ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 355/2019
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 355/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Deliberând asupra cauzei dedusă judecății, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 116/F din data de 14 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2019, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, iar în baza art. 104 alin. (7) și 10 și art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Republica Cehia la data de 14 iunie 2018 și semnat la data de 27 septembrie 2018, față de A. (cetățean vietnamez).
S-a luat act de refuzul persoanei solicitate A. de a fi predat autorităților judiciare din Republica Cehia.
S-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Republica Cehia, cu respectarea regulii specialității.
S-a dispus arestarea în vederea predării către autoritățile judiciare din Republica Cehia, a persoanei solicitate A., pe o perioadă de 30 de zile, respectiv de la data de 14 iunie 2019 și până la data de 13 iulie 2019 inclusiv.
S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută pe o durată de 24 ore, începând de la data de la data 31 mai 2019, ora 02:25 și apoi a fost arestată provizoriu începând din data de 31 mai 2019.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 3.036 RON s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Onorariul translatorului de limba vietnameza, pentru cele 4 ore prestate, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel a reținut că, prin semnalarea introdusă în Sistemul Informatic Schengen, autoritățile judiciare din Republica Cehia au solicitat punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 14 iunie 2018 și semnat la data de 27 septembrie2018, față de A. S-a învederat că, împotriva lui A. autoritățile judiciare din Republica Cehia au emis mandatul european de arestare în vederea efectuării urmăririi penale pentru săvârșirea, în anul 2010, pe teritoriul Republicii Cehia, a unei infracțiunii de producție neautorizată și alte tipuri de desfacere de substanțe narcotice, psihotrope și otrăvuri, prev. de art. 283 din C. pen. ceh.
Persoana solicitată a fost reținută pe o durată de 24 ore, începând de la data 31 mai 2019, ora 02:25 până la data de 1 iunie 2019, ora 02:25.
Prin încheierea din data de 31 mai 2019, Curtea de Apel București, secția I penală a dispus arestarea provizorie pe o durată de 15 zile, începând cu data de 31 mai 2019 și până la 14 iunie 2019 a persoanei solicitate A.
La data de 10 iunie 2019, a fost depus la dosar mandatul european de arestare emis de autoritățile judiciare din Republica Cehia la data de 14 iunie 2018, tradus în limba română.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel București a constatat că, față de persoana solicitată A. a fost emis la data de 14 iunie 2018, de către autoritățile judiciare din Republica Cehia, un mandat european de arestare în vederea efectuării urmăririi penale pentru săvârșirea unei infracțiunii de producție neautorizată și alte tipuri de desfacere de substanțe narcotice, psihotrope și otrăvuri, prev. de art. 283 din C. pen. ceh.
S-a reținut că, la data de 24 mai 2010, B. a comandat 6 kg de pastile de la C., care a vorbit cu D. să obțină pastilele de la Wielgomas din Polonia. D. a adus pastilele pe 26 mai 2010, în vreme ce C. a discutat cu B. de transferul a 10 kg de pastile în data de 27 mai 2010. La data de 27 mai 2010, în urma unui acord între B. și C. privind vânzarea celor 10 kg, acesta a adus 8,177 g, adică 32.240 buc. pastile Sudafed scoase din blisterele din aluminiu, conținând aprox. 1,934.4g de Pseudoefedrină, utilizând un vehicul Mercedes de culoare verde x, cu plăcuțe de înmatriculare cu nr. x, de la Novy Bor la Praga 4, Strada x, în piața Sapa, cu scopul de a vinde aceste pastile lui A., în scopul de a produce Pervitin, pentru suma de 420.000 CZK, pe care A. o avea asupra sa, însă transferul pastilelor nu a avut loc din cauza intervenției ofițerilor de poliție cehi. Aceste fapte au fost comise de către acuzații C., B., A. și D., fără ca aceștia să dețină avize corespunzătoare de la Ministerul Sănătății din Republica Cehă, contrar prevederilor art. 8, art. 21 și art. 22 din Legea nr. 107/1998 Sb. , care reglementează substanțele narcotice și contrar Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 273/2004 privind precursorii de droguri, deși Pseudoefedrina este menționată ca precursor în Categoria 1, Anexa 1 din Regulamentul Parlamentului European și este utilizată pentru producerea ilegala de Metamfetamină, numită Pervitin.
