ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra cererii de strămutare de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin cererea formulată pe rolul înaltei
Curți de Casație și Justiție, secția penală, petentul H.G. a solicitat
strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 15014/180/2010
al Curții de Apel Bacău, motivând că la această instanță nu va avea loc o
judecată dreaptă și imparțială, datorită influenței judecătorilor și
procurorilor implicați în condamnarea petentului.
Potrivit art. 57 C. proc. pen. au fost
solicitate informații de la Ministerul Justiției.
în informarea transmisă, Ministerul
Justiției, după ce prezintă parcursul dosarului, arată că motivele de
strămutare se regăsesc și în motivele de recurs invocate în dosarul a cărei
strămutare se cere, acestea vizând probleme de fond ale cauzei.
Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc.
pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la o
instanță competentă la o altă instanță egală în grad, în cazul în care,
imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor
cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există pericolul de.
tulburare a ordinii ori când una dintre părți are o rudă sau afin până la
gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenții judiciari
sau grefierii instanței.
Verificând actele dosarului și
susținerile petentului, Înalta Curte constată că în cauză nu există motive
temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, în sensul
dispozițiilor legale, cererea de strămutare fiind nefondată.
Remediul procesual al strămutării se
impune atunci când, în desfășurarea normală a unui proces penal, există anumite
împrejurări care generează o îndoială asupra obiectivității și imparțialității
judecătorilor unei instanțe.
În cazul unei cereri de strămutare,
imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din perspectiva
convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar și din perspectiva
celui interesat. La acest control, instanța investită cu cererea de strămutare
trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele
împrejurări sau fapte pot pune în discuție imparțialitatea judecătorului și
justifică temerea celui interesat.
Curtea Europeană a hotărât că, în
privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele au un rol
decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența instanței europene, în
raport de împrejurările concrete ale cauzelor.
În cazul de față, Înalta Curte, în
raport de prevederile art. 55 alin. (2) C. proc. pen., analizând împrejurările,
calitatea părților și obiectul cauzei a cărei strămutare se cere, constată că
nu rezultă suspiciuni care ar putea pune sub semnul îndoielii imparțialitatea
și obiectivitatea judecătorilor acestei instanțe, care să conducă la încălcarea
dreptului la un proces echitabil, în sensul dispozițiilor art. 6 din Convenția
Europeană a Drepturilor Omului, și apreciază că temerile petentului nu sunt
justificate. Drept urmare, conform art. 60 alin. (1) C. proc. pen., va
respinge, ca nefondată, cererea de strămutare formulată de petent.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc.
pen., va fi obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge, ca nefondată, cererea
formulată de petentul H.G. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul
Dosarului nr. 15014/180/2010 al Curții de Apel Bacău.
Obligă petentul la plata sumei de 200
lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 9
mai 2013.