ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1788/2018
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1788/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Asupra contestației de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1.1. Hotărârile supuse controlului judiciar
1.1.1. Prin Hotărârea nr. 941 din 21.09.2017, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii:
- a dispus organizarea concursului de promovare în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor, efectivă și pe loc, la București, la data de 26.11. 2017, sub condiția finanțării posturilor alocate pentru promovarea pe loc a judecătorilor, respectiv sub rezerva suplimentarii bugetului Ministerului Public, pentru promovarea pe loc a procurorilor;
- a stabilit pentru promovarea pe loc la Curtea de Apel un număr de 100 de locuri, sub rezerva finanțării, dintre acestea 8 aferente materiei dreptului civil, 25 aferente materiei dreptului penal, 13 aferente materiei dreptului comercial, 23 aferente materiei dreptului administrativ, 12 aferente materiei dreptului financiar și fiscal și 19 aferente materiei dreptului muncii.
1.1.2. Prin Hotărârea nr. 1317/19.12.2017, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a validat rezultatele concursului de promovare în funcții de execuție și pe loc a judecătorilor și procurorilor.
1.2. Contestațiile formulate de A., B., C. și D.
La data de 22.01.2018, împotriva Hotărârilor Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 941 din 21.09.2017 și nr. 1317/19.12.2017 au formulat contestație petenții A., judecător la Judecătoria Alexandria, B., C. și D., judecători la Tribunalul Teleorman, care au solicitat:
- anularea hotărârilor contestate, precum și a tuturor operațiunilor administrative și/sau materiale care au pregătit emiterea acestora și au privit organizarea concursului de promovare din data de 26.11.2017;
- validarea rezultatelor finale pe care contestatorii le-au obținut la concursul de promovare anterior nominalizat și, în consecință, promovarea acestora prin recunoașterea gradului profesional de curte de apel (promovare pe loc).
În motivarea căii de atac, contestatorii au precizat următoarele aspecte:
- au participat la concursul de promovare în funcții de execuție din data de 26.11.2017, pentru obținerea gradului profesional de judecător de curte de apel, prin promovare pe loc, și au obținut note finale peste 7;
- recunoașterea gradului profesional obținut prin promovarea pe loc se impune indiferent dacă nota pe care au primit-o se încadrează în numărul limitat de locuri alocat pentru materia Drept civil la acest concurs, astfel cum s-a stabilit prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 92/28.01.2016; ceea ce contează, pentru validarea rezultatului, este îndeplinirea condițiilor de notare impuse de dispozițiile art. 27 alin. (2) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, întrucât stabilirea unui număr limitat de locuri pentru promovarea în funcții de execuție pe loc este o măsură discriminatorie prin raportare la condițiile în care promovează personalul de specialitate juridică; cu alte cuvinte, posibilitatea de promovare în funcții de execuție pentru judecători, respectiv în limita unui anumit număr de locuri, lăsat la aprecierea ordonatorului de credite, este discriminatoriu, deoarece categoria profesională a judecătorilor și procurorilor este dezavantajată sub acest aspect în raport de alte categorii profesionale, fără o justificare obiectivă și rezonabilă; pe acest aspect, contestatorii fac referire expresă la situația personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor din cadrul Ministerului Justiției, Ministerului Public, Consiliului Superior al Magistraturii, Institutului Național al Magistraturii care au posibilitatea de a promova în funcții de execuție, în cadrul instituțiilor în care își desfășoară activitatea, prin participarea la examen, fără a concura pe un număr limitat de locuri, promovarea depinzând exclusiv de atingerea notei minime la concurs; ca atare, deși o persoană care face parte din această categorie de personal se asimilează teoretic magistraților, în concret, aceasta beneficiază de mai multe drepturi decât magistrații, în condițiile în care îi este asigurată posibilitatea de a dobândi mai ușor un profesional superior.
1.3. Apărările formulate în cauză
Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare în care a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată, și menținerea hotărârilor atacate pentru motivele prezentate la dosar.
Soluția dată de Înalta Curte
2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante
După cum s-a precizat la pct. 1.1. al acestei decizii, prin Hotărârea nr. 941 din 21.09.2017, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a dispus organizarea concursului de promovare în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor, efectivă și pe loc, la București, la data de 26.11.2017, sub condiția finanțării posturilor alocate pentru promovarea pe loc a judecătorilor, respectiv sub rezerva suplimentarii bugetului Ministerului Public, pentru promovarea pe loc a procurorilor. Prin aceeași hotărâre, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a stabilit pentru promovarea pe loc la Curtea de Apel un număr de 100 de locuri, sub rezerva finanțării acestora.
