ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1840/2018

Asupra contestației de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Hotărârea nr. 941 din 21.09.2017, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii:

- a dispus organizarea concursului de promovare în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor, efectivă și pe loc, la București, la data de 26.11. 2017, sub condiția finanțării posturilor alocate pentru promovarea pe loc a judecătorilor, respectiv sub rezerva suplimentarii bugetului Ministerului Public, pentru promovarea pe loc a procurorilor;

- a stabilit pentru promovarea pe loc la Curtea de Apel un număr de 100 de locuri, sub rezerva finanțării, dintre acestea 8 aferente materiei dreptului civil, 25 aferente materiei dreptului penal, 13 aferente materiei dreptului comercial, 23 aferente materiei dreptului administrativ, 12 aferente materiei dreptului financiar și fiscal și 19 aferente materiei dreptului muncii.

Împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 941 din 21 septembrie 2017 a formulat contestație doamna judecător A., solicitând, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii și cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, anularea parțială a acesteia, respectiv a art. 1 și art. 4, privind numărul limitat de locuri alocate pentru concursul de promovare în funcțiile de execuție pentru funcțiile de judecători și procurori.

S-a susținut de către contestatoare că acțiunea este admisibilă, a fost formulată în termenul legal și că, nu contestă procedura inițiată de C.S.M. pentru promovarea judecătorilor în funcții de execuție a judecătorilor, ci numai faptul că sunt scoase la concurs un număr limitat de locuri.

A subliniat faptul că hotărârea este discriminatorie prin raportare la alte categorii socioprofesionale asimilate în totalitate magistraților, respectiv personalul de specialitate juridică din cadrul Ministerului de Justiție, Ministerului Public, Consiliului Superior al Magistraturii, Institutului Național de Criminologie, Institutul Național de Expertize Criminalistice și din Institutul Național al Magistraturii.

În sensul celor susținute, contestatoarea a invocat excepția de neconstituționalitate a tezei finale a art. 45 din Legea nr. 303/2004, care face referire la stabilirea unui număr limitat de locuri pentru concursul de promovare pe loc în funcții de execuție, prin raportare la art. 87 din Legea nr. 303/2004 și art. 16 din Constituție.

În continuare, contestatoarea a exemplificat situația de discriminare pretinsă cu articole din Regulamentul de organizare a concursului, adoptat prin hotărârea CSM nr. 621/2006, comparativ cu cele care reglementează organizarea examenului de promovare, cuprinse în Regulamentul adoptat prin Ordinul MJ nr. 663/2007, susținând, în plus, că, spre deosebire de judecători, personalul asimilat poate promova pe loc în grad profesional echivalent inclusiv celui de ICCJ.

Contestatoarea apreciază că astfel se creează o diferențiere ce nu poate fi justificată nici pe considerente administrative și se instituia un privilegiu în favoarea personalului asimilat. Precizează și faptul că pentru nicio altă categorie profesională promovarea pe loc nu impune un număr de locuri, ci reglementează organizarea de examene, menționând, cu titlu de exemplu, pe medici, profesori, militari, funcționari publici, personal silvic, polițiști.

Invocă O.G. nr. 137/2000 și Directivele 2000/43/CE și 2000/78/CE, precum și Decizia Curții Constituționale nr. 1038/14.09.2010, în susținerea discriminării indirecte de jure la care susține că sunt supuși magistrații în condițiile în care sunt tratate diferit două categorii de persoane atunci când nu există nicio distincție relevantă.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, la data de 29 noiembrie 2017, solicitând respingerea contestației pentru netimbrare și pe fondul cauzei, dacă se va achita taxa de timbru:

- în principal, respingerea contestației ca inadmisibilă, cu motivarea că, hotărârea nu este un act administrativ în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ci un act premergător nesusceptibil de a produce efecte juridice prin el însuși, putând fi atacată doar împreună cu hotărârea de validare a rezultatelor respectivului concurs, singurul act producător de efecte juridice;

- în secundar, respingerea ca neîntemeiată a contestației, întrucât stabilirea numărului limitat de locuri se face în conformitate cu prevederile legale în vigoare prin consultarea prealabilă cu ordonatorilor principali de credite.

Totodată a invocat jurisprudența ICCJ în ceea ce privește motivul de contestație privind discriminarea referitoare la forma de promovare pe loc a magistraților, aplicabilă și în acest litigiu și susține că, astfel cum rezultă din jurisprudența Curții Constituționale, instanța de judecată nu ar putea constata existența unei situații discriminatorii care își are izvorul direct în conținutul unor norme legale.

A precizat că situația celor două categorii socio-profesionale nu este identică, ceea ce justifică stabilirea unor proceduri diferite de promovare în funcții de execuție, în cazul judecătorilor, principala formă de promovare fiind cea efectivă, pe linie verticală, cei promovați pe loc având posibilitatea de a se transfera la instanța corespunzătoare gradului profesional dobândit.

În final s-a invocat hotărârea CJUE în cauza C310/10 Agafiței și alții, susținând și faptul că, dacă nu s-ar prevedea un număr de locuri, s-ar ajunge la situația în care ar fi discriminați candidații înscriși la concursul de promovare efectivă, la care concurența este foarte mare și șansele de reușită mai reduse.

- referitor la excepția de neconstituționalitate a solicitat:

- respingerea acesteia în principal, ca inadmisibilă în cazul în care va fi respinsă contestația ca inadmisibilă, într-o astfel de situație nefiind întrunită cerința referitoare la legătura normei vizate de excepție cu soluționarea cauzei;

- respingerea acesteia în secundar, ca neîntemeiată.

În drept a invocat prevederile art. 205-208 C. proc. civ.

