ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 999/2018

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Hotărârea nr. 941 din 21 septembrie 2017 Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a dispus scoaterea la concurs a 300 de locuri pentru promovarea pe loc pentru procurori, dintre care 30 pentru Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, 70 pentru parchetele de pe lângă curțile de apel și 200 de locuri pentru parchetele de pe lângă tribunale, pentru promovarea pe loc la procurori urmând a fi avută în vedere ca materie de concurs doar dreptul penal, sub rezerva suplimentării bugetului Ministerului Public. De asemenea, a hotărât neincluderea locurilor pentru promovarea pe loc la instanțele militare.

Împotriva hotărârii nr. 942 din 21.029.2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii A. a formulat contestație.

În motivarea contestației se arată că prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 941/21.09.2017 (nepublicată încă pe site-ul CSM), s-a hotărât organizarea concursului de promovare în funcții de execuție, a judecătorilor și procurorilor, efectivă și pe loc, sub condiția finanțării posturilor alocate pentru promovarea pe loc, la București, la data de 26 noiembrie 2017.

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât scoaterea la concurs de locuri pentru promovarea pe loc, stabilirea numărului de locuri pe grade de jurisdicție și alocarea pe materii de concurs, sub condiția finanțării posturilor, astfel: Tribunale - total locuri propuse - 200; Curți de apel - total locuri propuse - 100.

Însă, prin aceeași hotărâre, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât neincluderea locurilor pentru promovarea pe loc la instanțele militare.

Contestatorul susține că hotărârea atacată, respectiv doar hotărârea privind neincluderea locurilor pentru promovarea pe loc la instanțele militare, este nelegală și netemeinică, fiind dată cu aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor legale în materie, respectiv a:

- art. 43 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Legea), care are următorul conținut:

"Promovarea judecătorilor și procurorilor se face numai prin concurs organizat- la nivel național, în limita posturilor vacante existente la tribunale și curți de apel sau, după caz, la parchete".

- art. 45 din Lege, potrivit căruia:

"Judecătorii și procurorii care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 44 pot participa la concurs, în vederea promovării pe loc, în limita numărului de locuri aprobat anual de Consiliul Superior al Magistraturii".

- art. 1 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 621/2006, cu modificările și completările ulterioare, care stabilește că:

"Promovarea judecătorilor și procurorilor in funcții de execuție, efectivă sau pe loc, la tribunale, tribunale specializate, curți de apel, parchetele de pe lângă aceste instanțe, precum și la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție se face numai prin concurs, organizat- la nivel național, în limita posturilor vacante existente, respectiv a numărului de locuri aprobat anual de Consiliul Superior al Magistraturii pentru promovarea pe loc. [...]"

- art. 4 alin. (2)

2

și alin. (4) din Regulament, cu următorul conținut:

"La promovarea pe loc, locurile scoase la concurs se stabilesc la nivel național, corespunzător gradelor instanțelor sau parchetelor ierarhic superioare pentru care se organizează concursul, în interiorul fiecărui grad, locurile se stabilesc separat, pe materii de concurs. Numărul de locuri scoase la concurs se stabilește cu consultarea prealabilă a ordonatorilor principali de credite, iar alocarea locurilor pe materii de concurs se realizează de către Consiliul Superior al Magistraturii ținând cont de ponderea numărului de cauze la nivelul gradului de jurisdicție pentru care se scot locurile la concurs și de necesitățile sistemului.

(4) în cazul promovării pe loc, opțiunea candidatului se poate face numai pentru obținerea gradului corespunzător instanței ierarhic superioare, respectiv parchetului ierarhic superior."

- art. 28 alin. (5) corob. cu art. 34 din Regulament, cu următorul conținut:

"În cazul promovării pe loc, ocuparea locurilor se realizează în ordinea mediilor obținute, în limita numărului de locuri scoase la concurs aferente gradului profesional și materiei pentru care s-a optat.. Dispozițiile prezentului regulament se aplică în mod corespunzător judecătorilor și procurorilor militari".