Contestatorii A., judecător la Judecătoria Alexandria, B., C. și D., judecători la Tribunalul Teleorman, au participat la concursul anterior nominalizat, au obținut note finale peste 7, însă notele primite nu s-au încadrat în numărul de locuri alocat materiei la care au concurat.
Prin Hotărârea nr. 1317/19.12.2017, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a validat rezultatele concursului de promovare în funcții de execuție și pe loc a judecătorilor și procurorilor.
În esență, sistematizând criticile prezentate de către contestatori, Înalta Curte reține că acestea privesc aplicarea unui tratament discriminatoriu în legătură cu forma de promovare pe loc a judecătorilor și procurorilor prin raportare la modalitatea de promovare a personalului asimilat magistraților.
Înalta Curte apreciază că prezenta contestație nu este fondată, pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare.
Conform prevederilor art. 45 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, judecătorii și procurorii care îndeplinesc condițiile impuse de art. 44 din lege pot participa la concurs, în vederea promovării pe loc, în limita numărului de locuri aprobat anual de Consiliul Superior al Magistraturii (sn).
În mod similar, prin art. 1 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006, cu modificările și completările ulterioare, promovarea judecătorilor și procurorilor în funcții de execuție, efectivă sau pe loc, la tribunale, tribunale specializate, curți de apel se face numai prin concurs, organizat- la nivel național, în limita posturilor vacante existente, respectiv a numărului de locuri aprobat anual de Consiliul Superior al Magistraturii pentru promovarea pe loc. Posturile vacante de conducere de la instanțe și parchete nu se ocupă prin concursul de promovare în funcții de execuție, ci potrivit procedurilor speciale stabilite prin lege și regulament.
În baza art. 4 alin. (2) din Regulament, posturile scoase la concurs pentru promovarea efectivă, respectiv posturile scoase la concurs pentru promovarea pe loc se stabilesc de către Consiliul Superior al Magistraturii, în mod distinct.
Conform art. 4 alin. (2
2
) din același Regulament, la promovarea pe loc, locurile scoase la concurs se stabilesc la nivel național, potrivit gradelor instanțelor sau parchetelor ierarhic superioare pentru care se organizează concursul; în interiorul fiecărui grad, locurile se stabilesc separat, pe materii de concurs; numărul de locuri scoase la concurs se stabilește cu consultarea prealabilă a ordonatorilor principali de credite, iar alocarea locurilor pe materii de concurs se realizează de către Consiliul Superior al Magistraturii ținând cont de ponderea numărului de cauze la nivelul gradului de jurisdicție pentru care se scot locurile la concurs și de necesitățile sistemului.
Analizând conținutul dispozițiilor legale și regulamentare anterior prezentate, rezultă faptul că există două forme de promovare, efectivă și pe loc, ambele în limita unui număr de locuri, respectiv în limita posturilor vacante existente pentru promovarea efectivă și a numărului de locuri aprobat anual de către Consiliul Superior al Magistraturii pentru promovarea pe loc.
Potrivit dispozițiilor art. 2 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, aceasta poate fi invocată numai în raport de anumite situații identice, similare sau analoge în care se află două sau mai multe persoane, față de care se aplică un tratament diferențiat, fără ca acest tratament să fie justificat obiectiv de un scop legitim și fără ca metodele de atingere a acelui scop să fie adecvate și necesare.
În jurisprudența Curții Constituționale s-a statuat în sensul că principiul constituțional al egalității în drepturi, reglementat de art. 16 din Legea fundamentală, nu presupune uniformitate, astfel că situații diferite justifică și uneori chiar impun un tratament juridic diferit (Decizia nr. 1 din 08.02.1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16.03.1994).
Înalta Curte reține faptul că magistrații și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor reprezintă categorii socio-profesionale distincte, ceea ce justifică stabilirea unor proceduri diferite de promovare în funcții de execuție.
În concret, cu toate că personalul de specialitate juridică este asimilat magistraților în ceea ce privește drepturile și obligațiile, această asimilare nu presupune stabilirea unor reguli identice în scopul admiterii, evaluării și promovării, date fiind atribuțiile distincte ale fiecărei categorii profesionale aflate în discuție, precum și activitatea efectiv desfășurată de persoanele încadrate în fiecare dintre cele două profesii.
