ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 382/2019

Asupra apelului de față;

Din actele dosarului constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 1120 din 3 decembrie 2018 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 87 din 12.09.2018 pronunțată de Judecătoria Săveni în Dosar nr. x/2017.

De asemenea, a fost obligat revizuentul apelant să plătească statului suma de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru revizuentul apelant A., în cuantum de 260 RON, a rămas în sarcina statului, urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Suceava.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:

Prin Sentința penală nr. 189/28 decembrie 2015, pronunțată de Judecătoria Săveni în Dosar nr. x/2014, inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 7 (șapte) ani închisoare, cu executare în regim de detenție.

Apelul declarat de inculpat împotriva acestei sentințe a fost respins ca tardiv formulat prin Decizia penală nr. 320 din 30.03.2016 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosar nr. x/2014.

În fața instanței de fond, revizuentul A. a invocat cazurile de revizuire prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a), b), d) și f) C. proc. pen.

În conformitate cu disp. art. 453 C. proc. pen. - cazurile de revizuire -,

"(1) Revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când:

a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;

b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată;

c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;

d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;

e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;

f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituțională ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate în acea cauză, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

(2) Revizuirea hotărârilor judecătorești penale definitive, exclusiv cu privire la latura civilă, poate fi cerută numai în fața instanței civile, potrivit C. proc. civ.

(3) Cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) și f) pot fi invocate ca motive de revizuire numai în favoarea persoanei condamnate sau a celei față de care s-a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei.

(4) Cazul prevăzut la alin. (1) lit. a) constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal, iar cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b) - d) și f) constituie motive de revizuire dacă au dus la pronunțarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice.

(5) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. e), toate hotărârile care nu se pot concilia sunt supuse revizuirii."

Din dispozițiile sus-menționate, rezultă caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoașterii de către instanțe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul judiciar. Din aceleași dispoziții, rezultă că revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârii în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt.

În condițiile în care este o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 453 alin. (1) C. proc. pen. și numai pentru cazurile prevăzute în mod expres prin același articol, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.

În speță, așa cum a constatat și instanța de fond, nu se poate reține că sunt date cazurile de revizuire prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a), b), d) și f) C. proc. pen. invocate de către revizuentul apelant, întrucât acesta nu a făcut nicio probă în sprijinul susținerilor sale, în conformitate cu aceste dispoziții procedurale, neindicând faptele sau împrejurările ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care ar dovedi netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză, nu a indicat vreo hotărâre judecătorească definitivă prin care instanța să se fi pronunțat asupra fondului cauzei, în sensul de a fi constatat că hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care ar fi săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată ori să se fi făcut dovada că, în urma sesizării organului de urmărire penală, s-a constatat o cauză care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă. Aceasta, întrucât dispozițiile art. 454 alin. (1) C. proc. pen. prevăd că situațiile care constituie cazurile de revizuire prev. de art. 453 alin. (1) lit. b) - d) C. proc. pen. se dovedesc prin hotărâre judecătorească definitivă prin care instanța s-a pronunțat asupra fondului cauzei constatând existența faptelor și săvârșirea lor de respectivele persoane.

De asemenea, revizuentul apelant nu a dovedit nici că un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală ar fi comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză și nici nu a făcut dovada existenței unor cauze care să împiedice punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale.

Referitor la cazul de revizuire prev. de art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. în susținerea căruia a indicat ca dovadă Decizia Curții Constituționale nr. 368 din 30.05.2017, justificat s-a apreciat că nu reprezintă temei legal pentru redeschiderea procedurilor penale, lipsind condiția ca excepția de neconstituționalitate admisă să fi fost ridicată în cauza cu privire la care s-a formulat cererea de revizuire.

Celelalte susțineri ale revizuentului vizând greșita respingere, ca tardiv, a apelului declarat împotriva sentinței de condamnare la pedeapsa închisorii, s-a apreciat că nu se încadrează în nici unul dintre cazurile prevăzute expres și limitativ de art. 453 alin. (1) C. proc. pen.

Față de cele reținute, Curtea a constatat că în mod legal și temeinic prima instanță a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de către acesta.

Împotriva Deciziei penale nr. 1120 din 3 decembrie 2018 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a formulat prezenta cale de atac revizuentul A.

Examinând actele dosarului și hotărârea atacată, Înalta Curte constată că apelul declarat este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Revizuirea este un mijloc procesual prin folosirea căruia pot fi înlăturate erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, erori determinate de necunoașterea de către instanțele care au soluționat cauza a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu adevărul.

Potrivit art. 453 C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege.

Potrivit art. 129 din Constituția României, "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii".

Așadar, posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătorești este statuată prin însăși legea fundamentală.

Din economia textului menționat rezultă însă că hotărârile judecătorești, inclusiv hotărârile premergătoare, anticipatorii sau provizorii, sunt supuse căilor de atac determinate de lege.

Legea procesual penală, prin norme imperative, a stabilit un sistem al căilor de atac menit a asigura, concomitent, prestigiul justiției, pronunțarea de hotărâri judecătorești care să corespundă legii și adevărului și care să evite provocarea oricărei vătămări materiale sau morale părților din proces.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III din C. proc. pen. admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Astfel, potrivit art. 408 alin. (1) din C. proc. pen., sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel. Potrivit alin. (2) al aceluiași text, încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentința, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.

Drept urmare, sunt susceptibile de reformare pe calea apelului, exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege.

În cauză, se constată că revizuentul A. a declarat apel împotriva Deciziei penale nr. 1120 din 3 decembrie 2018 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, prin care a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de același revizuent împotriva Sentinței penale nr. 87 din 12.09.2018 pronunțată de Judecătoria Săveni în Dosar nr. x/2017.

Prin urmare, revizuentul a exercitat o cale de atac împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de a fi atacată cu o cale de atac.

Limitând calea de atac menționată exclusiv la hotărârile nedefinitive determinate de lege, C. proc. pen. a stabilit principiul unicității acesteia, față de care posibilitatea legală a declarării mai multor căi de atac este exclusă, dreptul la această cale procesuală stingându-se prin exercitare.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele ce preced, constatând că, în cauză, revizuentul a declarat apel împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi de atac, urmează a fi respins, ca inadmisibil, apelul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei penale nr. 1120 din 3 decembrie 2018 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga revizuentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru revizuentul A., în cuantum de 627 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei penale nr. 1120 din 3 decembrie 2018 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă revizuentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru revizuentul A., în cuantum de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 noiembrie 2019.

Procesat de GGC - NN