Curtea de Apel București a constatat că mandatul european de arestare emis în cauză îndeplinește condițiile de conținut și formă prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, în sensul că în cuprinsul acestuia sunt menționate identitatea și cetățenia persoanei solicitate (aspect cu privire la care, de altfel, nu a fost formulată nicio obiecțiune), este indicat actul în baza căruia a fost emis mandatul european de arestare, se precizează încadrarea juridică a infracțiunii, sunt descrise circumstanțele săvârșirii faptei și este specificată limita maximă a pedepsei prevăzute de legislația Republicii Cehia pentru această infracțiune.
Totodată, s-a reținut că infracțiunile pentru care persoana solicitată este urmărită penal dau loc la predare, în acord cu dispozițiile art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.
În plus, s-a observat că nu este incident niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004.
De asemenea, curtea de apel a constatat că persoana solicitată a arătat că nu este de acord cu predarea către autoritățile judiciare din Republica Cehia, precizând însă că nu renunță la drepturile conferite de regula specialității.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație persoana solicitată A., solicitând desființarea sentinței atacate și respingerea cererii de executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Cehia.
În esență, contestatorul a susținut că a fost condamnat de autoritățile din Cehia pentru aceleași fapte care formează obiectul mandatului european de arestare și, mai mult, a executat o pedeapsă de 4 ani închisoare. De asemenea, a precizat că în fața instanței de fond nu a avut înscrisurile pentru a dovedi că a executat pedeapsa, însă a comunicat cu familia, care se află în Vietnam și care i-a trimis documentele.
Analizând contestația declarată de persoana solicitată A., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.
Instanța de fond a evaluat corect particularitățile cauzei și a constatat că sunt îndeplinite condițiile pentru punerea în executare a mandatului european de arestare emis față de persoana solicitată A..
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.
Mandatul european de arestare reprezintă un instrument prin care a fost pus în aplicare principiul recunoașterii reciproce a hotărârilor judiciare, care presupune că decizia unei autorități judiciare a unui stat membru, prin care se cere arestarea și predarea unei persoane, să fie recunoscută și executată fără alte formalități în celelalte state membre.
Din dispozițiile art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004 rezultă că rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz al predării pe care aceasta le invocă.
Înalta Curte constată că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004, republicată, privind conținutul și forma mandatului. În acest sens, se observă că Tribunalul Regional din Usti nad Labem, filiala Liberec a emis, în Dosarul nr. x/2011, un mandat european de arestare față de cetățeanul vietnamez A., cercetat pentru tentativă la săvârșirea infracțiunii de producție neautorizată și alte manipulări de substanțe și otrăvuri narcotice și psihotrope, prevăzută de art. 21 raportat la art. 283 din C. pen. ceh.
