ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4451/2018

Asupra recursului de față;

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin contestația înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 18 februarie 2016, sub nr. x/2016, contestatorii A., B., C., D., E., F., G., H. și I. au solicitat în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, anularea parțială a Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 42/21.01.2016, respectiv a dispoziției de la art. 1 prin care este stabilit un anumit număr de locuri scoase la concurs pentru promovarea pe loc în funcții de execuție a judecătorilor, pentru anul 2016, respectiv 150 de locuri repartizate după cum urmează: 50 de locuri la curțile de apel și 100 de locuri la tribunale.

Totodată, au invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 45 și art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, precum și a prevederilor art. 40 din O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice.

În motivarea contestației, au fost invocate, în esență, următoarele:

Ceea ce se contestă în cauză nu este însăși procedura inițiată de CSM pentru promovarea judecătorilor în funcții de execuție, ci numai faptul că este scos la concurs un număr limitat de locuri.

Din cuprinsul hotărârii contestate se observă că organizarea concursului de promovare pe loc în funcții de execuție a judecătorilor este condiționată de asigurarea finanțării corespunzătoare de către Ministerul Justiției, în calitate sa de ordonator principal de credite.

Modul concret în care este reglementată posibilitatea de promovare în funcții de execuție pentru judecători, respectiv în limita unui anumit număr de locuri (lăsat la latitudinea ordonatorului de credite) este discriminatoriu, întrucât această categorie profesională a judecătorilor (precum și cea a procurorilor) este dezavantajată, sub acest aspect, în raport cu alte categorii profesionale, fără o justificare obiectivă și rezonabilă.

Astfel, alte categorii profesionale de bugetari (ex. cadrele didactice, cadrele medicale etc) pot promova în funcții de execuție, fără a avea locurile limitate la un anumit număr, promovarea depinzând exclusiv de atingerea notei minime la concurs, potrivit regulamentelor de examen.

Mai mult, trebuie observată și situația personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, prin raportare la art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, pentru care promovarea depinde exclusiv de atingerea notei minime de concurs.

În privința cererii de sesizare a Curții Constituționale, contestatorii au susținut că sunt îndeplinite condițiile impuse în acest sens de art. 29 din Legea nr. 47/1992.

La data de 2.03.2016, contestatorii au formulat, în temeiul art. 203 alin. (1) coroborate cu art. 30 alin. (5) C. proc. civ., cerere adițională la contestația înregistrată sub nr. x/2016 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, prin care au arătat că înțeleg să conteste și Hotărârea Plenului CSM nr. 92/28.01.2016, solicitând anularea parțială a acesteia, respectiv dispoziției de la art. 2, prin care este stabilit un anumit număr de locuri scoase la concursul pentru promovarea pe loc în funcții de execuție a judecătorilor, pentru anul 2016, respectiv 150 de locuri repartizate după cum urmează: 50 de locuri la curțile de apel și 100 de locuri la tribunale.

De asemenea, au solicitat introducerea în proces a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, în baza dispozițiilor art. 27 alin. (1) și (3) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a invocat, prin întâmpinare la contestația inițială și adițională formulată de contestatorii A., B., C., D., E., F., G., H. și I.:

- în principal, excepția necompetenței materiale și declinarea competenței de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal;

- excepția inadmisibilității contestației, cu consecința respingerii acesteia, ca inadmisibilă;

- respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale;

- respingerea cererii de introducere în cauză a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării;

- în subsidiar, respingerea contestației ca neîntemeiată;

- reținerea opiniei potrivit căreia, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 45 din Legea nr. 303/2004, respectiv a tezei finale "în limita numărului de locuri aprobat anual de Consiliul Superior al Magistraturii este neîntemeiată".

- anularea în parte a Hotărârii nr. 420/26.04.2016, respectiv în ceea ce privește respingerea cererilor de validare a rezultatelor concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor pe loc, organizat la data de 03.04.2016;

- obligarea intimatului la emiterea unor hotărâri de validare a rezultatelor pe care le-au obținut la concursul de promovare a judecătorilor și procurorilor pe loc, organizat la data de 03.04.2016 și promovarea pe loc, în grad profesional de tribunal, începând cu data de 01.07.2016.

Contestatorii au precizat că își mențin toate motivele de fapt și de drept invocate anterior în cauză, precum și excepțiile de neconstituționalitate asupra cărora au solicitat ca instanța să se pronunțe în sensul sesizării Curții Constituționale, mai înainte de soluționarea litigiului.

