ÎCCJ, Secția penală

Asupra cererii de strămutare de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea formulată pe rolul înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția penală, petentul H.G. a solicitat

strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 15014/180/2010

al Curții de Apel Bacău, motivând că la această instanță nu va avea loc o

judecată dreaptă și imparțială, datorită influenței judecătorilor și

procurorilor implicați în condamnarea petentului.

Potrivit art. 57 C. proc. pen. au fost

solicitate informații de la Ministerul Justiției.

în informarea transmisă, Ministerul

Justiției, după ce prezintă parcursul dosarului, arată că motivele de

strămutare se regăsesc și în motivele de recurs invocate în dosarul a cărei

strămutare se cere, acestea vizând probleme de fond ale cauzei.

Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la o

instanță competentă la o altă instanță egală în grad, în cazul în care,

imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor

cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există pericolul de.

tulburare a ordinii ori când una dintre părți are o rudă sau afin până la

gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenții judiciari

sau grefierii instanței.

Verificând actele dosarului și

susținerile petentului, Înalta Curte constată că în cauză nu există motive

temeinice care să justifice strămutarea judecării cauzei, în sensul

dispozițiilor legale, cererea de strămutare fiind nefondată.

Remediul procesual al strămutării se

impune atunci când, în desfășurarea normală a unui proces penal, există anumite

împrejurări care generează o îndoială asupra obiectivității și imparțialității

judecătorilor unei instanțe.

În cazul unei cereri de strămutare,

imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din perspectiva

convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar și din perspectiva

celui interesat. La acest control, instanța investită cu cererea de strămutare

trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele

împrejurări sau fapte pot pune în discuție imparțialitatea judecătorului și

justifică temerea celui interesat.

Curtea Europeană a hotărât că, în

privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele au un rol

decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența instanței europene, în

raport de împrejurările concrete ale cauzelor.

În cazul de față, Înalta Curte, în

raport de prevederile art. 55 alin. (2) C. proc. pen., analizând împrejurările,

calitatea părților și obiectul cauzei a cărei strămutare se cere, constată că

nu rezultă suspiciuni care ar putea pune sub semnul îndoielii imparțialitatea

și obiectivitatea judecătorilor acestei instanțe, care să conducă la încălcarea

dreptului la un proces echitabil, în sensul dispozițiilor art. 6 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului, și apreciază că temerile petentului nu sunt

justificate. Drept urmare, conform art. 60 alin. (1) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondată, cererea de strămutare formulată de petent.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., va fi obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată, cererea

formulată de petentul H.G. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul

Dosarului nr. 15014/180/2010 al Curții de Apel Bacău.

Obligă petentul la plata sumei de 200

lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 9

mai 2013.