În conținutul mandatului european de arestare s-a reținut, în esență, că, persoana solicitată este cercetată de autoritățile judiciare străine întrucât, la data de 24 mai 2010, B. a comandat 6 kg de pastile de la C., care a vorbit cu D. să obțină pastilele de la Wielgomas din Polonia. D. a adus pastilele pe 26 mai 2010, în vreme ce C. a discutat cu B. de transferul a 10 kg de pastile în data de 27 mai 2010. La data de 27 mai 2010, în urma unui acord între B. și C. privind vânzarea celor 10 kg, acesta a adus 8,177 g, adică 32.240 buc. pastile Sudafed scoase din blisterele din aluminiu, conținând aprox. 1,934.4g de Pseudoefedrină, utilizând un vehicul Mercedes de culoare verde x, cu plăcuțe de înmatriculare cu nr. x, de la Novy Bor la Praga 4, Strada x, în piața Sapa, cu scopul de a vinde aceste pastile lui A., în scopul de a produce Pervitin, pentru suma de 420.000 CZK, pe care A. o avea asupra sa, însă transferul pastilelor nu a avut loc din cauza intervenției ofițerilor de poliție cehi. Aceste fapte au fost comise de către acuzații C., B., A. și D., fără ca aceștia să dețină avize corespunzătoare de la Ministerul Sănătății din Republica Cehă, contrar prevederilor art. 8, art. 21 și art. 22 din Legea nr. 107/1998 Sb. , care reglementează substanțele narcotice și contrar Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 273/2004 privind precursorii de droguri, deși Pseudoefedrina este menționată ca precursor în Categoria 1, Anexa 1 din Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului nr. 273/2004 este utilizată pentru producerea ilegala de Metamfetamină, numită Pervitin, adică un medicament enumerat în Lista II, în conformitate cu Convenția privind stupefiantele inclusă în Anexa nr. 5 din Legea nr. 167/1998 Sb. , care reglementează substanțele narcotice și știind ce sunt aceste substanțe.
Faptele reținute în sarcina persoanei solicitate A., astfel cum au fost expuse în cuprinsul mandatului european de arestare, se regăsesc printre cele enumerate în dispozițiile art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată (respectiv la pct. 5 al articolului menționat), care duc la executarea mandatului european fără verificarea dublei incriminări a faptei, în cazul în care sunt pedepsite în statul emitent cu o pedeapsă sau o măsură privativă de libertate cu o durată maximă de cel puțin trei ani.
De asemenea, Înalta Curte reține că persoana solicitată nu este de acord cu predarea către autoritățile din Cehia. Însă, potrivit art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată, dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia care se limitează la consemnarea poziției acesteia față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventuale obiecții în ceea ce privește identitatea.
În ceea ce privește identitatea persoanei solicitate A., se observă că, audiată la Curtea de Apel București la termenul din 31 mai 2019 și la termenul din 14 iunie 2019, aceasta nu a formulat obiecțiuni, admițând că este persoana menționată în mandat, însă a precizat că nu consimte la predarea sa către autoritățile judiciare din Cehia și că nu renunță la beneficiul regulii specialității.
Totodată, se constată că susținerile persoanei solicitate, respectiv că ar fi fost condamnată pentru săvârșirea faptelor descrise în mandatul european de arestare și că ar fi executat acea pedeapsă, nu se circumscriu niciuneia dintre situațiile care pot constitui motive de neexecutare obligatorie sau facultativă a mandatului european de arestare prevăzute de art. 99 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004, republicată. De altfel, Înalta Curte observă că persoana solicitată nu a prezentat nicio probă în dovedirea celor susținute, iar în mandatul european de arestare se precizează că A. este solicitat de autoritățile judiciare din Cehia în vederea efectuării urmăririi penale.
Așadar, apărările persoanei solicitate exced prezentului cadru procesual (executarea mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Cehia) și vizează fondul cauzei, asupra căruia instanța română nu este abilitată să se pronunțe, însă vor putea fi valorificate în fața autorității străine.
În fine, Înalta Curte reține că în mod corect s-a constatat în hotărârea atacată că persoana solicitată nu renunță la drepturile conferite de regula specialității.
Față de aceste considerente, Înalta Curte constată, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004, republicată, pentru executarea mandatului european de arestare emis la data de 14 iunie 2018, de către autoritățile judiciare din Republica Cehia (Tribunalul Regional din Usti nad Labem, filiala Liberec), cu privire la persoana solicitată A., acesta fiind emis în vederea efectuării urmăririi penale față de contestator, cuprinde faptele pentru care se solicită predarea și nu există niciun impediment în executare din cele prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004, republicată.
Prin urmare, în conformitate cu dispozițiile art. 425
1
alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 116/F din data de 14 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2019.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 116/F din data de 14 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2019.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 2 iulie 2019.
Procesat de GGC - LM