Astfel, deși a hotărât organizarea unui concurs la nivel național, numărul de locuri scoase la concursul pentru promovarea pe loc fiind stabilit la nivel național, pe grade de jurisdicție (200 de locuri pentru obținerea gradului de judecător de tribunal, respectiv 100 de locuri pentru obținerea gradului de judecător de curte de apel) și alocate pe materii de concurs, sub condiția finanțării posturilor, concurs la care pot participa toți judecătorii care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 44 din Lege, în mod nelegal, Consiliul Superior al Magistraturii a exclus o întreagă categorie de judecători, respectiv judecătorii militari de la tribunalele militare, toți având gradul profesional de judecător de tribunal, de la promovarea pe loc pentru obținerea gradului corespunzător instanței ierarhic superioare, respectiv a gradului profesional de judecător de curte de apel.

Cum în România funcționează 16 curți de apel, la concursul pentru promovarea pe loc pentru obținerea gradului de judecător de curte de apel pot participa toți judecătorii cu grad profesional de judecător de tribunal, indiferent de instanța în care îți desfășoară activitatea (civilă sau militară) și chiar dacă ordonatorul principal de credite pentru instanțele militare este diferit de cel al instanțelor civile.

Nu există grad profesional de judecător de tribunal militar, așa cum nu există nici grad profesional de judecător de curte militară de apel.

Hotărând neincluderea locurilor pentru promovarea pe loc la instanțele militare, Consiliul Superior al Magistraturii s-a întors, practic, la dispozițiile art. 4 alin. (4) din Regulament: -(4) În cazul promovării pe loc, opțiunea candidatului se poate face numai pentru instanța ierarhic superioară în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea [...] - anterioare modificărilor aduse prin Hotărârea Plenului Consiliul Superior al Magistraturii nr. 832/20.08.2013, hotărâre prin care a fost regândită procedura promovării pe loc.

Ulterior, prin Hotărârea nr. 166/16.02.2016, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât respingerea solicitării privind includerea, la concursul de promovare pe loc în funcții de execuție din data de 03 aprilie 2016, a 3 locuri pentru judecătorii militari (grad de curte de apel), reținând că modificarea calendarului aprobat nu mai este posibilă, astfel că, în situația admiterii solicitării Ministerului Apărării Naționale nr. M245/04.02.0, de alocare a 3 posturi de judecător pentru concursul de promovare pe loc la curtea de apel în funcții de execuție a judecătorilor militari, pentru noile posturi, candidații ar avea un termen pentru a depune cererea de participare la concurs de doar 2 zile și ar fi vătămați prin reducerea perioadei de studiu necesară susținerii concursului. Din Hotărârea nr. 166/16.02.2016 rezultă că numărul de locuri scoase la concursul din 03.04.2016 nu s-a stabilit și cu consultarea prealabilă a ministrului apărării naționale, în calitate de ordonator principal de credite pentru instanțele militare.

Aceste aspecte au fost aduse la cunoștința Plenului CSM, anterior ședinței din 14.09.2017 (când s-a hotărât amânarea discutării notei direcției de specialitate privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor, în vederea analizării în cadrul comisiei de specialitate), prin adresa trimisă prin fax la data de 13.09.2017, îndreptată prin adresa trimisă prin fax la data de 14.09.2017, astfel cum rezultă din înscrisurile anexate. Prin aceeași adresă, s-a menționat necesitatea consultării prealabile a tuturor ordonatorilor principali de credite, conform art. art. 4 alin. (2) din Regulament, întrucât, potrivit art. 131 alin. (4) din Legea nr. 304/2005 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, bugetul instanțelor și parchetelor militare este gestionat de Ministerul Apărării Naționale, ministrul apărării naționale având calitatea de ordonator principal de credite, iar potrivit art. 44 alin. (2) din același act normativ, pentru instanțele militare direcția instanțelor militare din cadrul Ministerului Apărării este ordonator terțiar de credite, iar din Minuta întâlnirii Comisiei nr. 2 - Resurse umane și organizare din 07.09.2017, publicată în data de 12.09.2019, rezultă că soluția Comisiei pentru lucrarea nr. x/2017 a fost în sensul consultării doar a ministrului justiției, nu și a celorlalți ordonatori principali de credite.