(i) Hotărârii Plenului CSM nr. 42/21.01.2016, ca act preparator al Hotărârii Plenului CSM nr. 420/26.04.2016, solicitând anularea parțială a acesteia, respectiv a dispoziției de la art. 1 prin care este stabilit un anumit număr de locuri scoase la concursul pentru promovarea pe loc în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor pentru anul 2016, și anume 150 de locuri repartizate după cum urmează: 50 de locuri la curțile de apel și 100 de locuri la tribunale;

(ii) Hotărârii Plenului CSM nr. 92/28.01.2016, ca act preparator al Hotărârii Plenului CSM nr. 420/26.04.2016, solicitând anularea parțială a acesteia, respectiv a dispozițiilor de la art. 2 și art. 3, prin care este stabilit un anumit număr de locuri scoase la concursul pentru promovarea pe loc în funcții de execuție a judecătorilor, pentru anul 2016, și anume 150 de locuri repartizate, pe materii, după cum urmează: 50 de locuri la curțile de apel și 100 de locuri la tribunale;

(iii) Hotărârii Plenului CSM nr. 420/26.04.2016, ca act preparator emis de Plenul CSM privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor, solicitând:

- anularea în parte a Hotărârii nr. 420/26.04.2016, respectiv în ceea ce privește art. 4 al acelei hotărâri, prin care i s-a respins cererea de validare a rezultatelor concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor pe loc, organizat la data de 03.04.2016;

- obligarea intimatului la emiterea unei hotărâri de validare a rezultatelor pe care le-a obținut la concursul de promovare a judecătorilor și procurorilor pe loc, organizat la data de 03.04.2016 și, implicit, promovarea pe loc, în grad profesional de tribunal, începând cu data de 01.07.2016 (în acord cu art. 10 din aceeași hotărâre), conform art. 28 alin. (2) coroborat cu art. 27 alin. (2) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor adoptat prin Hotărârea CSM nr. 621/21.09.2016.

- respingerea cererii ca neîntemeiată;

- respingerea ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 40 din O.U.G. nr. 83/2014;

- respingerea ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 45 din Legea nr. 303/2004;

- în principal, respingerea ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004;

- în subsidiar, respingerea ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2004;

- respingerea cererii de introducere în proces a Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

De asemenea, având în vedere că cea de-a doua cerere adițională este semnată doar de o parte din contestatorii inițiali, intimatul a precizat că:

- își menține excepția inadmisibilității contestației inițiale și adiționale formulate de contestatorii B., C., F., G. și H.;

- renunță la excepția inadmisibilității contestației formulate de contestatorii A., D., E. și I.;

- renunță la excepția necompetenței materiale, excepție invocată prin întâmpinările anterioare.

Prin încheierea din data de 25 octombrie 2016 s-a dispus:

- respingerea cererii de introducere în cauză a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării;

- sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 45 din Legea nr. 303/2004;

- respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 87 alin. (1) din Legea nr. 303/2044 și art. 40 din O.U.G. nr. 83/2014.

Prin încheierea din data de 21 februarie 2017 s-a admis cererea formulată de contestatorul A. privind suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., până la pronunțarea Curții Constituționale în Dosarul nr. x/2016.

La data de 4 decembrie 2018 s-a dispus repunerea cauzei pe rol, având în vedere Decizia nr. 413/19 iunie 2018 pronunțată de Curtea Constituțională, prin care a fost soluționată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 45 teza finală din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, în sensul respingerii acesteia, ca neîntemeiată.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestațiilor formulate în cauză

Această contestație are ca obiect anularea parțială a Hotărârii Plenului CSM nr. 42/21.01.2016, respectiv a dispozițiilor art. 1, prin care a fost stabilit numărul de posturi la concursul pentru promovarea pe loc în funcții de execuție a judecătorilor pentru anul 2016, precum și anularea parțială a Hotărârii Plenului CSM nr. 92/28.01.2016, respectiv a dispozițiilor art. 2 prin care a fost aprobată scoaterea la concurs a locurilor stabilite prin Hotărârea Plenului CSM nr. 42/21.01.2016 pentru promovarea pe loc în funcții de execuție a judecătorilor, respectiv 100 de locuri la tribunale și 50 de locuri la curțile de apel.

Excepția inadmisibilității contestației invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii este întemeiată și urmează a fi admisă, iar pe cale de consecință, va fi respinsă, ca inadmisibilă contestația, astfel cum a fost modificată.

Se va avea în vedere în acest sens, natura juridică a hotărârilor de stabilire și aprobare a numărului de locuri pentru concursul de promovare pe loc, hotărâri care nu întrunesc trăsăturile unui act administrativ în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, ci sunt acte preparatorii, în vederea organizării concursului.

În privința acestora, sunt aplicabile prevederile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, astfel că vor putea fi supuse controlului de legalitate doar odată cu actul administrativ emis în urma parcurgerii procedurii de desfășurare a concursului, respectiv odată cu hotărârea de validare a concursului.

Această contestație are ca obiect anularea parțială a Hotărârilor Plenului CSM nr. 42/21.01.2016, nr. 92/28.01.2016, nr. 420/26.04.2016 și nr. 494/26.04.2016 și obligarea intimatului la emiterea unei hotărâri de validare a rezultatelor obținute la concursul organizat la data de 03.04.2016 și promovarea pe loc, în grad profesional de tribunal, începând cu data de 01.07.2016.

