ÎCCJ, Secția penală

Asupra cererii de strămutare de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

cererea formulată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,

petentul M.G. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului

nr. 15967/63/2011 al Curții de Apel Craiova, motivând că martorii din cauza a

cărei strămutare se cere au fost intimidați, iar „probele au fost încuviințate

în rate”.

Potrivit art. 57 C. proc. pen. au fost

solicitate informații de la

Ministerul

Justiției.

În

informarea transmisă, Ministerul Justiției, după ce

prezintă parcursul dosarului, arată că aspectele invocate de petent nu

justifică strămutarea cauzei la o instanță egală în grad.

Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la o

instanță competentă la o altă instanță egală în grad, în cazul în care,

imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor

cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există pericolul de

tulburare a ordinii ori când una dintre părți are o rudă sau afin până la

gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenții judiciari

sau grefierii instanței.

Verificând actele dosarului și

susținerile petentului, Înalta Curte constată că în cauză nu există motive

temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, în sensul

dispozițiilor legale, cererea de strămutare fiind nefondată.

Remediul procesual al strămutării se

impune atunci când, în desfășurarea normală a unui proces penal, există anumite

împrejurări care generează o îndoială asupra obiectivitătii și imparțialității

judecătorilor unei instanțe.

În

cazul unei cereri de strămutare, imparțialitatea

instanței trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a

judecătorului că este imparțial, dar și din perspectiva celui interesat. La acest

control, instanța investită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă,

independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte pot pune în

discuție imparțialitatea judecătorului și justifică temerea celui interesat.

Curtea Europeană a hotărât că, în

privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele au un rol

decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența instanței europene, în

raport de împrejurările concrete ale cauzelor.

Afirmațiile petentului, în sensul că

martorii din cauza a cărei strămutare se cere au fost intimidați, iar „probele

au fost încuviințate în rate”, sunt prezentate la modul general, fără elemente

concrete de identificare a factorilor ce ar putea conduce la o judecată lipsită

de obiectivitate.

În

cazul de față, Înalta Curte, în raport de prevederile

art. 55 alin. (2) C. proc. pen., analizând împrejurările, calitatea părților și

obiectul cauzei a cărei strămutare se cere, constată că nu rezultă suspiciuni

care ar putea pune sub semnul îndoielii imparțialitatea și obiectivitatea

judecătorilor acestei instanțe, care să conducă Ia încălcarea dreptului la un

proces echitabil, în sensul dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului, și apreciază că temerile petentului nu sunt justificate. Drept

urmare, conform art. 60 alin. (1) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată,

cererea de strămutare formulată de petent.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., va fi obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată, cererea

formulată de petentul M.G. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează

obiectul Dosarului nr. 15967/63/2011 al Curții de Apel Craiova.

Obligă petentul la plata sumei de

200

RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată. în ședință publică, azi 31

octombrie

2013

.