Contestatorul mai susține că prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 941/21.09.2019 îi este vătămat dreptul de a participa la concursul de promovare pe loc pentru obținerea gradului corespunzător instanței ierarhic superioare, respectiv a gradului profesional de judecător de curte de apel, doar prin hotărârea referitoare la neincluderea locurilor pentru promovarea pe loc la instanțele militare. Totodată, hotărârea contestată generează o discriminare incompatibilă cu dispozițiile art. 16 din Constituția României, republicată, întrucât induce ideea că îndreptățirea de a participa la concursul de promovare pe loc pentru obținerea gradului profesional de judecător de curte de apel ar aparține doar judecătorilor cu grad profesional de tribunal care funcționează la instanțele civile, deși din nicio dispoziție a Titlului II, Cap. 5, Secțiunea I- Promovarea judecătorilor și procurorilor - (art. 43-47)- din Lege, nu rezultă aceasta, iar din art. 1, art. 4 alin. (2)

2

și alin. (4), art. 28 alin. (5) corob. cu art. 34 din Regulament, rezultă, în mod expres, contrariul.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat, în principal, respingerea contestației, ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată.

Examinând hotărârea contestată, prin prisma criticilor formulate de contestator, a apărărilor intimatului și față de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestație este inadmisibilă.

Prin contestația formulată, s-a solicitat anularea, în parte, a Hotărârii Plenului din data de 21.09.2017, referitoare la concursul de promovare în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor, efectivă și pe loc, exclusiv sub aspectul neincluderii posturilor pentru promovarea pe loc la instanțele militare.

În susținerea cererii, contestatorul a arătat că hotărârea atacată a fost adoptată cu nesocotirea normelor legale în materia promovării judecătorilor și procurorilor, Consiliul Superior al Magistraturii excluzând de la beneficiul promovării pe loc judecătorii militari de la tribunale.

În opinia contestatorului la concursul pentru promovarea pe loc pentru obținerea gradului de judecător de curte de apel pot participa toți judecătorii cu grad profesional de judecător de tribunal, indiferent de instanța în care își desfășoară activitatea (civilă sau militară) și chiar dacă ordonatorul principal de credite pentru instanțele militare este diferit de cel al instanțelor civile.

Înalta Curte constată că actul administrativ a cărui anulare parțială se solicită nu reprezintă un act administrativ în înțelesul dat acestei noțiuni de Legea nr. 554/2004, legea contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit art. 1 alin. (1) din actul Legea nr. 554/2004:

"orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată, interesul legitim putând fi atât privat, cât și public".

Art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 definește actul administrativ ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Înalta Curte constată că Hotărârea Plenului nr. 941/21.09.2017 privind organizarea concursului de promovare în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor, efectivă și pe loc, nu reprezintă un act administrativ, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, ci un act premergător, nesusceptibil da a produce efecte juridice prin el însuși.

Scopul emiterii acesteia nu îl constituie producerea de efecte juridice de sine stătătoare, specifice dreptului administrativ, ci respectiva hotărâre reprezintă un act premergător emiterii actului administrativ în considerarea căruia a fost întocmit.

Hotărârea supusă controlului în speță, ca și celelalte acte emise în vederea organizării concursului de promovare, poate fi atacată numai odată cu hotărârea de validare a rezultatelor respectivului concurs, singurul act producător de efecte juridice.

În acest sens practica constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a arătat că, în privința concursurilor organizate de Consiliul Superior al Magistraturii, hotărârea de validare a concursului reprezintă actul administrativ producător de efecte juridice, în timp ce toate celelalte hotărâri prin care se stabilesc măsuri de ordin organizatoric pentru desfășurarea concursului de promovare în funcții de execuție, fiind acte premergătoare, sunt supuse controlului judecătoresc numai odată cu hotărârea de validare.

În consecință, având în vedere că Hotărârea Plenului nr. 941/21.09.2017, contestată în prezentul litigiu, nu este act administrativ, în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității și va respinge contestația, ea inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității contestației invocată de intimatul C.S.M.

Respinge contestația formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 941 din 21 septembrie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 martie 2018.