Potrivit art. 45 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, judecătorii și procurorii care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 44 pot participa la concurs, în vederea promovării pe loc, în limita numărului de locuri aprobat anual de Consiliul Superior al Magistraturii.

Dispozițiile art. 27 alin. (3) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 621/2006, prevăd că, pentru a fi declarat admis la concurs, candidatul trebuie să obțină cel puțin media generală 7 și nu mai puțin de 5 la fiecare dintre cele două probe de concurs menționate la art. 17.

În cazul promovării pe loc, ocuparea locurilor se realizează în ordinea mediilor obținute, în limita numărului de locuri scoase la concurs aferente gradului profesional și materiei pentru care s-a optat (art. 28 alin. (5) din Regulament).

Prin urmare, promovarea pe loc a judecătorilor și procurorilor se organizează pentru un număr limitat de locuri, iar pentru a fi declarați admiși, candidații trebuie să îndeplinească două condiții cumulative, respectiv: să se încadreze în numărul de locuri scoase la concurs și să obțină nota minimă prevăzută de art. 27 alin. (2) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 621/2006.

În situația contestatorilor din prezenta cauză, nu au fost îndeplinite aceste două condiții cumulative, în sensul că, deși au obținut media minimă prevăzută de art. 27 alin. (2) din Regulament, nu s-au încadrat în numărul de locuri scoase la concurs, respectiv 50 de locuri la curțile de apel și 100 de locuri la tribunale.

Referitor la pretinsa discriminare în ceea ce privește forma de promovare pe loc a judecătorilor și procurorilor, prin raportare la modalitatea de promovare a personalului asimilat magistraților și a altor categorii profesionale, criticile de nelegalitate nu pot fi reținute, ținând seama de cele statuate cu caracter general obligatoriu de Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 413 din 19 iunie 2018, pronunțată ca urmare a excepției de neconstituționalitate invocată în prezenta cauză.

Prin această decizie a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 45 teza finală din Legea nr. 303/2004 și s-a constatat că aceste dispoziții sunt constituționale în raport de criticile formulate.

În esență, Curtea Constituțională a constatat că autorii excepției de neconstituționalitate în comparația pe care o realizează cu personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor nu pornesc de la situații de fapt/drept identice/analoge, întrucât promovarea acestora din urmă se realizează, prin examen, pe grade/gradații aferente în cadrul funcției pe care o ocupă, neexistând posibilitatea de a ocupa o altă funcție de execuție decât prin susținerea tot a unui concurs, nicidecum a unui examen.

A subliniat Curtea Constituțională că principiul egalității în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite; or, situațiile prezentate sunt diferite, astfel că nu se poate aplica același tratament juridic.

De asemenea, Curtea a reținut că alte categorii profesionale nu pot fi comparate, prin prisma promovării pe loc, cu judecătorii, având în vedere atât diferența evidentă de regim constituțional între acestea, cât și caracterul atipic al instituției promovării pe loc, specifică sistemului judecătoresc.

În consecință, Curtea Constituțională a apreciat că nu se poate reține încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituție privind egalitatea în drepturi.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 29 alin. (5) - (9) din Legea privind Consiliul Superior al Magistraturii nr. 317/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Înalta Curte va dispune respingerea, ca neîntemeiată, a contestației formulată de contestatorii A., D., I. și E., astfel cum a fost modificată, având ca obiect anularea parțială a Hotărârilor nr. 42/2016, nr. 92/2016, nr. 420/2016 și nr. 494/2016, emise de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii.

Or, după cum s-a arătat în precedent, Curtea Constituțională s-a pronunțat în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 45 teza finală din Legea nr. 303/2004, prin raportare la art. 16 alin. (1) din Constituție.

Ținând seama de considerentele expuse la pct. II.2 din prezenta decizie, Înalta Curte va dispune și respingerea contestației formulată de contestatorul A., împotriva Hotărârilor Plenului CSM nr. 42/21.01.2016, nr. 92/28.01.2016 și nr. 420/26.04.2016, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii și, în consecință:

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorii B., C., F., G. și H., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, astfel cum a fost modificată, împotriva Hotărârilor nr. 42/21.01.2016 și nr. 92/28.01.2016, emise de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii.

Respinge, ca neîntemeiată, contestația formulată de contestatorii A., D., I. și E., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, astfel cum a fost modificată, împotriva Hotărârilor nr. 42/21.01.2016, nr. 92/28.01.2016, nr. 420/26.04.2016 și nr. 494/26.04.2016, emise de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii.

Respinge, ca neîntemeiată, contestația formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, împotriva Hotărârilor nr. 42/21.01.2016, nr. 92/28.01.2016 și nr. 420/26.04.2016, emise de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 decembrie 2018.

Procesat de GGC - NN