În temeiul art. 13 din Legea nr. 554/2004, la dosarul cauzei s-au atașat actul atacate și documentația aferentă.

La termenul de judecată din data de 8 mai 2018, contestatoarea A. a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, intimatul Consilul Superior al Magistraturii precizând că înțelege să nu mai susțină excepția netimbrării contestației.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma probatoriilor administrate și a dispozițiilor legale incidente, se rețin următoarele:

După cum s-a precizat la pct. 1. al acestei decizii, prin Hotărârea nr. 941 din 21.09.2017, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a dispus organizarea concursului de promovare în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor, efectivă și pe loc, la București, la data de 26.11.2017, sub condiția finanțării posturilor alocate pentru promovarea pe loc a judecătorilor, respectiv sub rezerva suplimentarii bugetului Ministerului Public, pentru promovarea pe loc a procurorilor. Prin aceeași hotărâre, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a stabilit pentru promovarea pe loc la Curtea de Apel un număr de 100 de locuri, sub rezerva finanțării acestora.

Asupra excepției inadmisibilității contestației invocată de intimat:

Această excepție a fost invocată de către intimatul Consiliul Superior al Magistraturii din perspectiva faptului că actul atacat și anume Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 941/21.09.2017 nu reprezintă un act administrativ, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte observă că prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 941/21.09.2017, la art. 1 s-a stabilit organizarea unui concurs pentru promovare în funcții de execuție pentru judecători și procurori, efectivă și pe loc, sub condiția finanțării posturilor alocate pentru promovarea pe loc, iar prin art. 4 al aceleiași hotărâre s-a stabilit numărul locurilor scoase la concurs pentru promovarea pe loc în funcții de execuție a judecătorilor, atât pentru obținerea gradului de tribunalul, cât și pentru obținerea gradului de Curte de Apel.

Hotărârea a fost adoptată în baza prevederilor art. 45 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată: "Judecătorii și procurorii care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 44 pot participa la concurs, în vederea promovării pe loc, în limita numărului de locuri aprobat anual de Consiliul Superior al Magistraturii."

Potrivit dispozițiilor generale ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, autoritățile publice, în activitatea lor de organizare a executării legii și de aplicare în concret a legii, emit acte administrative producătoare de efecte juridice, dar realizează și operațiuni administrative și/sau operațiuni materiale care pregătesc, însoțesc sau desăvârșesc emiterea actelor administrative.

Totodată art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 definește actul administrativ ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Din această definiție, reies trăsăturile actului administrativ și anume: este forma juridică principală a activității autorităților administrației publice, este o voință juridică unilaterală, este emis numai în realizarea puterii publice, conduce la nașterea, modificarea sau stingerea unor raporturi juridice și are un regim juridic specific.

Totodată, potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 "Instanța este competentă să se pronunțe, (...), și asupra legalității actelor sau operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății".

În ceea ce privește concursurile organizate de Consiliul Superior al Magistraturii privind accesul sau promovarea, actul administrativ producător de efecte juridice îl reprezintă hotărârea de validare a concursului pe care Consiliul Superior al Magistraturii o adoptă potrivit competențelor sale.

Prevederile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 sunt aplicabile atacării/verificării legalității Hotărârii nr. 941/2017. Potrivit acestora instanța competentă să se pronunțe asupra legalității actului administrativ, este competentă să se pronunțe și asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului administrativ supus judecății.

În cauză, legalitatea hotărârii putea fi verificată de secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție numai în cazul în care ar fi fost atacată și hotărârea prin care Consiliul Superior al Magistraturii a validat rezultatul concursului respectiv.

Or, așa cum s-a arătat, hotărârea atacată în cauza de față constituie unul dintre actele preparatoare necesare organizării, stabilirii condițiilor, desfășurării, etc. a concursului de promovare în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor stabilite a fi realizate în cursul anului 2017.

Din aceste considerente teoretice, rezultă că Hotărârea contestată nu întrunește condițiile legale pentru a fi calificată drept act administrativ, având în vedere că la dosar nu s-a depus cerere completatoare prin care să fie contestată și hotărârea de validare a concursului de promovare.

În raport cu considerentele prezentate mai sus, contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 941/21.09.2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii va fi respinsă ca inadmisibilă.

În ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 45 teza finală din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, care a fost invocată de contestatoare în conținutul cererii, Înalta Curte constată că, în raport cu soluția primită de contestație, analizarea excepției nu mai poate fi făcută.

Art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare reglementează procedura prin care poate fi ridicată în fața instanțelor judecătorești excepția de neconstituționalitate a unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții din aceste acte normative, în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. Totodată la alin. (5) al art. 29 din Legea privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale se stipulează faptul că instanța poate respinge cererea de sesizare dacă excepția este contrară prevederilor alin. (1), (2) și (3).

Astfel, din analiza prevederilor art. 29 și următoarele din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, rezultă că excepția de neconstituționalitate și sesizarea Curții Constituționale pot surveni în cadrul unui litigiu valid/a unei acțiuni/contestații valide, or, în cauză, contestația formulată a fost respinsă ca inadmisibilă.

În acest context, față de lipsa unui element Înalta Curte constată că nu poate fi dispusă sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 45 teza finală din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

În raport de aceste aspecte, Înalta Curte, conform prevederilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, urmează a respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 45 teza finală din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, formulată de contestatoarea A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 941 din 21 septembrie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Respinge cererea formulată de contestatoarea A. privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 45 teza finală din Legea nr. 303/2004.

Cu recurs în termen de 48 de ore de la pronunțare în ceea ce privește respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, la completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă în ceea ce privește soluția dată contestației.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 mai 2018.