În situația judecătorilor și procurorilor, finanțarea posturilor scoase la concursul de promovare efectivă sau pe loc în funcții de execuție este atributul ordonatorilor principali de credite, respectiv Ministerul Justiției și Ministerul Public, care pot comunica Consiliului Superior al Magistraturii un număr limitat de locuri pentru concurs, din rațiuni bugetare.
În legătură cu promovarea personalului de specialitate juridică asimilat magistraților, se constată că ordonatorii de credite sunt distincți, fiecare apreciind, în funcție de bugetul propriu, oportunitatea organizării unui astfel de examen.
În același timp, prevederile art. 43 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, impun ca un concurs de promovare să fie organizat- cel puțin anual, însă, în cazul personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, art. 2 din Hotărârea Plenului CSM nr. 1260/2014 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea examenului de promovare în funcții de execuție a personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor din cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii și al Institutului Național al Magistraturii stabilește că respectivul examen se organizează anual, numai dacă este cazul. (sn)
În cazul promovării pe loc în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor, limitarea numărului de locuri pentru concursul de promovare este determinată, în plus față de finanțarea locurilor, și de faptul că judecătorii și procurorii, ulterior promovării pe loc, au posibilitatea de a se transfera la instanța/parchetul corespunzător gradului profesional dobândit, în schimb personalul asimilat nu poate uza de o astfel de procedură.
Totodată, numărul de locuri scoase la concursul de promovare pe loc este influențat și de schemele de personal de la instanțe și parchete, întrucât în situația în care magistrații care au promovat concursul formulează cereri de transfer, este necesar ca la instanțele și parchetele la care li se acordă transferul să existe posturi vacante ce pot fi ocupate în această modalitate.
Prin urmare, numărul de locuri stabilit pentru concursul de promovare pe loc este determinat, pe lângă obligativitatea finanțării corespunzătoare, și de eventuala posibilitate a magistratului de a-și desfășura activitatea la instanța/parchetul corespunzător gradului profesional dobândit.
De asemenea, Înalta Curte consideră că nu poate fi reținută ca formă de discriminare directă sau indirectă stabilirea unor condiții de promovare diferite pentru magistrați și pentru alte categorii socio profesionale (medici, profesori, militari).
Stabilirea de către legiuitor a unor cerințe distincte de promovare pentru diverse categorii socio-profesionale este impusă de statutul diferit al acestor categorii și atribuțiile specifice fiecăreia dintre acestea.
Înalta Curte apreciază că prezintă relevanță pe subiectul analizat și dezlegarea dată prin Decizia Curții Constituționale nr. 1.325 din 04.12.2008 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, în care s-a menționat că ele sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale jurisprudențială sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Or, în speța de față, contestatorii solicită instanței să înlăture aplicarea dispozițiilor art. 43-47 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, considerând că acestea sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu prevederi cuprinse în alte acte normative, referitoare la promovarea altor categorii socio-profesionale, fapt ce ar contraveni principiului constituțional al separării puterilor în stat.
În fine, Înalta Curte reține și faptul că în cazul în care ar fi reglementată prin lege posibilitatea dobândirii gradului profesional în urma concursului de promovare pe loc doar prin prisma obținerii notei minime 7, rezultatul nefiind condiționat de un număr limitat de locuri, s-ar crea o situație discriminatorie pentru candidații înscriși la concursul de promovare efectivă în funcții de execuție în cazul cărora obținerea gradului profesional este supusă unei duble cerințe, adică obținerea unei note minime și încadrarea în numărul de posturi scoase la concurs, în condițiile în care subiectele sunt identice în cazul celor două forme de promovare.
2.2. Temeiul legal al soluției adoptate
Pentru toate considerentele anterior expuse, în baza art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, cu modificările și completările ulterioare, Înalta Curte va respinge contestația formulată împotriva Hotărârilor Plenului C.S.M. nr. 941 din 21.09.2017 și nr. 1317/19.12.2017, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația formulată de contestatorii A., B., C. și D. împotriva Hotărârii nr. 1317 din 19 decembrie 2017 și a Hotărârii nr. 941 din 21 septembrie 2017 ale Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4 mai 2018.