superior al Magistraturii, în calitatea sa constituțională de garant al independenței justiției, are prerogativa de a soluționa cererile de transfer ale judecătorilor și procurorilor, cu respectarea criteriilor prevăzute în Regulament, iar în cauză, după cum s-a arătat anterior, motivele invocate de intimat în respingerea cererii de transfer au o justificare obiectivă, astfel încât, nu se poate reține existența unor elemente de exces de putere, care să conducă la afectarea legalității hotărârii ce formează obiectul prezentei contestații.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 644 din 14 iunie 2018 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de contestatorul A. împotriva Hotărârii nr. 644 din 14 iunie 2018 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 decembrie 2018.

Procesat de GGC - LM